Nasterea, ca si rit de implinire a vietii spirituale a femeii, reprezinta o experienta sacra, inaltatoare, capabila sa reinvie puterea trairilor si emotiilor acesteia, deschizand un intreg univers de cunostinte, descoperiri si impliniri pe parcursul cresterii. In calatoria ei spre maternitate, femeia devine constienta de modificarile ce au loc in trupul ei si astfel isi descopera darul ancestral: puterea creatiei. Sacralitatea mamei, a copilului si a nasterii se impun a fi onorate ca si datorie suprema a omului fata de natura-mama cat si pentru supavietuirea umanitatii.

Primele clipe petrecute de noul nascut dincolo de uterul protector al mamei, ii contureaza acestuia primele sale impresii despre lumea exterioara. In timp ce copilul are un instinct natural de a se naste si trupul mamei ajunge la finalul sarcinei, aceasta trebuie sa astepte rabdatoare pentru sosirea momentului unic al venirii copilului. Intre cei doi se formeaza, astfel, o legatura subconstienta, empatica, ce-i ofera copilului capacitatea de a fi constient de propria-i fiinta, invatandu-l sa o onoreze. Nasterea bazata pe perceptie si simturi devine astfel o experienta tantrica, ce permite atat mamei cat si copilului o comunicare profunda ce nu necesita cuvinte, transformandu-se intr-un lenagamant magic intre cei doi.

Ciclurile vietii sexuale ale femeii includ multe rituri de trecere: prima menstra, menstruatia, nasterea si menopauza. Acestea sunt conoscute si ca Misterele Sangelui, si au fost onorate de culturile traditionale ale lumii de-a lungul miilor de ani. Aceste mistere feminine au deschis poarta spre o conexiune sacra intre femeie si natura, spre o cunoastere aprofundata a propriei fiinte, capatand astfel intelepciune si potential creator.

Menstruatia este ghidata de luna, ciclurile lunii influentand mareele si pantecele femeii. Mai mult, in fiecare zi ne confruntam cu ciclurile naturii, ciclul zilelor si al noptilor, ciclurile lunii, ciclurile solare ale anotimpurilor, si in fiecare zi experimentam ciclurile din trupurile noastre, cel al vietii, menstruatia, si cel al nasterii. Sarcina de altfel, se suprapune celor zece cicluri ale lunii si multi numesc perioada imediat dupa nastere, copilul lunii.

In timpul sarcinii, copilul si mama sunt, biologic, o singura fiinta, iar copilul este dependent de sanatatea mamei, de hrana acesteia si de afectiunea pe care ea i-o ofera. Oamenii locuiesc in pantecele Mamei-Naturi, si suntem toti interdependenti de hrana oferita de planeta noastra si de mediul inconjurator, care ne asigura totul, de la atomi la atmosfera, mancare, adapost si medicamente.

Omenirea trebuie, deci, sa onoreze aceasta interdependenta fata de natura, pentru vindecarea trupurilor noastre si a Pamantului. Lipsa de respect a Occidentului fata de Pamant, are o rezonanta dureroasa si se observa in distrugerea resurselor naturale, a padurilor ancestrale, a atmosferei si a oceanului. Cultura Occidentului nu mai pastreaza echilibrul cu ritmul si ciclurile naturii, ci invadeaza atat planeta cat si corpul femeii cu practici technologice agresive, distrugand ritmul natural al evolutiei si nasterii si distrugand planeta. In acest context, cum recastigam echilibrul?

Pentru a creea un mediu sigur pentru copiii nostri, trebuie mai intai sa facem nasterea un proces sigur pentru ei, astfel venirea lor pe lume va fi una linistita, iar ei se vor simti acasa, in noul lor corp. Pentru ca nasterea sa fie vindecata, trebuie sa acordam atentie sanatatii mamei, a copilului, a familiei si a comunitatii. Nasterea cu ajutorul unei moase se adreseaza corpului, inimii si spiritului Mamei-Naturi, iar fiecare nastere este o samanta pentru omenire.

In anii ’70, nasterea cu ajutorul moasei, a cunoscut o reinviere. Astazi, in SUA, nasterea acasa a devenit o practica profesionista ce asigura femeii comfortul si linistea propriului camin pentru a da viata, cu ajutorul moasei. Totusi, un procent mai mic de 1% dintre femei, alege sa nasca acasa, iar in spitale aproximativ 7% dintre femei au o moasa calificata care sa le asiste. Astfel, rezulta faptul ca in general, femeile din SUA prefera sa nasca in spitale, in camere decorate, atasate la numeroase tuburi si fire ce conecteaza trupurile lor la masinarii, monitoare si medicamente, intr-o pozitie foarte nefireasca nasterii deoarece se opune gravitatiei si reduce mobilitatea pelvisului, creand un discomfort in plus viitoarei mame.

Naterea este intr-o criza de echilibru si are nevoie neaparata de acceptare a moasei, ca alternativa la nasterea in spitale. Protejand sanctuarul nasterii si intelegand legile naturii putem proteja viitorul omenirii, putem asigura copiilor nostri un mediu sanatos si in perfecta armonie cu natura inconjuratoare, si permitem ca ei sa invete sa iubeasca si sa onoreze Natura-Mama.

Sursa: birthecology.squarespace.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here