Centrul natura:Arctium lappa (Brusturele)

 Centrul natura:Arctium lappa (Brusturele)
Centrul natura:Arctium lappa (Brusturele)

Brusturele este o planta surprinzatoare pentru obisnuitii terapiilor naturale. Ne-am astepta sa fie o planta folosita traditional de bunicii si strabunicii nostri. El este descris in literatura contemporana ca un „purificator” al sangelui, care „curata ficatul si rinichii” prin eliminarea din sistem de materiale toxice reziduuale.

Totusi, se pare ca folosirea Brusturelui drept curatitor al sangelui pentru drenajul ficatului si rinichilor dateaza numai de la sfarsitul secolului al 17-ea si ca a fost introdus de medicii alopati!
Planta a fost complet ignorata in America de Nord pana la sfarsitul secolului 19 cand a fost introdusa (din nou) de doctorii profesionisti. De aici, brusturele s-a strecurat in vindecarea cu plante obisnuita, unde acum este prescris pe larg, desi pe baza unor indicatii mai degraba vagi, drept „purificator al sangelui” si „curatitor al ficatului”. Totusi, pare ca vechea traditie a insistat indeosebi asupra asemanarii semintelor de brusture cu calculii urinari si a pus mai mult accent pe influenta pe care Brusturele o are asupra rinichilor.

Brusturele este o buruiana obisnuita nativa din Europa si Asia. Scaietii plantei se agata de hainele oamenilor – sau de blana cainilor – si, ca rezultat migreaza in toate directiile. Planta e potrivita unei game largi de climate si acum este naturalizata pe fiecare continent. Brusturele apartine acelei familii adaptabile denumite Asteracee. Exista doua specii care sunt folosite interschimbabil :Arctium lappa si A.minor.
Dioscorides cunostea aceasta planta sub numele Arcteion, insemnand in greaca „Planta Ursului”. Aceasta face aluzie la intrebuintari samanice foarte vechi. Cand Brusurele a fost adus in Americi, Indienii s-au prins de el ca de un leac pentru Ursi. Scaietii uscati maron arata foarte asemanator cu blana de urs.
Plinius, un autor roman contemporan cu Dioscorides, a numit aceasta planta Lappa, care deriva dintr-un cuvant grec insemnand „a tine strans”. Acest nume de asemenea se refera la un cuvant pentru mucus. Galen(150 D.C) l-a cunoscut sub numele de Phasganion, pe care Gerard l-a considerat a fi o stalcire a numelui „Iarba Victoriei”. (Planta s-a raspandit peste tot si sigur este victorioasa in aceasta privinta.) Vechiul nume englezesc este „Herrif” sau „Aireve” , din cuvantul anglo-saxon hoeg (hedge -gard viu) reafe (robber-hot) sau reafian (a apuca).
Interesant este ca numele Burdock (Brusture in engleza contemporana), este in fapt de origine recenta, hibrida. El incorporeaza un cuvant englezesc vechi pentru o frunza mare, doc, impreuna cu cuvantul frantuzesc pentru un scaiete, burre. Autorii din Evul mediu englez si Renastere cunosteau la modul general planta sub numele de „Clot Bur”, care este inrudit cu vechiul nume german, Klettenwurzel. Cuvantul „clot” reflecta o radacina de cuvinte englezeasca cu privire la aderenta si cocoloase. In cele din urma, pe la vremea lui Culpeper, numele a fost standardizat ca Burdock.

Aceasta planta larg raspandita a gasit o nisa in farmacopeea vindecarii cu plante a aproape fiecarei culturi pe unde creste. Ea este folosita in Europa, India, China si Japonia. La sosirea sa, Amerindienii din nord au adoptat-o in folosinta.
Intorcandu-ne la sursele originale ale traditiei noastre, aflam ca Dioscorides a recomandat „decoctul de radacina … impreuna cu semintele, impotriva durerii de dinti, daca va fi tinut un timp in gura”. Semintele poseda acelasi gust intepator, gasit si la Echinacea, care poate fi folosita in acest mod. Dioscorides adauga ca Brusturele este de asemenea folositor pentru „oligurie si durere in sold”. Cativa alti autori romani au vorbit moderat despre intrebuintarile Brusturelui.
Vindecatorii cu plante medievali si cei din Renasterii nu au adus completari sau schimbari semnificative. Gerard adauga putin surselor clasice, dar vorbeste elogios de Brusture ca aliment. „Tulpina brusturelui inainte ca scaietii sa apara, decojita, fiind mancata cruda cu sare si piper, sau fiarta in supa de carne grasa, este placuta a fi mancata.” El avertizeaza in acelasi timp ca „fiind luata in acel mod creste spermatogeneza si libidoul (pofta trupeasca)”.

Culpeper este cel care, scriind la cincizeci de ani dupa Gerard, realizeaza o prezentare mai sigura si detaliata. Aceasta arata dovada experientei personale cu planta. Multe din indicatiile pe care le da el sunt traditionale, dar apar cateva noi si preferinta sa hotarata pentru a folosi frunzele este personala, fara vreo relatie cu traditia primita.
Culpeper clasifica frunzele ca ”fiind racoritoare, moderat sicative si difuzibile.” Ele pot fi aplicate pe locuri afectate tip contractura tendinoasa, pe care o usureaza (acesta nu este o intrebuintare raportata in alta parte.) Sucul frunzelor baut in vin vechi, „ajuta minunat muscaturile de serpi” (o veche intrebuintare) sau luat cu miere, stimuleaza urinarea si vindeca durerea din vezica. Frunzele unse cu albusul unui ou si aplicate oricarui loc ars cu foc, amelioreaza fierbinteala, usureaza durerea si vindeca arsura. ”Un decoct de frunze pus pe „orice rana de frecare sau cangrena opreste destructia tesuturilor”. Radacina poate fi folosita in scop similar. ”Samanta este mult recomandata sa sparga pietrele de la rinichi si sa le elimine prin urina, fiind adesea folosita cu alte seminte sau leacuri cu acelasi scop.” (doctrina semnaturilor – de vreme ce semintele arata ca mici calculi).
O adaugire complet noua pe care o aduce Culpeper la indicatiile Brusturelui si una care este foarte deosebita, se refera la uter. ”Venus solicita aceasta iarba pentru ea insasi,” scrie el, „prin samanta sau frunza, puteti sa pozitionati uterul oricum vreti, fie in sus, aplicand-o in crestetul capului, in cazuri de prolaps, fie in jos, in crampe uterine, aplicand-o la talpile picioarelor; sau, daca vreti sa stea la locul sau aplicati-o la buric si atunci copilul va fi in siguranta.” Pare aproape sigur ca Culpeper a cules aceste idei curioase de la practicieni populari. Stim ca celebrul fitoterapeut nu era impotriva „superstitiilor absurde” precum face predecesorul sau, Gerard. Validitatea acestei intrebuintari a fost ulterior confirmata in vindecarea cu plante populara si chiar in medicina profesionala. Arctium se regaseste folosit pentru prolaps uterin de catre un astfel de doctor pragmatic precum William Boericke.

Dupa Culpeper, doctorii profesionisti si spiterii au inceput tot mai mult sa se distanteze de buruienile obisnuite si manualele despre plante care erau obtinute cu usurinta de populatie. Intr-un efort de a ridica prestigiul profesiei lor, ei s-au concentrat asupra leacurilor exotice si otravitoare. Aceasta directie a evoluat concomitent cu doctrinele din chimie, care priveau la proprietatile valoroase ale concentratiilor mici din substante adesea otravitoare. Vindecarea cu plante a fost surghiunita spre poezie si saraci. Este prin urmare suprinzator ca pe timpul apogeului Iluminismului, la sfarsitul secolului al optsprezecelea, Brusturele a fost adus din nou la lumina, pe indicatii noi si imbunatatite, chiar de catre doctorii profesionisti.
John Crellin si Jane Philpott traseaza aceasta dezvoltare in Herbal Medicine, Past and Present (1990). In 1719, John Quincey, un scriitor londonez de farmacopee, a notat ca Brusturele este „mult folosit de oamenii de la tara”. Frunzele sunt folosite pentru ”arsuri si reactii inflamatorii”, semintele sunt considerate extrem de diuretice si unii le considera eficiente in a indeparta si elimina toxine, ceea ce este foarte util in durerile artritice.” In acel moment Brusturele era mult folosit ca inanite. Ulterior, un alt material medical londonez scris de George Motherby (1785) a declarat ca Brusturele era folositor „in toate cazurile in care sunt folosite radacini de Sarsaparilla si China”. Aceste plante exotice erau folosite ca tonice care afectau intregul organism printr-o actiune generalizata a tuturor sistemelor corpului (de aici ”curatitor al sangelui”). Crellin si Philpott noteaza ca aici, pentru prima data, incepe sa apara conceptul Brusturelui drept „curatitor”. (Brusturele s-a folosit de alte ierburi ca sa ajunga la noua sa pozitie.)
La vremea cand Thomas Green a scris Universal Herbal in 1820, vechile si noile indicatii ale Brusturelui au inceput sa fie condensate impreuna. „Unii doctorii eminenti cred ca un decoct al radacinii este egal daca nu superior celui de Sarsaparilla,” scrie el. Este un sudorific, „util in febre,” dar „actiunea sa diuretica este valoarea sa cea mai mare.” El elimina nisipul si calculii din ficat si vezica biliara si este util pentru hidropizie si probleme venerice. In plus actioneaza impotriva galbinarii, tuberculozei si „statusului astmatic”.
In timpul acestei perioade, Brusturele era practic necunoscut in America. Thomson (1820-40) si Cook (1869) nu-l mentioneaza de loc. O.Phelps Broyn (1867) il considera ca fiind apreciat excesiv. Un negustor de ierburi din Muntii Apalasi a notat in 1870 ca el cumpara Brusture doar daca il cerea vreun cumparator. Totusi, cam la acest moment, Brusturele a inceput sa intre din nou in medicina americana. Eclecticii au fost cei care au inceput sa foloseasca ”Lappa”, precum il numeau: noi gasim o mentionare a lui in scrierile lui Scudder, Locke si King. Aparitia unui medicament brevetat numit „Burdock Blood Bitters”(Tonic amar al sangelui din brusture) a poate sa fi contribuit la reputatia sa.
Scudder scrie, „Actioneaza direct si foarte bland asupra sistemului urinar, marind productia de urina si indepartand iritatia. Actiunea sa in aceasta privinta este benefica in special in bolile cronice, unde tesutul vechi trebuie reinnoit si diureticele saline nu pot fi folosite. Poate de asemenea sa fie folosit pentru a indeparta iritatia bronhica si sa controleze tusea, existand indicatii generale pentru clasa de remedii cunoscute drept curatitoare ale sangelui”. Se poate ca Scudder, folosind mai degraba insistent acest cuvant „curatitor al sangelui”, sa fi fost raspunzator pentru larga sa acceptare in aceasta categorie de clasificare din secolul 20.
Dr. John King (1898) ofera o compilatie detaliata a proprietatilor „Lappa” in lucrarea sa masiva Dispensary. Desi el l-a clasificat drept curatitor al sangelui, totusi a accentuat actiunea asupra rinichilor si a ignorat (sau minimizat) actiunea sa asupra ficatului sau sangelui. In fapt, el foloseste fraza „diuretic drenor”. El scrie, „Actiunea semintelor asupra tractului urinar este directa, ameliorand iritarea si marind activitatea renala, ajutand in acelasi timp la eliminarea produselor nesanatoase.” Semintele sunt benefice pentru hidropizie, obstructie renala si urinare dureroasa. „E de valoare insemnata in ulceratii catarale si aftoase ale tractului digestiv,„ incluzand dispepsia. De asemenea alina iritatiile bronho-pulmonare si tusea.” Bolile pielii, ca urmare a starii deteriorate a tesuturilor cutanate si mai putin datorita calitatii sangelui, sunt stari in care Lappa si-a castigat o alta reputatie. Ii sunt laudate meritele indeosebi in psoriazis, cateodata necesitand tratament de lunga durata pentru vindecare. Ooate fi de asemenea folosit in erizipel cronic, eruptii uscate, solzoase, cruste de lapte, eczeme, scorbut, adenopatii, ulcere persistente, boli venerice si lepra. „Circulatia cutanata este slaba in cazurile care necesita seminte de brusture,” adauga el. „Reumatismul, atat muscular cat si articular, cand inflamatiile anterioare nu au lasat modificari structurale, se spune ca beneficiaza de pe urma semintelor.”

Cam la aceasta data Brusturele a inceput sa devina cunoscut pe larg. In general, el era considerat un „purificator al sangelui” sau „detoxifiant al ficatului”. Desi aceste definitii sunt mai degraba vagi si din „populare”, Brusturele si-a gasit „nisa de piata”. Ideea este ca ficatul, sediul metabolismelor, nu functioneaza suficient pentru a indeparta toate produsele reziduale, in vreme ce rinichii si pielea sunt supraincarcate sau incapabile sa indeparteze aceste produse reziduale. Si vasele limfatice participa la toata aceasta actiune. Ele sunt congestionate si „imbibate” cu resturi metabolice difuze.

Cu Arctium lappa s-a facut o scurta testare homeopata. O scurta dar folositoare trecere in revista a utilitatii sale este data de William Boericke. „Foarte important pentru terapeutica pielii”, spune el. A continuat sa il recomande si in prolapsul uterului. Cyril Boger aminteste de utilizarea Arctium in cartea sa A Synoptic Key of Materia Medica.Dr. Edward Shook a rezumat istoricul si proprietatile acestei plante valoroase in conferintele sale din 1947.
„De-a lungul secolelor, acest important remediu pentru suferintele umane a rezistat testelor acide ale inconsecventei umane, prejudiciului si ignorantei si astazi inca este una din ierburile cel mai mult folosite de oamenii de la tara si vindecatorii cu plante din toata lumea civilizata. Stim cu siguranta ca el a vindecat sifilisul, dupa ce toate celelalte tratamente au esuat. Pentru tratamentul cu succes al bolilor cronice de piele, in special eczema, brusturele nu are egal, in vreme ce pentru furunculoza (furuncule) efectul sau de rapid curatator al sangelui si curativ este cu totul remarcabil.”

Virtutile Medicale ale Brusturelui

„Planta are o radacina adanca si puternica,” observa vindecatoarea cu plante Kate Gilday din Coldbrook, New York. „Brusturele creste prin crapaturile din trotuare”. Este o planta puternica cu o influenta lenta, ferma, rezistenta, ce influenteaza afectiuni cronice. Ajuta persoanele astenice sa prinda putere. Actioneaza in principal asupra ficatului, rinichilor si pielii. Frunzele sunt neobisnuit de bune pentru urticarii care provoaca mancarime, eczeme si eruptii produse de otetarul otravitor, semintele pentru acneea la adulti.
Vindecatorul cu plante 7Song din Ithaca, New York, spune: „Brusturele este potrivit in special pentru cazurile vechi, cronice unde exista o lipsa de vigoare si inertie. Persoana este blocata in declinul fizic lent al bolii cronice.” Si unul din studentii mei spune „Brusturele ajuta corpul sa-si aminteasca cum e sa fii sanatos,” si e potrivit cazurilor cronice „unde firul sanatatii s-a pierdut.”
Mier Michel Abeshera, unul din profesorii de inceput ai Macrobioticii cu George Oshawa, si-a exprimat parerea intr-o conferinta la care am participat. „Brusturele este o planta interesanta. Poti sa dai cu piciorul in ea, s-o lovesti si s-o tai, dar ea se indreapta intotdeauna direct catre ficat.”

Actiunea Brusturelui este complicata si inca necunoscuta complet. Uitandu-ne la fiecare parte a plantei, putem sa intelegem diferitele afinitati si intrebuintari. Semintele (sau fructul, in fapt), scaietele, frunzele si radacina plantei, toate au fost folosite in medicina vindecarii cu plante.

Radacina. Brusturele este o planta bienala cu o radacina pivotanta ancorata profund. Totusi, radacina putrezeste de la mijloc dupa prima iarna, asa incat ea trebuie recoltata pe timpul primei veri. Radacina are o aroma moderat amaruie si dulce, si o textura compacta, satioasa, datorita unui continut inalt in ulei. Aceasta contrasteaza cu aroma ascutita, intepatoare a semintei picante. Ea este servita traditional in bucataria franceza cu alimente bogate, uleioase, pentru a ajuta digestia grasimilor si uleiurilor. Este folosita la fel in bucataria japoneza – o intrebuintare care ne vine prin macrobiotica. Amestecul amarui si dulce indica spre stimularea functiei digestive.
Aspectul ”decrepit” al radacinilor putrezite ale Brusturelui ne aminteste de alti mari „purificatori ai sangelui si ficatului”, Papadia si Rostopasca. Acelasi aspect vestejit poate apare in partile lor aeriene. Acest aspect ne reaminteste cum poate fi distrusa structura corpului, tiparul sanatatii pierdut, iar esenta care guverneaza si da forma slabita si risipita. Radacina de Brusture actioneaza mai incet decat semintele, si prin urmare a fost folosita pentru stari cronice, unde se doreste un stimul cu actiune lenta, dar persistenta. „Ea influenteaza incet dar sigur pielea, calmeaza rinichii si usureaza limfaticele,” a scris Dr. R. Swinburne Clymer. ”Are mare valoare in tratamentul tuturor bolilor de piele si in afectiunile scrofuloase. Este foarte calmanta pentru mucoasa membranara a intregului sistem si de aici este valoroasa in stari inflamatorii. „Grasimile, uleiurile si amidonul au efect lubrifiant si protector. „Abilitatea sa de calmare este extinsa si asupra seroaselor, fiind util in reumatism si in bolile venerice”.

Semintele (sau Fructul)
Semintele au gust picant si intepator. Gustul lor este penetrant, provocator, difuzibil si ascutit. Maresc evident salivatia si stimuleaza si alte secretii digestive, influentand totul pana la rinichi si piele.
Din cauza acestor influente combinate, semintele au capacitatea de a penetra profund, stimuland metabolismul si digestia, promovand indepartarea deseurilor, miscand produsele reziduale spre periferie si in afara prin porii pentru transpiratie, urina si scaun. Este un bun remediu pentru rinichi, folosit sa indeparteze hidropizia si nisipul, la fel ca si produsele reziduale care stagneaza in alta parte in sistem datorita unei proaste functionari a rinichilor.
Clymer a preferat sa foloseasca semintele mai degraba decat radacina cand exista o inflamare activa si febra (in situatii acute). „In infuzie fierbinte (semintele) influenteaza glandele sebacee si sunt foarte bune in scarlatina, alte eruptii si de asemenea in febra tifoida.” Aici el combina semintele cu Echinaceea, cate o parte din fiecare. ”Radacinile vor actiona la fel, desi intr-un mod mai putin activ.”
Semintele de Brusture (sau radacina) sunt benefice atat pentru transpiratia profunda cat si pentru lipsa de transpiratie. Dr.Cyril Boger (1931) unul dintre putinii homeopati care par sa fi folosit Arctium, da simptomul de „transpiratie axilara” de grad mare. Atat Brusturele cat si Socul sunt potrivite pentru aceste doua extreme. Ambele sunt potrivite pentru boli acute sau cronice ale pielii acute sau cronice
O veche clienta si-a adus noul sot sa ma vada. Erau pe punctul sa plece in luna de miere spre Riviera, dar el era un pic bolnav si ea voia sa se asigure ca putea face fata. El suferea de transpiratie abundenta a fetei si plus transpiratie generala si avea o privire ingrijorata. Domnul detinea o pozitie importanta in conducerea orasului, asa incat mi-am inchipuit ca are multe motive de griji – si apoi era nunta si luna de miere. Semintele de Brusture au indepartat imediat grija, transpiratia si urma de febra si ei au plecat linistiti.
Altadata, predam un curs in Indiana. Pe timpul pauzei de pranz am observat o femeie care avea o transpiratie profunda si o privire ingrijorata. Am intrebat-o daca era bine. „Nu, nu prea,” a exclamat ea. „Multumesc ca ati observat.” Suferea din cauza unui gat inflamat, fierbinte. Ingrijorarea continua de mult timp, atat de serios, incat femeia isi frangea mainile din cauza anxietatii. Am iesit in curtea din spate, am gasit un loc curat langa casa si am dezgropat o radacina uriasa de Brusture. Pacienta a ciugulit bucati de radacina, iar transpiratia i-a scazut, si in cele din urma s-a vindecat complet. A fost nu numai recunoscatoare pentru planta, ci pentru faptul ca cineva a observat ca ii era rau. Adevaratul medic observa boala la debutul ei, nu atunci cand toate simptomele ii striga prezenta.
O alta femei trecea prin stres la serviciu. Era o persoana de baza in domeniul ei, dar se simtea nesprijinita si era ingrijorata si anxioasa. A primit remediu homeopat Calcarea carbonica 30x (care are nesiguranta, sentiment de nesprijinire). In luna urmatoare, simptomele s-au ameliorat, dar pielea ei era uscata si cu eruptii, in special la incheieturi. Tinctura de radacina de Brusture a deschis porii, pielea s-a intors la normal si ea s-a simtit mult mai bine.
Recent o mama si-a adus baiatul de cincisprezece ani sa ma vada. El suferea de anxietate mare si exces de griji. Facea tratament cu Prozac. Dupa ce am vorbit mult cu el, singurul lucru care parea evident era pielea uscata. Altfel, nu m-as fi gandit la Brusture. Acesta s-a dovedit a fi remediul benefic pentru piele, dar fricile au persistat.
Parul este un element important in legatura cu pielea. De pe vremea lui Dioscorides, Brusturele era folosit pentru pierderea parului. Scaietele arata ca un cap mic cu parul zbarlit. Testarile homeopate confirma relatia cu scalpul.
Am avut odata un caz unde Brusturele a oprit pierderea de par asociata cu un scalp nesanatos. Clientul era un barbat de douazeci si opt de ani care era sanatos, exceptand ca pierdea par din crestetul capului, „in smocuri,” de aproximativ o luna. Nu parea a fi o adevarata chelire, ci un fel de stare temporara. Scalpul il manca usor. Pielea era in general umeda si sanatoasa. Pulsul era superficial si sarmos, limba cumva uscata, cu mici puncte rosii pe un fond roz pal. Exista putina roseata peste arcul zigomatic: o usoara congestie malara. Avea dureri de cap, in general surde, dar ocazional acute la frunte si tample, insotite de congestia sinusurilor si iritare. De asemenea, o urticarie sub axila dreapta, care il manca tare. Exista transpiratie excesiva la ambele axile, dar nu in alta parte. (Urticaria, furunculele, transpiratie profunda sau/si lipsa transpiratiei sunt in general bune indicatii ale obturarii vaselor limfatice.) Am intrebat daca are bufeuri, dar nu erau. Putin mai tarziu, pacientul a comentat, „acum simt ca am bufeuri” si fata lui parea mai rosie in zona malara. S-a plans ca se simte incordat, dar eu m-am gandit ca arata mai degraba ingrijorat. Semintele crude de Brusture, o priza de cateva ori pe zi, cat timp a trebuit, i-au adus stralucire parului, au oprit caderea, au indepartat urticaria si tot restul problemelor. Dupa prima doza el s-a simtit relaxat si pulsul a fost scazut in mod evident. Limba era evident mai umeda si se simtea mai putin dureroasa (domnul nu mentionase inainte ca era dureroasa). Parul i-a crescut inapoi frumos.

Frunza. Frunzele mari ale plantei sunt o „semnatura” pentru piele si plamani. Plantele cu frunze mari „transpira” mult. Adica, ele transpira dioxid de carbon si vapori de apa prin porii abundenti din frunze. Frunza este analoga pielii si plamanilor din corpul omenesc, care fac schimbul de gaze prin pori. Acestea sunt sistemele organismului care depind de o suprafata extinsa pentru a-si indeplini activitatea. Toate plantele cu frunze mari, precum Brusturele, Mullein, Tataneasa etc au actiuni puternice asupra pielii si plamanilor. Frunzele de Brusture in general nu sunt folosite pentru probleme interne, dar sunt folosite extensiv ca unguent sau cataplasma pe piele.
Shook povesteste un caz din practica lui unde cataplasme din frunze s-au dovedit eficace pentru probleme ale pielii. „Cu cativa ani in urma, un barbat la vreo treizeci de ani, a venit la noi pentru ajutor: el suferise de aproape un an de furuncule pe diferite parti ale corpului. Avea noua pe ceafa. Vreo douazeci si noua fusesera incizate de doctori inainte de acest grup de noua. Gatul lui arata oribil. Mai avea cateva furuncule pe diferite alte parti ale corpului. Doua sub un brat si unul sub celalalt. Alte cateva erau raspandite la incheieturi, fese si picioare. Era cel mai rau caz de furunculoza pe care l-am vazut vreodata. Din fericire, aceasta s-a intamplat la inceputul toamnei si stiam un tufis foarte des de brusture nu prea departe.” Shook l-a facut pe tanar sa adune saci de frunze care nu erau trecute si sa sape dupa radacini de un an. Frunzele urmau sa fie facute cataplasme, fara incalzire, stropite cu ulei de eucalipt. Radacinile au fost fierte si o cana de decoct luata in fiecare zi.” In trei saptamani, furunculele au disparut toate si intr-o luna acest tanar a fost bine complet.” El nu a mai avut vreo alta problema cu furunculoza de atunci.
Actiunea asupra afectiunilor pielii de la subrat arata o afinitate pentru structurile limfatice, care sunt grupate sub brat. Arctium a fost folosit de asemenea pentru probleme ale pielii de la pliurile incheieturilor, conform lui William Boericke.
Desi Brusturele nu mai este mult folosit acum ca un remediu respirator, are o istorie de folosire in aceasta patologie si ar trebui luat in consideratie. Dupa cum am vazut, Brusturele a fost folosit pentru iritatie bronsica, tuse si astm.
Exista un numar de alte organe care pentru a functiona au nevoie de o suprafata mai larga de actiune. De pilda, rinichii sunt compusi din mii de glomeruli care ajuta la eliminarea sarurilor si fluidelor excesive. Ficatul este plin de vase de sange, pentru procesarea produselor metabolice reziduale provenite de la vena portala. Intestinul subtire, de asemenea, are o suprafata extinsa, chiar daca este continuta in abdomenul limitat de volum. Si creierul pare sa necesite o arie de suprafata suplimentara, de aici aspectul ondulat. (Aici, bineinteles avem o frumoasa semnatura, deoarece scaietele arata ca un cap). Din nefericire, nu stim exact ce face Brusturele pentru creier. Totusi, exista unele indicatii.

Scaietele. In afara de a fi inspiratia pentru adezivul tip Velcro, scaietele are un istoric in fitoterapie. Scaietii, mai mult decat oricare alta parte a plantei, ne amintesc de proprietatea de „agatare”; ei de asemenea arata precum capul unui om.
Indienii din sud au folosit scaietele drept un remediu pentru imbunatatirea memoriei, conform „The Swimmer Manuscript”, un manual de medicina Cherokee publicat de faimosul antropolog si prieten al populatiei Cherokee, James Mooney (1932). Ideea este ca ii ofera memoriei caractere de velcro, astfel incat lucrurile care trec pe langa ea sa fie apucate sau retinute. O persoana moderna poate crede ca acesta este un mod superstitios si ridicol de a folosi o planta, dar pe de alta parte, o astfel de folosire poate sa reflecte esenta plantei si sa-i permita sa-si exprime mai complet adevarata natura. Aceste intrebuintari magice se bazeaza pe o interpretare mai degraba literala a doctrinei semnaturilor. Ele ne ajuta de asemenea sa ne vedem facultatile (in acest caz memoria noastra) intr-o lumina unica si neobisnuita. Adunati scaietii seara, cand mintea se odihneste. Faceti ceaiul dimineata, timp de cateva zile la rand, pentru stimularea memoriei. Stim ca rinichii, conform medicini traditionale chineze, depoziteaza „esenta”, materialul genetic-hormonal care furnizeaza tiparul, „originalul” , pentru ceea ce ar trebui sa faca corpul. Sunt de asemenea organele care „agata” mai puternic in actiunea lor asupra sangelui. Rinichii preiau sangele in interiorl lor, unde este cantarit si apreciat. Partea nefolositoare este eliminata in jos pe uretere, in vreme ce restului ii este permis sa se intoarca in circuitul sangvin. Rinichii, sau tractul sexual-urinar, sunt de asemenea organele cel mai probabil a fi vatamate de sifilis (vedeti Scaietele). Aceasta boala descompune in mod direct „esenta”, distrugand tesuturile tari, cadrul, tiparul. A fost considerata o boala a „esentei”, in Europa, India si China.
Brusturele este considerat drept un leac pentru uter.
Intr-o zi stateam pe acoperisul sopronului meu punand smoala si sindrila, cand Adam Leibling, un fitoterapeut din Cambridge, Massachusetts, a intrat cu masina pe alee. Mi s-a alaturat pe varful acoperisului. „Da, eu am petrecut timp invelind acoperisul cu William LeSassier de asemenea,” a comentat el. „ Acesta e un lucru care imi place in privinta fitoterapiei. Ea este o ocupatie de diversitate. Intr-un moment ajuti o persoana, intr-altul culegi plante din paduri si apoi repari sopronul.”
Am vorbit despre plante pe cand puneam adezivul de culoare intunecata. Adam a spus ca scaietii mari sau ciulinii, precum gasim la Brusture sau Scaiete, au indicatii pentru uter. Inclin sa ma gandesc la orice mai degraba in forma de glob ca la o semnatura pentru cap, dar el a spus ca ne reaminteste de influenta radianta, circulatorie pe care o are uterul ca sa hraneasca fetusul si de asemenea ca sa se mentina in buna stare cand nu exista fetus.
Folosirea Brusturelui drept un leac pentru uter este de asemenea expusa de fitoterapeuta australiana Dorothy Hall, in frumoasa ei carte, Creating Your Herbal Profile (1989). Am avut un caz care a verificat aceasta intrebuintare. O femeie la vreo treizeci si ceva de ani a venit sa ma vada. Ea suferea de o senzatie de greutate in uter care fusese diagnosticata ca prolaps. Nu voia o histerectomie, daca putea sa o evite. Intreaga ei personalitate parea neplacut de stearsa, picioarele ii erau obosite. Lucra pe cont propriu, avea o florarie si statea mereu in picioare. Nu eram prima persoana care ii recomanda sa nu mai stea mult in picioare, dar am fost prima persoana care sa-i dea seminte de Brusture. M-am intalnit intamplator cu ea sase saptamani mai tarziu. Intreaga ei personalitate era mai sigura pe sine. „Cum e uterul?” am intrebat eu. „O, am uitat de el,” a spus ea. Era bine acum. Femeii parea sa-i para rau ca nu are nimic de care sa se planga, sau sa trebuiasca sa recunoasca ca se simtea mai bine.

Brusturele de asemenea actioneaza bine asupra prostatei. Recent am vazut un barbat de patruzeci si trei de ani care suferea de prostata tumefiata de circa cinci ani. Il ajutasem in trecut, dar efectul remediilor dispare dupa cativa ani. Remediul din Brusture a actionat bine. Mai tarziu am mentionat acest caz prietenei mele Margie Flint, o fitoterapeuta din Marblehead, Massachusetts. Ea a spus „eu folosesc mereu Brusturele pentru prostata marita. Saw Palmetto ( planta indicata in aceasta suferinta) atenueaza intr-un fel simptomele, dar Brusturele patrunde la esenta si vindeca permanent. El functioneaza pentru tinerii care au o prostata umflata de la ridicat greutati in mod incorect, la fel ca si pentru barbati mai in varsta.” Acum am inteles de ce clientul meu a avut probleme cu prostata la o varsta tanara – el a mentionat ca a ridicat greutati la sala.

In rezumat.
Brusturele actioneaza intr-o masura atat de mare asupra intregului organism incat e cumva dificil sa identifici afinitatile sale precise. Putem spune ca deschide porii si stimuleaza secretiile suprafetelor interne si externe. El pare sa actioneze indeosebi la nivelul ficatului, sistemului limfatic si rinichilor. Stimuleaza metabolismul la nivel hepatic, curatind si hranind prin limfa, si indeparteaza reziduurile prin vene. Astfel, el fortifica, intareste si tonifica tesuturi si organe, incluzand uterul si prostata. Actioneaza puternic asupra pielii, unde stimuleaza sau corecteaza transpiratia.
La nivel psihologic, Brusturele ne ajuta sa ne ocupam de grijile noastre in privinta necunoscutului, „Haimanalele de rand”, ursii care pandesc in codrii intunecati in afara controlului nostru. El „agata” problemele profunde, complexe, patrunde la esenta si aduce la suprafata amintiri vechi si raspunsuri noi. Ne da increderea sa ne miscam inainte pe drumul nostru, in ciuda problemelor necunoscute care ne pot prinde in capcana pe drum. Ajuta persoana careia ii e teama sa devina mai curajoasa, in timp ce il aduce pe ratacitorul indraznet inapoi pe drumul sau initial. Restaureaza vigoarea si avantul.
Preparare, Toxicitate si Dozaj

Radacina e culeasa la sfarsitul primului sezon. Ea este dificil de depozitat, deoarece continutul ridicat de ulei are tendinta de a face ca radacinile sa rancezeasca cu usurinta. Un preparat glicerinat al radacinii este in deosebi placut, intrucat gustul dulce si textura radacinii se amesteca bine cu glicerina. Coniacul e cel mai bun alcool pentru a evidentia aroma dulce si amara. Fructele pot fi culese toamna cand sunt coapte , dar nu mult dupa, intrucat ele sunt consumate de insecte. Ele ar trebui date printr-o rasnita de cafea sau un procesor de alimente, pentru a indeparta spinii mici care se agata de ele din scai. Ele nu ar trebui taiate. Semintele negre-maronii pot fi mancate fara o alta preparare, cateva odata. Ele au un efect rapid, salutar.

Nu exista toxicitate cunoscuta pentru Brusture, dar cateva precautii ar putea fi mentionate. Nu mestecati niciodata un scaiete sau vreo samanta proaspat indepartata din scaiete, exceptand daca micile firisoare care o inconjoara au fost indepartate. Aceasta pare a fi cea mai evidenta observatie din lume, dar unii oameni au nevoie sa fie informati in mod specific. Eu insumi ma numar printre ei. Odata am rupt cateva seminte dintr-un scai si le-am mestecat. (Efectiv mestec orice in salbaticie). Micile firisoare mi s-au lipit de limba si au stat acolo cateva zile. Am pus frunze de Patlagina ca sa incerc sa le scot.
Am crezut ca nimeni altcineva nu poate face erori atat de mari, dar am mentionat acest lucru la cursurile mele din cand in cand. Am fost surprins cand unul din studentii mei mi-a pus o notita. ”Eu imi indreptam dintii,” a scris el. „Incercasem toata vara sa-mi fac molarii sa iasa cu elastice atasate de dispozitivele de pe dintii mei. Nu s-ar fi clintit sau miscat de loc. Cu cateva saptamani in urma eram afara pe camp vanand fazani si am hotarat sa mananc niste scaieti de brusture, numai ca sa-mi tai limba serios in timp ce-i mancam. Timp de doua nopti, m-am simtit mizerabil si am dormit cu frunze de patlagina acoperindu-mi limba ca sa scot firicelele. Limba mea a fost mai bine, dar de asemenea molarii mei s-au miscat si au erupt foarte dramatic.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *