De mai bine de 10 ani, Paul Axinte a hotarat sa lase orasul-statiune si sa isi faca un rost in viata, peste hotare.
Totusi, dorul de casa si dragostea fata de traditie, locuri si oameni, l-au determinat pe bistritean, dupa 10 ani petrecuti peste hotare, sa se intoarca acasa, in vacanta. Impreuna cu sotia sa, Ann si cei trei copii au revenit vara aceasta in casuta din paie, lemn si cob, cu acoperisul plin de muschi si flori, pentru a-si petrece vacanta.
Doi ani a muncit bistriteanul, care locuieste acum in Belgia, pentru a finaliza casuta din orasul natal. Chiar si acum mai sunt unele mici retusuri de facut, dar, pe ansamblu, intreaga constructie arata cum nu se poate mai bine, micuta casuta fiind asa cum o descrie Hans Christian Andersen in cartile sale pe cea din turta dulce.
Paul si-a cunoscut sotia, pe Ann, in Spania intr-o casuta asemanatoare cu cea pe care cei doi tineri si-au construit-o acum la Singeorz-Bai, casuta in care isi petrec vacantele fie de vara, fie de iarna.
Apoi, cei doi tineri, pasionati de ecologie, s-au inscris la un curs, in care au invatat in Belgia. cum sa construiasca o casuta din paie si apoi si-au adus visul in Romania.
Misiunea lui Paul nu a fost deloc una usoara, pentru ca nu a gasit mesteri care sa ii inteleaga ideile si sa lucreze asa cum stia el ca trebuie construita casa. Si balotii de paie au fost o problema deoarece, cei din Romania nu sunt suficient de bine presati, ca in strainatate.
„In casuta aceasta au intrat 300 – 400 de baloti de paie, pe care i-am presat cu cricul de la masina” ne povesteste razand Paul, „pana am reusit sa ii facem extrem de rezistenti. Am folosit cob, care este foarte rezistent si mie imi place foarte mult ca si material, adica un amestec de lut paie si nisip”. Din acest amestec a confectionat si caramizi pentru o mai buna rezistenta a casei.
Casuta este deosebita, la fel ca si materialele din care este facuta: jos, la parter sunt doua dormitoare, ambele cu intrari separate, iar la etaj bucataria si living-ul integrat.
Intreaga casuta are doar 80 de metri patrati, insa e suficienta pentru un a-ti petrece acolo cateva zile de relaxare, departe de problemele cotidiene.
Paul Axinte este inginer de meserie, cu experienta ca si tehnician in firme de arhitectura, asa ca a inteles rapid cum trebuie facuta casuta ecologica, insa mai greu i-a fost cu mesterii din Romania…
Misiunea nu a fost deloc una usoara, muncitorii i-au dat cele mai serioase batai de cap, iar proiectul nu a iesit tocmai cum a vrut Paul. A avut insa mare noroc cu artistul plastic Maxim Dumitras, care l-a ajutat sa rezolve problema scarii interioare a locuintei, pe care a sculptat-o pentru a incapea in spatiul ingust.
Tot Max Dumitras este responsabilul si pentru constructia sobei-semineu cu cuptor integrat, care a iesit deosebita.
Acoperisul casutei a fost atent confectionat si el si deasupra a semanat iarba si flori aduse tocmai din Olanda. Acum sus, pe acoperisul casutei, parca din turta dulce, poti sa stai relaxat, la inaltime, in iarba si sa admiri de sus intregul oras…
„De ce o casa din paie? Mi-a placut mult ideea de casa alternativa, sustenabila si unde poti sa-ti pui amprenta, sa o personalizezi asa cum vrei, sa te joci cu formele… Este foarte usor sa lucrezi cu paiele, este un material usor si foarte natural. Toate materiale din casa asta sunt din natura, paiele, copacii i-am ales din padure, am un stejar si un plop pentru sustinerea balconului, acoperisul este verde. Casa e tencuita cu cob, asta insemnand pamant cu nisip si paie maruntite, totul este natural. Daca vrei sa darami casa asta nu ramane nimic, totul e ecologic, dar este si foarte rezistenta… E elastica si nu o poti darama… Casele de paie si de lut sunt de sute de ani, mai exista si acum sus, pe deal, case care rezista. O casa din beton dureaza cam 10 – 20 de ani apoi tencuiala pica… Creeaza un aer foarte placut si curat inauntru, nu ai probleme cu igrasia, mentine caldura iarna si vara e un pic de racoare. E aer curat, respira toti peretii si e o atmosfera placuta. Si costul scazut este un avantaj. Ideea acestei case a fost sa o fac mai altfel, dar cu toate conditiile de confort, doar televizor nu voi pune” ne-a povestit Paul.
„Costurile balotilor si a pamantului aproape ca nici nu se pun, dar compenseaza munca, e multa munca manuala si munca inseamna oameni, echipa si de obicei echipa trebuie sa o faci tu, pentru ca nu prea gasesti in Romania echipa care sa stie ce are de facut. Este ceva nou aici, dar in Belgia se fac inclusiv supermarketuri si sali de sport din baloti de paie” mai spune Paul.
Paul si Ann au impreuna trei copilasi, care se bucura acum de minunatiile oferite de casuta verde, cea mai deosebita din intreaga zona.
„In Belgia nu exista astfel de peisaje, nu se mai face agricultura de familie, peste tot sunt blocuri si case ridicate” povesteste Ann, care iubeste Romania si peisajele de aici, dar si faptul ca de la vecini poate cumpara oua, lapte si branza suta la suta ecologice.
„Ce-mi place cel mai mult la aceasta casa este faptul ca este o casa naturala, ecologica si e casa noastra. Noi am facut-o, cum ne place. Este o casa absolut personala si imi place foarte mult faptul ca e facuta din materiale naturale. Eu, fiind din Belgia, pentru mine Romania este o tara putin exotica, foarte interesanta unde gasesc chestii care in Belgia nu mai exista – acest peisaj minunat nu-l gasesti in Belgia, agricultura de familie, agricultura traditionala si atmosfera de tara care la noi, din pacate, in mare masura s-a pierdut de tot” spune Ann.
Fratele lui Paul, Cristian, este si el foarte incantat de casuta din paie si lut facuta de fratele sau, pe care insa l-a ajutat in permanenta de cum aflat de planurile noii case.
„Mi s-a parut o idee unica, interesanta, nu mai este asa ceva in zona, cel putin la noi in judet. Mai exista case asemanatoare in zona de sud a tarii. A iesit foarte bine, am muncit impreuna si ai satisfactia ca ai depus un efort care are un raspuns. Cel mai greu de construit au fost peretii, la ei am lucrat cel mai mult, iar aceasta tencuiala de cob este foarte pretentioasa, peretii au fost tencuiti de 3 – 4 ori. Nu este ca la o tencuiala normala, unde dai odata si apoi zugravesti si ai terminat… Am dormit in ea si e minunat. Parca esti afara si totusi inauntru. Se aud foarte clar zgomotele de afara, greierii noaptea, pasarelele dimineata si alte sunete din natura care intr-o casa din caramida nu s-ar auzi” ne povesteste Cristian, mandru de casa fratelui sau.
De cum au vazut casuta de poveste, numerosi turisti au batut la poarta pentru a o inchiria.
In timp, Paul Axinte vrea sa deschida casuta turistilor in perioada in care el si familia lui se afla in strainatate, in Belgia, insa numai celor care apreciaza asa ceva.
