In culturile Evului Mediu, fierturile de frunze de galbenele in amestec cu alte plante erau considerate un leac pentru indepartarea vrajitoarelor. Vracii lusitani foloseau ceaiul de galbenele in „curatarea sufletului si a trupului”, dupa sedintele de exorcizare, precum si ca pe un veritabil medicament impotriva afectiunilor gastrice (gastrite si ulcere). Studiul mai amanuntit efectuat de fitofarmacologi a relevat faptul ca exista anumite efecte terapeutice importante ale unor principii intalnite in florile de galbenele.
Cercetarile efectuate de Universitatea din Genova au dovdit recent ca florile de galbenele contin o serie de principii active cu proprietati curative profilactice, pentru o serie de afectiuni.
Pana nu de mult, se stia ca ceaiul de galbenele este un eficient medicament antiulceros gastric. Cercetatorii de la Genova au pus in evidenta faptul ca in florile de galbenele exista anumiti compusi acizi grasi specifici cu rol in protectia mucoasei intestianle. S-a evidentiat, spre exemplu, o serie de 12 izomeri ai acidului oleic, capabili prin ionizare sa stabilizeze pH-ul (aciditatea) specific la suprafata mucoasei duodenale. Odata cu ionizarea acizilor oleici, la suprafata vilozitatilor intestinale creste cantitatea de mucus protector impotriva acidului clorhidric si a pepsinei ce invadeaza intestinul odata ce alimentele sunt partial digerate in stomac. S-a estimat ca, pentru un organism predispus la ulcer duodenal, un consum zilnic de 0,25 litri de ceai de galbenele pe o perioada de 14 luni reduce riscul de debut al bolii ulceroase cu 95%, cu conditia unei alimentatii corespunzatoare. In terapia ulcerelor incipiente, ceaiul de galbenele s-a dovedit a fi deosebit de eficace printr-un dublu efect. Pe de o parte, sporirea protectiei actiunii ulcerogene a acizilor gastrici ce apar dupa ce sunt ingerate alimentele, iar pe de alta parte – prin efectul cicatrizant datorat unor componenti organici termostabili.
Ceaiul de galbenele a fost folosit ca adjuvant pentru bolnavii de ulcere duodenale in 12 spitale din Italia si Elvetia, rezultatele fiind, in 60% din cazuri, spectaculoase.
Medicament anticirotic
Descoperirea unor noi factori in petalele florilor de galbenele apartine tot cercetatorilor fitoterapeuti de la Universitatea din Genova. Factorul „Hr” (Haepatic revivae), un compus cu nucleu izochinoleinic (precum papaverina), este regasit in cantitati de 0,001 mg/m in petalele de galbenele. Substanta „Hr”, cu o structura dificil de absorbit si in cantitati infime, are o atractie specifica pentru hepatocitele bolnave. Mecanismul acestui tropism inca nu este elucidat, insa prin anumite metode acesta a fost investigat modern prin tehnica RMN. S-a constatat ca factorul „Hr” ajunge in 6-7 ore de la ingerarea ceaiului in celula hepatica afectata datorita eliberarii in ficat a unor izotopi slab radioactivi. Odata ajuns la destinatie, la celulele bolnave din ficat, declanseaza o reactie biochimica complexa. „Hr” se fixeaza pe membrana celulei bolnave. In cirozele hepatice, eliminarea de potasiu din celula este deficitara. Prin acest mecanism in curs de elucidare, aflat inca in studiul citologilor, factorul „Hr” reuseste sa restabileasca echilibrul metabolismului celular al hepatocitului bolnav.
Cercetatorii in biologie moleculara de la Genova au convingerea ca, odata cu elucidarea modelului de actiune a factorului „Hr” fabricat de catre frunzele de galbenele, vor putea fi tratate in timp-record anumite forme de ciroza, chiar si in stadii avansate. Pretul fabricarii acestui produs este insa urias, chiar si pentru tarile europene sau SUA. Realizarea medicamentului „Hr” la un pret accesibil pentru oricare buzunar ar fi posibila in urmatorii 2-3 ani, in cazul unei finantari corespunzatoare a proiectului de cercetare.
Galbenelele si cancerul de colon
Studiul aceluiasi misterios factor „Hr” a trezit interesul oncologilor germani de la Hamburg, precum si al oncobiologilor de la Edinburgh. Extractele vegetale din florile de galbenele au fost testate pe specii de maimute Rhesus care prezentau forme diferite de cancere ale tubului digestiv si in special ale colonului. In urma terapiei cu diferiti compusi derivati ai „Hr” s-a dovedit ca are loc o scadere semnificativa a proliferarii celulelor canceroase, in special in cazul cancerelor de colon. Este mai mult decat probabil ca factorul „Hr” sa aiba un efect citostatic, dar si un efect inca necunoscut asupra metabolismului celulelor canceroase in stadiu incipient.
