Defrişarea pădurilor – o problemă pentru stabilitatea ecosistemului
Defrisarea padurilor – o problema pentru stabilitatea ecosistemului
Defrisarea padurilor – o problema pentru stabilitatea ecosistemului

Cuvantul padure provine din cuvantul latinesc “ palus-udis” ceea ce inseamna teren acoperit cu arbori. Din cele mai vechi timpuri se stie ca padurea a fost mijloc de adapost, de refugiu atat pentru animale cat si pentru oameni. Padurea era sursa de energie a stramosilor, era materia prima pentru arme si locuinte, era locul unde isi gaseau vanatul si era cetatea de nepatruns in care se ascundeau ei insisi, cand se simteau amenintati. Acest lucru este dovedit si de columna lui Traian, de la Roma, unde se vede cum luptau dacii in codri sau in apropierea lor.

Padurile cuprind formatii vegetale extrem de complexe si de diverse, asezate in mai multe straturi, ca si fauna si flora pe care o gazduiesc. Padurea e o bogatie naturala, al carei rol in economia nationala si ale carei multiple functii in mentinerea echilibrului ecologic sunt greu de evaluat. Secole la rind, padurea a fost (si mai continua sa fie) privita doar ca o sursa de materii prime.

Datorita omului, in prezent, cele mai mari paduri ale lumii sunt in grav pericol. Jumatate din suprafata originala de padure a fost distrusa si lucrurile sunt pe cale sa se inrautateasca, daca rata actuala de despadurire nu este incetinita. Acest lucru ar fi catastrofic nu numai din pricina faptului ca multe speciide animale isi au habitatul in padure , ci si deoarece padurile joaca un rol important in reglarea climei planetei. Ca urmarea a defrisarilor masive criza ecologica se acutizeaza tot mai vertiginos:

• s-au intensificat procesele de erodare a solurilor;
• sunt tot mai frecvente secetele;
• s-au intensificat alunecarile de terenuri, ce produc grave pierderi materialeeconomiei nationale;
• a degenerat starea masivelor forestiere;
• a saracit flora si fauna, s-a creat pericolul disparitiei unor specii de animale si plante.

Nici un alt ecosistem terestru, nu asigura un echilibru mai complex si o mai mare stabilitate, decat padurea. Spatiile verzi, indiferent de apartenenta si destinatie, servesc la imbunatatirea calitatii mediului, mentinerea echilibrului ecologic.

Rolul fizico-geografic al padurilor se manifesta in cateva directii:geomorfologic, climatic, asupra solului, hidrologic, asupra culturilor agricole, asupra sanatatii oamenilor si un rol social.
Influienta geomorfologic (rolul padurilor asupra formarii si modelarii scoartei terestre)- pe langa rolul pe care padurile l-au jucat in acumularea marilor depozite de carbuni din subsol, ele au intarziat producerea eroziunilor si a alunecarilor de teren in partile ridicate ale reliefului, favorizand in acelasi timp depunerile in depresiuni. De asemenea, prezenta padurilor a impiedicat actiunea destructiva a vanturilor.

Influienta climatica ( rolul padurilor asupra climei) in acest sens, s-a constatat ca padurile: indulcesc extremele de temperatura din timpul iernii si al verii, exercitand o influenta similara cu cea a oceanelor; sporesc umiditatea absoluta si relativa a aerului, putand sa actioneze favorabil asupra precipitatiilor; reduc viteza vantului; inlesnesc depunerea zapezii; -impiedica evaporarea apei din sol si transpiratia excesiva a plantelor.

Influienta padurilor asupra solului – aceasta influenta se manifesta prin: contributia arborilor, datorita sistemului radicelar, la dezagregarea rocilor si sporirea profunzimii solului, precum si la intretinerea umiditatii, afanarii si bunei structurari a acestuia; imbogatirea solului in elemente asimilabile, datorita litierei bogate, in descompunere; consolidarea terenurilor expuse alunecarilor de teren si spalarilor de suprafata, ca si impiedicarea formarii avalanselor; fixarea si punerea in valoare a dunelor de nisip.

Rolul hidrologic (influenta padurilor asupra regimului apelor) – acest rol se realizeaza prin: absorbtia apelor de suprafata si regularizarea debitelor lichide, care devin mai constante si mai ridicate,impiedicandu-se astfel producerea inundatiilor drenarea biologica la care contribuie toate etajele de vegetatie din padure, fapt datorat transpiratiei puternice a masei foliare.

Functia hidrologica a padurii:

« In 1953, scriitorul francez Jean Giono a publicat un articol intitulat „Omul care a plantat copacii” povestind despre un pastor, care de unul singur a restaurat padurea. »
Jadav Payeng – omul care a crescut padurea
• Suprafetele mari de padure din zona forestiera, prin alcatuirea structurala si prin procesele fiziologice ale componentilor ei, influenteaza puternic procesele hidrologice si deci circuitul apei in natura.
• Vegetatia forestiera participa la acest proces prin urmatoarele: franeaza scurgerile de suprafata; inlesneste infiltratia si percolarea profunda a apei din precipitatii; alimentarea izvoarelor; asigurarea permanentei si regimului moderat al debitelor apelor curgatoare;
• Interventia brutala in structura echilibrata a ecosistemului forestier prin taierea rasa a padurii, duce la cresterea scurgerii totale cu 40 % in primii ani de dupa taierea padurii
• Taierile rase pe suprafete mari au dezavantajul de a favoriza eroziunea pe terenurile in panta, de a deregla ciclul bioelementelor, de a tulbura brusc bioclima din apropierea solului si alte consecinte rezultand din modul exploatarii, scoaterii lemnului, folosirii masinilor, etc.

Influenta padurilor asupra culturilor agricole – rolul mentionat apare in contextul modificarilor climatului si solului unei regiuni datorate padurii, care contribuie la ameliorarea conditiilor de vegetatie ale pasunilor, fanetelor si culturilor agricole invecinate. Astfel, perdelele forestiere de protectie, asezate perpendicular pe directia vantului, reduc simtitor viteza acestuia. In consecinta, campurile agricole protejate de perdele dau recolte de cereale in medie cu 25-30 % mai mari in anii obisnuiti; in anii secetosi, sporul de recolta ajunge pana la 300 % fata de campul fara perdele. Acest efect se datoreste faptului ca perdelele reduc evaporatia si, in timpul iernii, contribuie la raspandirea mai uniforma a zapezii pe teren, care nu mai e dusa de vant ci retinuta pe camp

Influenta padurilor asupra sanatatii oamenilor – aceasta influenta se manifesta atat prin mediul care le este propriu, cat si prin resursele oferite. Astfel:

• padurea purifica atmosfera; fixeaza carbonul vatamator animalelor si omului si reda oxigenul trebuitor respiratiei lor;
• conditiile igienice ale masivelor mari impadurite sunt mult mai favorabile decat acelea ale oraselor, mai cu seama centrelor industriale. Aerul de padure este mai curat, mai sanatos, deoarece fumul si praful lipsesc, gaze vatamatoare nu se gasesc iar agentii patogeni sunt relativ putin reprezentati
• in padurile de rasinoase, se adauga si imbogatirea aerului in ozon, provocata de rasina arborilor. Aerul din aceste paduri este cel mai potrivit si cel mai bun in cazul bolilor urmate de o perioada de lunga convalescenta.
• frunzisul des al padurii actioneaza ca un ecran protector si atenueaza zgomotul (reduce poluarea fonica), asigurand un echilibru al organismului uman cu mediul inconjutator;
• padurea contine numeroase resurse cu caracter sanogen: plante medicinale, fructe de padure, ciuperci comestibile, nectar si polen al florilor etc. Dupa Zitti et al. padurile, luminisurile, vaile, taieturile si plantatiile adapostesc circa 60 % din totalul plantelor medicinale existente in tara noastra. Si, deoarece farmacopeea naturala este in continua expansiune, se poate usor intelege importanta tezaurului vegetal medicamentos aflat in fondul nostru forestier.

Desi padurea are un rol foarte important in mentinerea echilibrului ecologic, oamenii defriseaza in mod constat padurile. Taierile legale nu afecteaza asa mult padurile, deoarece acestea respect regulile silvice: sunt taiati doar copacii batrani, bolnavi, se fac taieri pentru a face loc altor copaci sa creasca. Din pacate defrisarile ilegale sunt cele care afecteaza padurea.

Sursa: blogoenciclopedia.blogspot.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here