Doina Pana: Imi doresc un fel de SMURD pentru paduri

0
75
Doina Pana: Imi doresc un fel de SMURD pentru paduri
Doina Pana: Imi doresc un fel de SMURD pentru paduri

Ministrul delegat pentru Ape, Paduri si Piscicultura Doina Pana a declarat, intr-un interviu acordat MEDIAFAX, ca isi doreste sa protejeze padurile printr-un sistem de interventie de tip SMURD, cu echipe mixte din politisti, jandarmi si padurari, pentru care sa acceseze fonduri europene.

Ministrul delegat spune ca este foarte aproape de lansarea unui sistem de tip radar pentru combaterea furtului de lemn, pentru a limita cat mai mult factorul uman si posibilitatea coruptiei in gestionarea acestei probleme.

Doina Pana mai spune ca doreste dezvoltarea padurilor-parcuri pe langa orase, pentru cresterea nivelului de constientizare asupra importantei padurii, dar si educatie ecologica in scoli si implicarea elevilor in activitati ecologiste, precum cele de plantare sau de curatenie, pentru o schimbare de mentalitate.

Ministrul delegat anunta ca va incepe in aceasta primavara Programul national de realizare a perdelelor forestiere de protectie de-a lungul drumurilor nationale prin plantarea a 23,69 de hectare de-a lungul autostrazii A2 Bucuresti-Constanta.

In ce priveste amplasarea microhidrocentralelor, Doina Pana crede ca ar trebui impuse conditii privind protejarea ecosistemului. Ministrul spune ca investitia trebuie sa aduca si alte beneficii, precum regularizarea cursului de apa si crearea unui potential pentru irigatii.

Doina Pana atrage atentia si asupra exploatarilor cu balastiere, fata de care exista de asemenea foarte multe plangeri de la pescari si de la diversi cetateni, si spune ca trebuie aliniata legislatia in acest domeniu la ceaeuropeana.

Prezentam integral interviul acordat de Doina Pana agentiei MEDIAFAX:

Reporter: Ca prima impresie, cum vi se pare ca functioneaza acest departament infiintat relativ recent – un an si trei luni?

Doina Pana: Ca prima impresie, cred ca nu ar trebui sa spun nimic. E o functionare care nu ma multumeste. Nu consider ca circuitul hartiilor care exista, nu consider ca procedurile care exista sunt suficiente, dar ne punem pe picioare si nu mergem pe ideea ca dam vina pe mostenire. Va fi ok, momentan nu este chiar ok, dar va fi ok.

Reporter: Ce dificultati anticipati?

Doina Pana: Cred ca principala dificultate este ca am 20 de posturi libere, vacante, si din cauza salarizarii, care nu este deloc tentanta, imi voi gasi foarte greu specialisti cu care sa lucrez cu adevarat. Am inteles ca a fost un concurs pentru ocuparea acestor posturi si nu s-au ocupat pentru ca cei care s-au prezentat erau foarte, foarte slab pregatiti. Deci oamenii foarte bine pregatiti nu prea vin, din motive de salarizare.

Reporter: Vorbim de posturi importante, posturi-cheie?

Doina Pana: Posturi plecand de la debutanti si pana la consilieri de un anumit nivel. E o diferenta de salarizare fata de alte ministere, nu e ceva aparte, mai avem si in alte locuri, plangeri de la diversi ministri am auzit de-a lungul mandatului in minister. Probabil ca va trebui facut ceva pentru armonizare, incat pentru aceeasi functie, pentru aceleasi atributii sa fie acelasi salariu, indiferent de ministerul in care lucrezi. Adica asta e salarizarea la nivelul Ministerului Mediului.

Reporter: Relatia cu institutiile cu care lucrati – Romsilva, Apele Romane – cum o apreciati?

Doina Pana: E buna, in realitate, noi nu avem o relatie de zi cu zi. In sensul ca sunt in coordonarea noastra, noi le avizam bugetul si de-acolo mai avem putine intersectari. Adica sunt ordonatori de credite, pe baza bugetului pe care il fundamenteaza consiliul de administratie, isi desfasoara activitatea. Deci nu pot sa spun ca suntem total disjuncti, dar nu sunt niste institutii cum sunt, de exemplu, comisariatele silvice (inspectoratele teritoriale de regim silvic si de vanatoare – ITRSV, n.r.), care sunt in subordinea noastra, sau cum este ANPA (Agentia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura, n.r.), in subordinea noastra, dansii au un anumit nivel de independenta. Dar pana acum, relatia a fost buna si corecta.

Reporter: De ce buget dispune Departamentul?

Doina Pana: O sa va sochez, dar bugetul nostru se refera doar la salarii. Adica institutiile despre care vorbeam, Romsilva si ANAR (Administratia Nationala „Apele Romane”, n.r.), au bugetele proprii, la ANPA, chiar daca este in subordinea noastra, are buget propriu, eu ma ocup doar de salarizarea angajatilor din departament si de ITRSV-uri.

Reporter: Si atunci, pentru proiecte nu aveti buget?

Doina Pana: A, nu, avem proiecte, avem proiecte in derulare, din fonduri europene si intentionam sa mai scriem proiecte, dar nu facem noi investitii, noi, direct, Departamentul. 

Reporter: Care ar fi proiectele dumneavoastra prioritare?

Doina Pana: Eu v-as spune ca pe locul 1, 2 si 3 este sa stopez furtul. Imaginea pe care o am, si nu numai din presa, ca cetatean al acestei tari, ca parlamentar… Intamplator eu reprezint Bistrita-Nasaud in Parlamentul Romaniei. Bistrita-Nasaud are 37 la suta paduri, cu toate problemele aferente, care sunt si in alte zone, avem un lac de acumulare, cu barajul corespunzator, avem cai de rasa, pentru ca si astia intra in „parohia” mea, si deci avem toata problematica. Si-acolo sunt balastiere care exploateaza si care dauneaza foarte tare cursurilor de apa. Ei, in toate aceste sectoare, gandesc un sistem in care factorul uman sa conteze putin. O sa va surprind cu afirmatia asta, dar eu am ajuns la concluzia ca nu se poate sa fi ajuns la asemenea anvergura cu ce se intampla in padurile Romaniei si sa nu fie de vina si institutiile care trebuiau sa impiedice. Si-atunci m-am gandit asa: in momentul in care e ceva tehnic, nu mai e subiectiv, nu mai poate fi cumparat. Am sa va dau un exemplu care poate e relevant. Vedeti dumneavoastra, inainte, daca incalcai o regula de circulatie, poate puteai negocia cu politistul. Eu nu vreau sa spun ca politistii… deci nu vreau sa-i pun intr-o categorie pe toti, dar exista in toate domeniile oameni si oameni, da? Asa cum am un respect deosebit pentru padurari, chiar astazi m-am intalnit cu sindicatul din zona. Sunt oameni atat de devotati, sunt cinci morti, sunt peste 400 care au fost batuti incercand sa apere padurea. Deci am toata stima pentru ei. Dar exista si oameni care se preteaza la o intelegere. Si-acuma revin la exemplu: de cand exista sistemul radar, nu mai poti negocia, pentru ca ramane inregistrata viteza cu care ai mers si este obligat. Asa ceva gandesc eu: un sistem care sa impiedice politistul sa nu vada ca trece un tir cu lemne, sa impiedice padurarul, la fel, deci ceva care ramane inregistrat si care e o dovada ca ar fi trebuit sa ia masuri. Sunt foarte aproape de a iesi cu un asemenea sistem, ca un prim pas.

Reporter: Ce mai puteti spune acum despre el?

Doina Pana: Am discutat, in mare, cu premierul, a fost foarte receptiv. Probabil chiar miercuri (26 martie, n.r.), dupa sedinta de Guvern, o sa avem o discutie de detaliu, o sa fac o consultare pe urma – pentru ca eu de un an si doua luni, de cand am lucrat in dialog social, am inteles cat de importanta este consultarea, pentru ca intotdeauna din mai multe minti iese ceva mai bun – si o sa am o consultare cu toti factorii interesati, dupa care o sa ies public cu el.

Reporter: Deci aceasta ar fi metoda pe care o propuneti pentru combaterea taierilor ilegale?

Doina Pana: Da. Tot in sensul asta, am proiecte multe, am discutat si cu domnul Teodorovici (Eugen Teodorovici, ministrul Fondurilor Europene, n.r.), adica idei multe, sa le spunem idei deocamdata, nu proiecte, cum as putea incadra intr-un proiect european in care sa ajung la un fel de – va spun in premiera chestia asta – imi doresc un fel de SMURD pentru paduri. Adica, exact asa cum in cazul SMURD-ului sunt echipe operationale compuse din medic, din pompier, din cei de la descarcerare, sa am o echipa operationala compusa din politist, jandarm, padurar si care, in momentul in care, printr-un sistem, nu 112, dar asemanator, a primit semnalul: acolo se taie ilegal, acolo se fura, sa poata interveni operativ. E un sistem care presupune foarte multi bani, pentru ca e vorba de o suprafata foarte mare, vreau prin acelasi sistem sa incerc sa combat si braconajul, si va fi un pic mai greu, dar nu imposibil. Mi-l doresc prea mult ca sa nu-l fac.

Reporter: Resursa umana credeti ca exista, in randul politistilor, jandarmilor?

Doina Pana: Resursa umana exista. Noi am semnat, saptamana trecuta, impreuna cu vicepremierul Oprea (ministrul de Interne, n.r.) un protocol prin care echipe mixte se duc ad-hoc si fac inspectie. Deci, controlul il consider cheia in urmatoarea perioada, inspectia si controlul, inspectii nu numai tematice si nu numai controale de rutina, controale in urma primirii de semnale. Si in sensul asta sa stiti ca eu consider foarte importante semnalele pe care le primim de la diverse ONG-uri, de la cetateni nemultumiti. Insa mai am un pas de facut – sa-mi reorganizez departamentul, si la asta lucrez acum, incat echipele pe care le trimit in control sa aiba o alta structura si sa fie mai mare performanta.

Reporter: La inasprirea sanctiunilor v-ati gandit, ar fi si aceasta o metoda?

Doina Pana: Da, e clar ca oriunde in lumea asta sanctiunea conteaza. Vedeti dumneavoastra, noi avem foarte multa legislatie in Romania, din pacate foarte putina se aplica. Si am sa va dau un exemplu foarte, foarte banal. Am fost in Canada. In Canada, de exemplu, fumatul este interzis peste tot, inclusiv in locuinta ta, ai senzori de fum. Stiti ce inseamna amenda daca fumezi? E 2.000 de dolari. Spuneti-mi si mie cine isi permite o tigara de 2.000 de dolari. Deci ar trebui unde e lege sa nu fie tocmeala. Noi avem, la ora actuala, legislatie suficienta in toate domeniile incat sa facem curatenie, dar trebuie sa ne hotaram odata sa se aplice. Ca vedeti dumneavoastra si sanctiunile astea…Eu m-am bucurat foarte tare cand am auzit ca se intentioneaza in noul proiect de cod silvic ca orice furt, indiferent de anvergura lui, de lemn, sa insemne inchisoare. Dupa care, in calitatea mea de ministru delegat pentru Dialog Social, la o intalnire cu ITM-urile, inspectoratele teritoriale de munca, la nivel national, am primit o statistica. Conform reglementarilor in domeniu, in momentul in care prinzi un angajator care are sub cinci angajati la negru, este o amenda contraventionala, mare. Daca are peste cinci angajati la negru, e deja penal. Ei, din statistica pe care am primit-o eu, nimeni n-a fost condamnat la inchisoare, si amenda penala e mai mica decat cea contraventionala. Deci trebuie gandit si aici un echilibru. Poate c-ar fi mai bine sa-i usture la buzunar decat sa-i duci in puscarie si sa mai suporti si de la bugetul de stat costul statului in puscarie. Nu stiu, trebuie gandit foarte bine.

Eu de aceea ma bucur foare tare ca e in Parlament Codul silvic la ora actuala si, va spun cinstit, am inceput o runda de intalniri, cu toti factorii interesati, pentru ca pe mine, ce m-a surprins cel mai tare: nimeni, niciun factor interesat din domeniu nu este multumit de cum arata Codul silvic. Or, in momentul in care nici proprietarul, nici administratorul, nici firmele care cumpara, nimeni nu-i multumit, ceva nu e in regula, nu se poate. Si, in sensul asta, am avut deja o intalnire, sambata, la Bistrita, vom mai face cam doua intalniri, si am constituit un grup de lucru, care sa perieze aspectele care sunt discutabile, incat opinia cu care ma duc eu in Parlament sa nu fie acea forma initiata de Guvern, desi firesc asa ar fi, ci sa fie forma pe care o doresc toti factorii interesati si cu aia sa incerc sa conving parlamentarii din Comisia de agricultura, care de fapt e decizionala, silvicultura tinand de Comisia de agricultura. In aceste intalniri am luat si parlamentari din Comisia de agricultura, si la intalnirea care a fost sambata, si o sa iau in continuare. Domnul Harbuz este un parlamentar foarte activ, este vicepresedintele Comisiei de agricultura. Pentru ca interesul nostru este sa scoatem un Cod silvic care sa fie benefic sistemului, deci benefic padurii, dar si celor care se interfereaza cu padurea.

Daca eu as fi initiat un nou Cod silvic, sa stiti ca l-as fi gandit altfel. Eu merg pe ideea ca, de fapt, un Cod silvic trebuie sa fie un fel de Constitutie a silviculturii, nu trebuie sa ajungi pana la detaliu, pentru ca pe parcursul anilor detaliile acelea se modifica si atunci de ce de fiecare data sa schimb o lege organica. Codul silvic trebuie sa fie ceva, cum era, de exemplu, pe vremea lui Carol al II-lea, sa fie ceva care sa dureze macar 20 de ani, si tot ce apare ca modificare sa vii cu alte, nu neaparat legi, pot fi si hotarari de Guvern, deci alte acte normative subsecvente Codului silvic. Va dau un exemplu din Codul silvic: dupa cum prevede acum proiectul, ar insemna sa nu se mai exploateze lemn pe picior, deloc. Toata lumea e revoltata, de ce e toata lumea revoltata? Pentru ca asta inseamna sa-si angajeze foarte multi oameni in plus, asta inseamna automat ca se va reflecta in pretul lemnului, inseamna o dotare pe care nici Romsilva, la ora actuala, nu si-ar putea-o permite si inseamna implicit favorizarea unor anumite firme numai, care la ora actuala au puterea respectiva. De ce sa fie asta in Codul silvic? La ora actuala, din punctul meu de vedere, ar trebui sa incepem sa mergem in paralel, deci sa exploatam si pe picior, si la rampa, in doi-trei ani ne schimbam baza materiala, ne schimbam numarul de angajati, incat sa trecem 70 la suta, sa zicem, exploatarea la rampa, si in cativa ani putem sa trecem 100 la suta. De ce sa schimb eu Codul silvic de fiecare data? Adica asta sa n-o prevad in Codul silvic, ci s-o prevad intr-o hotarare de Guvern pe care pot s-o schimb in fiecare an sau cand s-a ivit momentul propice. Deci de-asta eu altfel as vedea Codul silvic: sa se ocupe mai mult de niste principii care raman general valabile, si nu pana la nivel de detaliu, care sa insemne, de fiecare data, sa modifici o lege organica.

Reporter: O alta prevedere care a fost de asemnea contestata, a fost de altfel eliminata in Parlament, a fost aceea privind introducerea autorizatiilor de practica pentru personalul silvic.

Doina Pana: Si eu sunt de aceeasi parere. Invatamantul nostru silvic este de foarte inalta calitate, putem da lectii, ca si-n medicina de fapt sau ca in alte domenii. Le-am dat dreptate aici. Nu trebuie sa cadem in extreme, intotdeauna solutia de mijloc este cea mai buna.

Reporter: Dar initiatorul nu a vrut sa introduca autorizatiile pentru a avea un persoanl silvic mai bine pregatit, ideea era sa poata fi retrasa autorizatia in momentul in care angajatul este prins ca a comis un abuz, a permis un furt.

Doina Pana: Pai avem legislatia generala care permite chestia asta, nu trebuie sa ai o legislatie specifica in silvicultura. In orice domeniu, pentru un angajat care nu-si face treaba ai legislatia necesara care sa-si permita sa-l dai afara, deci nu e o problema asta.

Reporter: Sa stabiliti o limita inferioara pentru fondul forestier national v-ati gandit? Credeti ca ar trebui prevazuta in Codul silvic o astfel de limita?

Doina Pana: Nu cred, si sa va spun de ce: pentru ca la ora actuala, in momentul in care padurea o tai ras, adica complet, automat, in termen de doi ani, trebuie sa plantezi aceeasi suprafata, deci nu poate scadea sub valoarea care este acum. Numai, stiti care este problema, apropo de sloganul cuiva odata, parafrazez, ca «nu puteti voi fura, cat putem noi planta». N-ar fi o problema asta, insa timpul pentru maturitatea unui arbore este extraordinar de lung. Zilele trecute, pentru ca am fost – suntem in Luna padurii, si au avut loc tot felul de manifestari – la o intalnire la Romsilva, unde au venit si membri ai Academiei, lume din domeniu, de inalta clasa, si mergand pe drum, mi-a venit in minte un banc, mi s-a parut relevant. Pe vremea dinainte de ’89, la un presedinte de CAP vine un reporter si-l intreaba un istoric al culturilor. Si-i spune: Pai acum doi ani am pus pe 500 hectare grau, pe 300 porumb si pe cinci hectare varza, da’ au mancat-o gargaritele. Anul trecut am pus pe 500 hectare grau, 300 porumb si pe 10 hectare varza, da’ au mancat-o gargaritele. Dar, zice, anul acesta am pus pe 500 hectare grau, 300 porumb si am pus pe 30 hectare varza, sa se sature blestematele. E hilar oricum, dar varza ajunge la maturitate anual, intelegeti. Or, un arbore taiat nu-l poti inlocui cu unul ca el decat in zeci de ani. Si aici e durerea.

Reporter: Tot in legatura cu taierile ilegale, exista un proiect de lege ca cele de mai mult de un hectar sa fie declarate vulnerabilitate la siguranta nationala.

Doina Pana: Un proiect al doamnei Varga (fostul ministru delegat pentru Ape si Paduri, Lucia Varga – n.r.). Nu am vazut respectivul proiect.

Reporter: Dar credeti ca taierile ilegale ar trebui incluse in Legea sigurantei nationale?

Doina Pana: Daca e cu ce se ocupa CSAT, nu. Daca e vorba de impact, atunci si invatamantul ar trebui introdus. Eu una n-as avea nimic impotriva. Nu vad care ar fi pasii, dar chiar eu sustin o asemenea initiativa. Adica sunt pentru orice contribuie, daca se poate, stoparea, daca nu, diminuarea taierilor ilegale. Deci nu spun nu la o asemenea initiativa.

Reporter: Dar ca instrument principal, ca sa concluzionam…

Doina Pana: Ca instrument principal, din punctul meu de vedere, trebuie sa iesi cu acte normative in care factorul uman sa fie cat mai putin important, ceea ce va povesteam la inceput, si, doi, o schimbare de mentalitate. Asta se intampla greu, pentru ca e o inertie, si dureaza ani de zile. Dar o poti face in pasi mai rapizi prin scoala. Chiar am avut o discutie cu domnul ministru Pricopie ca in clasele mici sa existe capitole in materii gen Biologie, Cultura civica sau stiu eu ce, iar in clasele mari din invatamantul obligatoriu, care se incheie dupa clasa a X-a, deci clasa IX-a ori a X-a, si mi-a promis ca o sa se gandeasca si-o sa gaseasca solutii, sa existe o materie de sine statatoare, care sa insemne nu numai padure, sa insemne ape, ce inseamna ecologia, si sa insemne la modul aplicativ. Eu sunt inginer de meserie, dar 30 de ani am fost dascal. Si eu am vazut ce impact are in momentul in care participi cu clasa ta de elevi la o actiune de ecologizare si, dupa ce a umplut saci intregi, cu manusa, de PET-uri goale, copilul ala niciodata n-o sa mai arunce PET-urile. Si va atrage atentia si familiei lui, sunt convinsa. Sau in momentul in care il duci in padure, ca am vazut echipe la plantat formate si din elevi, ceea ce e foarte bine, si cand se uita la mladita aia pe care o planteaza si vede arborele mare de langa, si-si da seama cat timp ii ia sa ajunga din stadiul asta pana in stadiul ala… Deci asta va conduce la o schimbare de mentalitate mai rapid, in momentul in care implicam si scoala.

Reporter: V-ati gandit sa derulati campanii de impadurire, cu Romsilva sau si cu scolile?

Doina Pana: Vreau sa va spun ca si Romsilva, anul acesta, a pregatit un milion de mladite pentru plantat, pe care le-a pus la dispozitia autoritatilor locale. Exista si un program – e in Israel si mie mi se pare interesant – sa implici nu numai voluntari pe puietii tai, ci sa oferi posibilitatea ca cineva sa planteze un arbore dupa ce il cumpara, deci sa il pui la dispozitie. Am fost sambata la o actiune de plantare pe teren degradat, unde am imbinat doua lucruri, sunt importante, la care au participat 1.400 de voluntari, marea majoritate tineri, si vreau sa va spun ca au fost inca 1.000 care au fost refuzati, pentru ca nu era suprafata suficient de mare. Deci exista un curent, pe care-l salut, in randul tinerilor in sensul asta, si-l consider foarte important. De ce va spun ca poti imbina utilul cu placutul? Deci noi impadurirea unde o urmarim: in doua directii – pe terenuri degradate, ca sa evitam desertificarea, si la perdele forestiere. In momentul in care impaduresti un teren degradat si pui si niste arbori care se preteaza la solul respectiv, care sa aduca un beneficiu zonei, atunci castigul e dublu. De exemplu, ce-am facut noi in judetul Bistrita-Nasaud, am plantat arbori meliferi. Asta inseamna c-am plantat arbori care produc flori care sunt hrana pentru albine. In acelasi judet, exista foarte multi apicultori, care de ani de zile se plang ca se duc pana la granita cu Ungaria, la Valea lui Mihai, sa-si duca stupii, pentru ca n-au nicaieri in zona o padure de meliferi. Ei, cu un drum, s-a facut plantarea astfel incat sa si stabilizezi solul si sa fie un arbore care sa foloseasca si unui sector care avea nevoie.

Reporter: Apropo de multiplele functii ale padurii, in ultima vreme auzim tot mai des ca inzapezirile, seceta, inundatiile de care ne tot plangem sunt din cauza despaduririlor. La ultimele inundatii, n-a fost cantitatea de precipitatii, au fost scurgerile de pe versanti.

Doina Pana: Da, in sfarsit, la nivel de Uniune Europeana, s-a ajuns la concluzia ca nu mai putem sa ne facem ca nu vedem schimbarile astea climatice, pentru ca sunt vizibile si factorul-cheie in diminuarea acestor schimbari climatice e padurea. Pentru ca gazele cu efect de sera cine le absoarbe? Padurea. Legat de viscolul cu care ne-am confruntat, cine ne-ar ajuta? Perdelele forestiere, da? Sa nu mai avem inundatii din cauza faptului ca nu sunt torentii de pe versanti regularizati… Padurea nu poate aduce decat bine. Din pacate, foarte multi ani, nu s-a vazut decat un rol al padurii – rolul economic. Or padurea mai are doua foarte importante – pentru sanatatea noastra si pentru recreere.

Sa stiti ca mai am un proiect, pe care vreau sa-l pun in aplicare: acele paduri-parcuri, care in alte tari exista, in care o municipalitate, proprietara unei paduri, s-o poata scoate din regimul silvic normal, in sensul sa poata trage curent, sa poata turna beton pe alei, sa faca piste pentru biciclete, sa faca un loc de picnic. Si-n felul asta ajungi si la schimbarea de mentalitate, adica automat ajunge in padure cetateanul respectiv, se simte atat de bine, incat vede cat de importanta e padurea. Chiar daca la prima vedere nu pare, duce si la o constientizare legata de importanta padurii. Si-un mod mai bun de recreere decat o plimbare cu bicicleta sau pe jos pe o alee in padure cred ca nu exista. Or, daca nu e amenajata, putina lume o face, si si la asta m-am gandit.

Reporter: Asa e in Pitesti, unde e padurea Trivale, care are alei asfaltate si tot ce spuneti dumneavoastra.

Doina Pana: Sunt foarte putine.

Reporter: Dar asta s-ar putea face unde sunt paduri in orase. Vedeti un potential din punctul asta de vedere?

Doina Pana: Da, da, sunt multe orase mari, nu neaparat municipii extraordinar de mari, care au in apropiere padure, nu inseamna sa mearga pana la liziera padurii orasul, poate fi la cativa kilometri numai. Dar in momentul in care cel care iese stie ca are amenajat un loc in care copilul se poate da cu bicicleta, stiu eu, ii ofera niste facilitati, cred ca ar fi un castig, si pentru cetatean, in sensul ca i-ai oferi un loc de recreere, si si pentru padure, ca l-ai face pe cetatean sa constientizeze cat de importanta e padurea. Va dau un exemplu tot din afara si tot dintr-o lume civilizata. In America de Nord sunt atat de frecvente aceste paduri-parcuri incat si animalele salbatice, bine, nepericuloase evident, sunt obisnuite… sunt alei intregi pe care te duci si ies sconcsi, ies diverse vietati care acolo locuiesc, care deja nu mai sunt deranjate de turisti. Turistii le admira, le fac poze, e ca un zoo liber. Deci n-am inventat noi apa calda, n-ar fi decat un exemplu de buna practica pe care sa-l luam din alte parti.

Reporter: Vi s-ar putea raspunde ca asta inseamna si sa aduci omul cu relele lui in padure, nu numai padurea aproape de om, gunoaiele si tot ce inseamna.

Doina Pana: In momentul in care iesi cu masurile coercitive – va dadeam exemplu cu fumatul mai devreme – de ce credeti ca acolo nu-i niciun rest? Pentru ca la fel se aplica amenzi. Deci, oricat de nepopulara as fi prin ceea ce spun, eu sunt adepta aplicarii amenzilor. Niciun popor nu s-a civilizat fara masura coercitiva. Pe urma devine obisnuinta, e adevarat, dar pana devine obisnuinta, aplica masura coercitiva si da amenda respectiva.

Reporter: Pentru ca am vorbit de programul de realizare a perdelelor forestiere de-a lungul autostrazilor si drumurilor nationale, credeti ca va putea fi inceput anul acesta?

Doina Pana: Va dau o veste buna: maine (miercuri, 26 martie, n.r.), in sedinta de Guvern, am toate avizele, consilierul care a intrat mai devreme asta imi spunea, ca a fost trecuta pe ordinea de zi, si 23,69 de ha se vor planta cu perdele forestiere pe autostrada A2. Si bineinteles pana in toamna vom avea pregatite si alte tronsoane pe A2 si cred ca si pe A1. Avem un program foarte mare, nu e o scuza, dar e real, in sensul ca a fost foarte greu sa identificam proprietarii, le stiti toate astea, dar pana la urmatorul sezon de impaduriri, care e in toamna, vom avea pregatita sigur si o alta suprafata pe care sa plantam perdele forestiere.

Reporter: De-a lungul autostrazii A2, proprietarii de terenuri au fost de acord sa fie parte in program?

Doina Pana: A fost un caz fericit, pentru ca este terenul in domeniul privat al statului roman, administrat de ADS (Agentia Domeniilor Statului, n.r.) si l-am trecut in domeniul public al statului roman administrat de Romsilva.

Reporter: Si se va face din bugetul de 30 de milione de lei alocat programului pentru anul acesta?

Doina Pana: Da.

Reporter: Ati vorbit recent si despre amplasarea microhidrocentralelor, care a fost facuta cu „exuberanta” si a dus la abuzuri in unele parti. Cum vedeti rezolvarea problemei?

Doina Pana: Vedeti dumneavoastra, aici nu numai ca trebuie sa fie un echilibru, in general trebuie sa fie un echilibru, aici trebuie gandit foarte bine echilibrul. De ce? Noi vrem cat mai multa energie verde, da? Ne-am si angajat cu niste cote pe energie verde, la care trebuie sa ajungem. Energia verde inseamna un cost foarte ridicat pentru kilowatt-ora, pentru ca se emit acele certificate verzi care cresc automat pretul energiei electrice. In momentul in care construiesti o sursa de energie verde, cum sunt hidrocentralele, trebuie sa te gandesti la toate aspectele. Trebuie sa te gandesti la ecosistemul pe care il poti distruge in zona respectiva. Trebuie sa te gandesti de ce altceva, pe langa energie, mai poti beneficia. Si asta inseamna o regularizare de apa, apropo de inundatii, asta inseamna un potential pentru irigatii si pagube cat mai mici pentru ecosistem. In momentul in care eu ma duc cu un lant de microhidrocentrale care, ca putere instalata, fac cat una mare, paguba pentru ecosistem e mult mai mare, nici nu am acumularea de care vorbeam ca s-o folosesc pentru irigatii…eu chiar ma gandesc la un sistem care sa permita transferul de la un an cu precipitatii abundente la un an secetos. Si atunci trebuie sa imbin de asa natura: da, produc si energie verde, cat mai putin lovesc ecosistemul si am si alte beneficii – impotriva inundatiilor, pentru irigatii. Deci, nu m-am exprimat impotriva, Doamne fereste, a microhidrocentralelor, dar nu mai putem sa vedem numai faptul ca construim sa producem energie electrica. Nu-i suficient, trebuie sa vedem si alte aspecte.

Reporter: Cumva sa impuneti anumite conditii investitorului sa aduca prin proiectul sau si celelalte beneficii de care vorbeati?

Doina Pana: Da, cred ca, la ora actuala, cel putin din punct de vedere al ecosistemului, nu ne mai putem face ca nu vedem impactul pe care-l are si va trebui sa existe o conditie foarte clara. Pur si simplu nu ne mai putem juca. Ce ne ofera natura trebuie sa ne deschida ochii, pentru ca viscolele care au aparut, decalarea de temperaturi care exista. De-asta eram agitata si sa-mi treaca proiectul de hotarare de Guvern cu perdelele forestiere, pentru ca se incalzeste si nu mai putem planta pe urma. Ceea ce n-ar trebui, deci calendaristic la ora asta ar trebui sa nu-mi fac nicio grija, dar e devansata vremea.

Reporter: Mai aveti alte proiecte in domeniul apelor?

Doina Pana: Da, ce-mi doresc eu, sa se dezvolte piscicultura – pentru ca la ora actuala noi n-avem flota de fapt, avem sase barcute, le pot spune, cea mai mare are 15 metri, sunt private, dar nu asta este important – si este o resursa importanta pe care ar trebui sa o exploatam. Imi doresc planurile pe care le avem impotriva inundatiilor sa nu ne mai creeze niciun fel de problema, adica sa avem pagube minime. Avem un Comitet de situatii de urgenta foarte functional, am fost foarte impresionata, la doua zile dupa ce mi-am preluat postul m-am trezit ca sunt presedintele Comandamentului pentru Situatii de Urgenta la nivel de minister si a functionat totul struna. La un moment dat am avut o intrevedere si la nivelul Guvernului, dar oricum erau deja toate sub control, si am vazut cum vin cu opinii unde sa facem bresa in dig, sa le aprob. In sensul ca era apa mai mare in afara digului, decat pe cursul apei, tocmai pentru ca se adunase de pe versanti. De obicei faci o bresa in dig ca sa faci o inundare controlata, sa nu expui case, sa expui doar terenuri si, daca se poate, de cat mai proasta calitate, sa fie pagubele minime. Ei, acuma s-a pus problema sa facem bresa sa mearga apa in rau. Vreau sa se inteleaga, exista specialisti foarte buni, si pe ape, si pe paduri, doar firul rosu de coordonare trebuie un pic schimbat si-n rest ai cu cine lucra. Deci pe linie de ape, sa consolidam cat mai multe diguri, avem vreo 2.000 de kilometri de diguri, sa preluam cat mai mult din astea prin ANAR.

Domeniul apelor ar mai avea un domeniu sensibil si unde vreau sa intervin, dar nu chiar acum, ca nu pot sa pornesc atat de multe fronturi: este zona de exploatare cu balastiere. Exista foarte multe plangeri de la pescari, de la diversi cetateni, privind cursuri de apa care au fost deviate din cauza exploatarilor necorespunzatoare, va trebui sa ne aliniem si aici la legislatia europeana.

Reporter: Credeti ca veti avea timp in acest mandat sa duceti la indeplinire toate aceste proiecte, daca luam in considereare posibilitatea ca Guvernul sa se schimbe dupa alegerile prezidentiale?

Doina Pana: A, nu, asta e o posibilitate pe care nu o iau in calcul, pentru ca Guvernul trebuie sa tina pana in 2016. Nu are cum, nici daca ar fi din nou presedintele Basescu, aduceti-va aminte cand a incercat sa schimbe Guvernul Tariceanu si totusi n-a putut. Nu, Guvernul va merge pana in 2016. Proiectele pe care le demarez sunt de durata, dar odata ce-ai instalat sistemul, nu se poate cine vine sa nu-l continue. Deci, in momentul in care imi instalez sistemul ala prin care sa-i prind pe cei care taie ilegal, indiferent cine va fi ministru, indiferent cine va fi premier in Guvernul respectiv, ca vom fi in anul 2018 sau 2020 sau inainte de 2016 – in definitiv mandatul meu poate sa se termine mai repede decat mandatul Guvernului, este o postura pe care din momentul in care te-ai instalat o constientizezi, nimeni n-are extras de carte funciara pe scaunul pe care il ocupa, e clar ca vii si pleci – dar ce vreau: sa schimb un sistem, incat si cine vine dupa, continuandu-l, sa conduca la scaderea drastica a taierilor ilegale si a tot ce se intampla abuziv pe paduri si pe piscicultura, si pe toate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here