„Nu tot ce intentionam reusim sa spunem, nu tot ce se spunem se aude, nu tot ce se aude se si intelege, se intelege si ce nu spunem, iar ceea ce se intelege nu depinde de noi ce devine.”
(L. Soitu)
Sunt salutar prin obisnuinta cu ideile campaniilor inovatoare ce au menirea de a dezvolta relatiile dintre oameni, precum si de a usura efortul acestora in activitatile lor. Si ca sa intaresc acest aspect al bunei credinte, as putea spune ca acestea sunt percepute ca si o cale de comunicare, o punte de legatura intre oamenii din diferite paliere ce se intrepatrund undeva, o punte inovatoare. Intre oameni si activitatiile lor zilnice desfasurate sau intre oameni si munca lor de zi cu zi.
Insa, din toate cele ce le-am invatat pana acum nimic nu pare sa se desprinda de principiile „gravitationale” existente si nici o revolutie nu este facuta de supraoameni. Am invatat ca lucrurile ce par complexe au la baza sau in compozitie lucruri simple, iar realizarile marete au fost infaptuite de oameni simpli. Deci in esenta simplitatea poate fi o importanta premisa in lungul drum spre reusita.
Sa plecam de la premisa unei idei reusite promise ce vrea sa revolutioneze un sistem dezvoltat pe parcursul a multi ani de experienta si a mai multor generatii existente. Pana a se vedea rezultatul triumfator cred ca este imperios necesara o cunostere integrala a sistemului din care face parte. O cunoastere a intregului tablou si a cauzelor de mediu de baza ce l-au profilat asa cum il gasim astazi. Dupa aceea ne trebuie conjuctura in care s-a facut dovada recunosterii acestuia pentru ca el sa se bucure de legitimitate. Si apoi acesta trebuie sa fi facut dovada ca a fost in mod repetat performant si sa constituie de fapt parte a reusitei intr-un sistem. Mai clar. Nici o idee inovatoare nu se poate naste atata timp cat nu exista reguli de baza care sa fie respectate si recunoscute ca si conditii de mediu.
Asa cum este dovedita conditia ca omul s-a adaptat mediului si a devenit inovator si nu mediul s-a adaptat la cerinta acestuia asa si orice inovatie trebuie sa fie o adaptare si parte a mediului existent. Poate fi aceasta o idee de discernamant intre inovatie si constatare. Spun o idee, si nu o inovatie, pentru ca nu este decat o constatare si nimic din cele intamplate de dinainte nu au fost gasite altfel. De aceea nu cred ca exista cineva care sa cunosca intregul sistem existent in care se dezvolta un anumit produs bancar. Fiecare dintre noi cunoaste doar o parte componenta ce construieste intregul. Neavand o imagine completa si concreta a produsului si a componentelor sale finite nu putem decat sa constatam si nu sa inovam.
Calea Constiintei
Mai multi ani am locuit pe Calea Victoriei si sunt convins ca aceasta denumire de strada, drum, bulevard este existent mai in toata Romania. Este la fel cum aflam Calea Bucurestilor ca cea mai intalnita strada in marile localitati din Romania.
M-am gandit de multe ori la originea denumirii strazii si care este potentiala influenta exercitata de aceasta denumire. Am constatat ca se numeste asa in cinstea celor din armata Romana ce la 8 octombrie 1878, si-au facut intrarea triumfala in Capitala, in urma victoriei din Razboiul de Independenta, nume pastrat pana in prezent. Tot asa am aflat ca nu creaza nici un fel de pretentie pentru toti oamenii ce strabat acum Calea Victoriei ca ei sa se si intoarca victoriosi spre destinatiile lor. Acum m-am mutat si locuiesc pe strada Povestilor si la fel va rog sa nu credeti ca acolo se afla o lume a basmelor aflate in copilarie. As dori sa intreb pe cei ce locuiesc pe strada Sucesului daca toate cele intamplate pe acea strada sunt in deplina conformitate cu cele propuse.
Am facut aceasta introducere pentru ca as fi vrut sa se inteleaga ca nu exista legatura intre denumirea strazi si efectele produse chiar si alegoric.
Acum in continuare as fi dorit sa incercam si sa vizualizam in internul nostru o strada simpla care se poate denumi oricum si pe care sa putem vedea pe cele doua trotuoare oameni in trecere. Caci din punctul de vedere al mediului complet ( a celor doua conditii existentiale „corpus si animo” drept roman) este necesar sa va supun si popularizarii viselor.
Sa spunem ca ne aflam pe strada Constiintei . O strada simpla marginita de doua trotuare mari si avand in centru soseaua ce face legatura intre cele doua extreme. Sa ne imaginam si oamenii ce merg pe trotuare. Si sa incercam sa facem diferenta intre cei ce merg pe dreapta si cei ce merg pe stanga.
Pe fiecare dintre trotuare se afla scrise cuvinte de catre copii ce s-au jucat. Pe trotuarul din drepta sta scris – ambitie, egalitate, cooperare, recunoastere, echitate, prosperitate, promovare, reciprocitate, conditii motivante. Totii oameni ce trec pe acel trotuar in drumul lor sunt optimisti, respectuosi unii fata de altii,disciplinati, cooperanti si totii oamenii de pe acel trotuar imaginar se intovarasesc si isi acorda suportul pentru ca toti doresc sa ajunga la destinatie integrii si neatinsi de nimic ce ar putea altera valorile lor.
Pe cealalta parte sunt oameni agitati, aroganti, isi adreseaza cuvinte de ocara si se imbrancesc si se bruscheaza in actiunile lor pana intr-acolo incat stau sa se arunce in mijlocul strazii. Sunt oamenii ce si-au pierdut rationalitatea, si controlul proportiilor in actiunile lor ce ii definea ca fiind de partea umana .
Pentru ei nu conteaza pe cine calca in picioare in drumul personal spre glorie. Nu au scrupule in cea ce defineste Eul si tinuta in drumul lor spre destinatie. Nu pot vedea si simtii bucuria frumosului. Pentru acestia definirea vietii este o permanenta lupta in care nu exista reguli. Cuvintele scrise pe asfalt de catre copii nu sunt remarcate si oricum nu se poate ca niste simple litere sa poata schimba telul lor. Acestia sunt cei ce nu vor sa asculte, sa vada sau sa faca din calatoria lor o placere.
Asemanari
De ambele parti ale strazii oamenii se afla intr-o permanenta miscare. Toti oamenii indiferent de partea aleasa a drumului vor ajunge la destinatie.
Deosebiri
Cu toti vor ajunge la destinatie dar nu in aceleasi conditii. Desi cu totii ajung la destinatie este o mare diferenta intre cei ce respecta valorile moralitatii umane si cei ce isi urmaresc doar scopul. Pierderea de energie in drumul catre gloria imediata nu este scontata si implicit nici cuantificata ca si rezultat. Daca totii isi ating scopul, respectarea conditiilor ce da valoare oamenilor descriptibile in cuvintele ambitie, egalitate, cooperare, recunoastere, echitate, prosperitate, promovare, reciprocitate, conditii motivante, dau energia necesara pentru ca si a doua zi sa poata fi repetat acelasi drum.
Concluzii
„Indoaie copacul cat e mic si invata copilul pana n-a crescut mare” ( L. Soitu ) .
Se stie, de pilda, cum inca din copilarie ne jucam cu ceilalti copii pentru ca eram motivati de placere. Placerea reusitei. Era placut sa ridicam impreuna o cazemata sau un castel. Dar pentru ca acesta simpla motivatie sa fie realizata, fiecare dintre participantii la joc isi avea un rol prin care se simtea implinit. Se cunostea faptul ca rolurile de rivalitate sau suprematie, nu fac parte din acelasi intreg si nu aduc la aceeasi placere motivationala pentru parteneri la joc. Apoi mai trebuie subliniat faptul ca fiecare dintre participantii la joc cunosteau necesitatile existentiale ale jocului.
Precizez aceste lucruri caci dupa cum putem constata, relatia, educatie – virsta, are aceeasi importanta pe tot parcursul vietii individului indiferent de conditiile de mediu. Iar acesta este puterea prin care ne adresam tuturor pentru ca prin cuvantul, fapta si comportamentul nostru fiecare dintre noi poate zidi ori darama, stimula ori inhiba, bucura sau intrista, motiva ori descuraja, chema ori alunga, aduna sau risipi vointa si asteptarea celor din jur.
Si daca prima conditie era descrisa de simplitatea fiecarui ingredient component, a cunoasterii intregului produs finit si a mediului in care dorim sa dezvoltam, in a doua conditie se face referie la oameni si relatiile dintre acestia uniti pentru implinirea aceluiasi tel. Iar conditia de unitate motivationala a oamenilor este forta indistructibila ce ii promoveaza pe calea reusitei.
