O cincime din aluminiul care ajunge in organism nu poate fi eliminat de rinichi, se acumuleaza in oase si in organe

O cincime din aluminiul care ajunge in organism nu poate fi eliminat de rinichi, se acumuleaza in oase si in organe

Este atat de prezent in mediul nostru de viata, incat organismului ii este imposibil, la propriu, sa scape de el in totalitate. Aluminiul nu este inofensiv, asa ca am face bine sa stim de unde vine si, deci, cum sa ne ferim de el.

Al treilea cel mai prezent element din scoarta terestra, aluminiul impregneaza natural solul si panza freatica. Iar cum costurile de productie pentru extragerea lui sunt mici, industria il foloseste intens, prilejuindu-ne contactul zilnic cu el. Aluminiul se gaseste in apa, in legume, in formulele de lapte pentru bebelusi, in ustensilele de bucatarie, in ambalaje si in dispozitivele pentru conservare. Ba chiar si in vaccinuri si in produsele de patiserie. Spre deosebire de fier sau de zinc, de exemplu, acest element nu are nicio functie biologica. Cu toate acestea, ajunge in sange fiind absorbit prin piele sau prin tubul digestiv, odata cu alimentele care il traverseaza. Studiile au aratat ca 20% din aluminiu absorbit ramane in organism, scapand filtrelor de la nivelul rinichilor.

Se acumuleaza in oase si in organe

Gradul sau mare de toxicitate a fost constatat in cazurile de expunere profesionala, la persoanele care faceau dializa. Acestea au dezvoltat afectiuni ale sistemului osos si encefalopatii cu potential de deces. De altfel, s-a constatat, inclusiv la persoanele sanatoase care consumasera apa de la robinet, ca aluminiul nu a fost in intregime eliminat din organism. El se acumuleaza in oase, la nivelul plamanilor si al ficatului si, atentie, la nivelul creierului (n.r. – conform unor teorii, depozitele cerebrale de aluminiu stau la baza dezvoltarii dementei de tip Alzheimer).Agentia Europeana de Securitate Alimentara (EFSA) a stabilit valoarea toxica de referinta la 1mg per kilogram corp si pe zi.

Cum ajunge in organism

Bauturile precum ceaiul si ciocolata cu lapte, legumele, painea, biscuitii, apa, conservele, produsele de patiserie si prajiturile sunt principalele surse alimentare de aluminiu. Majoritatea lor au in compozitie aditivi alimentari ce contin aluminiu: E173 (colorant), E520 si E 523 (intaritori), E541(agent de afanare), E554 – E556, E 558si E 559 (antiaglomeranti) si E1452 (inlocuitori).
De asemenea, folosirea vaselor si ustensilelor din aluminiu in bucatarie, mai ales in prezenta aciditatii (otet, tomate, etc.) este o cale foarte intalnita de intoxicare.

Si cosmeticele si fardurile care au ca ingrediente clorhidratul de aluminiu, alaunul, alumina sunt un mijloc de intoxicare cu acest metal.Dintre acestea, au potential toxic semnificativ antiperspirantele, mastile pe baza de argila (contin 60-80% silicati de aluminiu, care, ce-i drept, se absorb mai putin decat alte saruri de aluminiu) si cremele de protectie solara cu continut mineral.

Nu in ultimul rand, polemica legata de adjuvantii aluminici din compozitia vaccinurilor ramane actuala. Acestia sunt folositi de catre producatorii de vaccinuri pentru ca produc o inflamatie locala care pune in garda sistemul imunitar ca organismul trebuie aparat. Dincolo de mimarea unui raspuns imunitar, acesti compusi se afla la originea unor reactii secundare postvaccinare, printre care: oboseala, durerile musculare si tulburarile cognitive.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *