Despre agricultura ecologică
Despre agricultura ecologica
Despre agricultura ecologica

Se discuta putin, accidental si deloc convingator, prin partile locului, despre promovarea „agriculturii ecologice”, sintagma protejata si atribuita Romaniei de UE, pentru definirea acestui sistem de agricultura similar cu conceptele de „agricultura organica” sau „agricultura biologica”, utilizate in alte state membre. Rostul agriculturii ecologice este acela de a produce hrana mai curata, mai potrivita metabolismului uman, in deplina corelatie cu conservarea si dezvoltarea mediului, prin interzicerea utilizarii organismelor modificate genetic (OMG-uri si derivatele acestora), fertilizantilor si pesticidelor de sinteza, stimulatorilor si regulatorilor de crestere, hormonilor si antibioticelor. In etapa de procesare a materiei prime de provenienta agricola este restrictionata folosirea aditivilor, subtantelor chimice de sinteza sau a celor complementare.

Obiectivele principale si normele aplicabile productiei ecologice sunt cuprinse in legislatia comunitara si nationala in acest domeniu. In UE, Spania, Italia, Franta si Germania ocupa primele locuri prin suprafetele destinate practicarii agriculturii biologice. Oricum, intre 2007 si 2012, in decurs de cinci ani, productia bio s-a dublat si tendinta este in crestere, indeosebi la legume si fructe, dar si la lapte si carne. La sfarsitul anului 2011, agricultura biologica nu ocupa decat 37,2 milioane hectare in lume, adica 0,9% din suprafata agricola totala, dar, intre 2000 si 2010, suprafata pe care erau proscrise substantele chimice, pesticidele, ingrasamintele sau produse fitosanitare crescuse de 2,4 ori. Cu toate acestea, agricultura biologica este privita ca o alternativa marginala, fiind incapabila a hrani peste 9 miliarde de persoane, cat va avea planeta in 2050, din care un sfert pe continentul african. Studii internationale mai recente pe aceasta tema, apartinand olandezului Tomek de Ponti, alaturi de canadianca Verena Seufert, publicate in 2012, atesta ca randamentele medii la productiile vegetale sunt cu 20-25% mai mici decat cele obtinute in mod traditional. Christian Huyghe, director stiintific adjunct la Institutul National de Cercetari Agronomice din Franta opineaza ca „in agricultura ecologica, diversificarea este esentiala pentru ameliorarea performantei”. Acelasi cercetator mai avanseaza ideea ca timpul in care cercetatorii opuneau agricultura ecologica si agricultura conventionala este revolut, intre acestea existand o coerenta deplina. Inegal raspandita, productia bio este preferata in supermarketurile din Occident. Pentru obtinerea si comercializarea produselor ecologice, ce poarta etichetele si siglele specifice, validate de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, producatorii trebuie sa parcurga o perioada de conversie de minimum doi ani, iar apoi exigentele avute in vedere trebuie sa fie cele specificate prin regulile stabilite in legislatia comunitara si nationala, verificate de inspectorii organismelor abilitate in cadrul controalelor de conformitate.

Spuneam ca preocuparile fata de „agricultura biologica” sunt inca timide, in comparatie cu agricultura intensiva, asta neinsemnand absenta lor cu desavarsire. Fireste, intr-un mare municipiu cum este Craiova, cu o facultate de profil, tot mai estompata in planul imaginii, ne-am fi putut astepta, cel putin, la comunicari stiintifice realmente convingatoare. Desarte asteptari. Fara sa aiba cunostintele adecvate in materie, producatorii autentici din „centura verde” a Craiovei chiar ofera pietelor agro-alimentare produse bio (legume, oua, lapte, carne, fructe), neinsotite de sigla „ae”, care garanteaza ca produsul astfel etichetat provine din agricultura ecologica, certificat de un organism de inspectie. Neindoielnic, constientizarea populatiei de avantajele consumului de produse ecologice merita avuta in vedere, desi pretul mai mare al acestora ramane neispititor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here