De multe ori de-a lungul istoriei, omenirea a fost pusa sa aleaga, si in functie de ceea ce am ales, viata noastra ca specie, ca vietuitoare pe aceasta planeta, a urmat o cale noua, insa in mod sigur diferita fata de felul in care am trait pana atunci. Si de foarte multe ori in istorie, au fost momentele de criza cele care ne-au impins sa facem aceste schimbari, o criza care ne ameninta existenta, viitorul, desfasurarea vietii asa cum credeam si ne asteptam noi sa fie. Si pana sa luam in serios momentele de criza, de obicei noi raspundem cu indiferenta, ignoranta, neacceptare, uimire, acuzatii, ca la urma, cand lucrurile se inrautatesc, sa dam dovada de soc, panica, agitatie, furie si opozitie, iar dupa un timp de suferinta vine decizia (mai degraba fortata) de a schimba lucrurile.
Majoritatea noastra din ziua de azi, majoritatea tarilor, toate comunitatile internationale, oamenii de stiinta, oamenii politici, comunitatea medicala, oamenii spirituali si religiosi ne spun ca trecem printr-o criza fara precedent, care se manifesta la nivel planetar si care ne ameninta atat pe noi, ca rasa, ca specie pe aceasta planeta, cat si pe toate celelalte specii vii, din apa si de pe uscat, care traiesc pe aceasta planeta. Si marea majoritate a vocilor care rasuna tare in toate colturile lumii ne spun ca noi, oamenii, suntem cei care am cauzat aceasta criza planetara, prin felul nostru ignorant si abuziv in care am trait pana acum si traim in prezent. Din America pana in Asia, de la Polul Nord la Polul Sud, noi vedem catastrofe peste catastrofe si modificari ale ecosistemelor care se inrautatesc pe zi ce trece. Din anii ´90 incoace, se pare ca natura nu mai are rabdare cu noi, sau mai degraba, consecintele felului in care noi am inteles sa ne gospodarim viata pe aceasta planeta, au inceput sa se resimta puternic, sub toate aspectele.
Expresii precum incalzirea globala, criza planetara, poluarea globala, gazele de sera, cresterea nivelului marii, topirea ghetarilor, pandemii de gripa, inundatii, uragane, cutremure, tsunami, alunecari de teren, foamete, seceta, lipsa de apa potabila, despaduririle, zonele moarte din oceane, disparitia de specii animale, cancer, boli, decese in masa, etc., toate sunt realitati zilnice acum, am ajuns sa nu treaca o zi fara sa nu ne ajunga la ureche unul din aceste cuvinte. Ar trebui sa auzim? Ar trebui sa le dam atentie? Ar trebui sa ne intrebam daca putem sa facem ceva? In acest moment raspunsul nu mai este o alegere, pentru ca din nou, suntem pusi in fata unei realitati prin care, fie ca ne schimbam complet atitudinea noastra si modul cum traim pe aceasta planeta si cum tratam natura si resursele care ne sunt puse la dispozitie aici, fie ca o sa disparem cu totii, fara nici un compromis. Si fiind secolul 21, ajungand aici dupa sute de ani de evolutie individuala si sociala, sa speram ca suntem destul de intelepti sa stim ce sa facem!
In ziua de azi, exploatarea omului de catre om este considerata o incalcare a drepturilor sale, insa exploatarea naturii de catre om este o practica globala, instituita de noi, fara sa ne dam seama sau nu vrem sa luam in calcul ca natura ne sustine viata pe aceasta planeta, ca toate resursele necesare traiului nostru sunt luate din mediul inconjurator. Este logic ca prin exploatarea naturii, o sa avem noi insine parte de consecintele ca atare, pentru ca daca viata noastra depinde de natura, atunci pe cine exploatam? Unde se revarsa aceste consecinte, daca nu inapoi la noi? Si este suficient sa ne uitam in jur. In ciuda progresului stiintific si tehnologic, intreaga populatie de oameni sufera, de boli, de crize fara precedent si de decese care ating cifra milioanelor.
Modul nostru de viata ca specie se dovedeste a fi un esec in acest moment, in ciuda unei reclame frumoase, totusi, realitatea este cu totul alta. Impinsi de dorinta unui trai materialist, noi ne-am gandit ca libertatea inseamna ca putem sa facem ce vrem si cand vrem, si natura trebuie sa ne accepte si sa gaseasca solutii pentru toate dezastrele produse de noi. Aceasta nu este decat ignoranta omeneasca, nu este libertate, pentru ca toti inteleptii lumii ne-au spus ca libertatea inseamna responsabilitate, inseamna sa stii ca orice actiune are o reactiune, o lege universala pe care nimeni nu o poate incalca.
Noi suntem fiinte umane, suntem dotati cu cea mai mare inteligenta si capacitate de sinteza si de invatare dintre toate fiintele de pe pamant, si totusi, dam dovada de o ignoranta socanta fata de planeta pe care traim si fata de fiintele din jurul nostru. Nici macar spiritul de solidaritate cu propria noastra rasa nu este pus la punct, noi alegem in mod constient sa nu vedem si sa nu auzim adevaruri care ne perturba rutina de zi cu zi, tocmai pentru ca ne consideram „fiinte sensibile”. Sensibilitate amortita, adormita in noi, de care nu dam dovada absolut deloc, decat cand vine vorba de propria bunastare si sanatate fizica, mintala si emotionala. Este ingrijoratoare atitudinea noastra de nepasare cu care tratam valoarea vietii.
Sunt milioane de refugiati climatici in momentul de fata si un miliard de oameni care sufera de inanitie, in timp ce la fiecare 5 secunde un copil moare de foame in unele locuri de pe aceasta planeta. In acelasi timp, in alte locuri de pe aceeasi planeta, 20% din copii sunt obezi si peste 10% din ei sufera de boli legate de un consum alimentar dezechilibrat. Este posibil sa nu ne „atinga” aceste cifre? Majoritatea spunem: „nu este vina mea”. Atata timp cat traim pe aceasta planeta si ne folosim de resursele acestei planete, este vina noastra, a fiecaruia, pentru ca noi sustinem sistemul acesta. Este la fel cu cei care fumeaza ocazional sau beau ocazional si spun ca nu este vina lor ca in societate alcoolul si tutunul fac ravagii! Atata timp cat noi cumparam aceste produse si ne folosim de ele, indiferent de cantitate, atunci suntem responsabili pentru ravagiile pe care aceste produse le aduc societatii.
Pofta noastra pentru carne si alte produse animale, combinata cu cresterea populatiei de oameni, a dus la crearea unui sistem agro-industrial care nu numai ca este absolut nesustenabil pe termen lung, ci reprezinta un pericol imediat la adresa tuturor ecosistemelor acestei planete si chiar si a atmosferei. In ciuda propunerii unor alternative de a „fixa” problemele agriculturii de crestere a animalelor cu solutii tehnice sau genetice la fel de iresponsabile pe termen lung, chiar si asa numita crestere ecologica a animalelor distruge mediul si sanatatea oamenilor pe termen lung la fel ca si zootehnia conventionala.
In ciuda cantitatii imense de informatie despre implicatiile etice si ecologice ale exploatarii naturii, in particular a animalelor, dialogurile din societatea noastra continua sa dezbata subiecte de orice fel, cu exceptia necesitatii schimbarii obiceiurilor noastre alimentare. Si din ironie, se pare ca supravietuirea speciei noastre si probabil a vietii, asa cum o stim noi, depinde de invatarea lectiei compasiunii, a responsabilitatii si a controlului de sine, valori pe care alimentatia fara produse animale le intruchipeaza in totalitate, si pe care societatea noastra se abtine cat poate sa le accepte si sa le puna in aplicare. Respectarea naturii si a valorii sale, respectarea tuturor vietilor de pe aceasta planeta, aceasta este ecologia adevarata, si lucrul acesta nu se face prin legi si taxe din partea guvernului, ci intregul nostru sistem de gandire, constiinta noastra ca specie, trebuie sa se schimbe. Numai atunci o sa avem parte de un viitor sigur pe aceasta planeta.
Trebuie sa ne trezim din inertia absurdului in care ne complacem si sa deschidem ochii cu adevarat si sa privim realitatea cu responsabilitate. Usurinta cu care ucidem, in numele gastronomiei si al placerii, este un lucru care ne-a amortit compasiunea si a facut din noi cele mai arogante fiinte de pe aceasta planeta. Noi ne ingrozim de brutalitatea si cruzimea leilor si a altor bestii salbatice care omoara alte animale ca sa manance, insa uitam ca ele cel putin omoara cand le este foame, noi omoram si din placere sau hobby, se numeste vanat! Si ne scuzam ca omoram ca sa controlam numarul animalelor! Noi facem agricultura intensiva si folosim chimicale si hormoni care fac zone moarte nu numai din natura, ci si din propriul nostru organism, acesta nu este decat un mars spre auto-distrugere.
Acum cand societatea noastra si lumea noastra se afla in pragul unei crize majore de pe urma reducerii resurselor naturale, ceea ce ar atrage de la sine conflicte geopolitice globale, acum ne trebuie o schimbare radicala, la nivelul constiintei si al comportamentului, si trebuie sa inceapa cu fiecare din noi, in primul rand. Indiferent cat de puternica este opozitia in momentul de fata, foarte curand va trebui acceptat faptul ca o viata fara implicarea consumului de produse animale este singura speranta pentru viitorul nostru, pentru ca acest stil de viata are puterea de a adresa si de a rezolva toate incorectitudinile pe care le-am ignorat pana acum, de la devastarea mediului inconjurator pe care am cauzat-o la nivel global, si pana la pandemia globala de violenta asupra animalelor si implicit a oamenilor, o violenta absurda, nejustificata. Aceste crize ne macina societatea, acum mai mult ca niciodata, si ameninta nu doar supravietuirea noastra, ci si cea a multor specii care populeaza planeta.
Trecerea la un stil de viata fara consumul de produse animale este singura si cea mai importanta investitie pe care fiecare persoana o poate face pentru planeta noastra si viitorul civilizatiei noastre. Prin a nu consuma produse animale, fiecare din noi reducem sigur si simplu amprenta noastra ecologica mai mult decat oricare alte schimbari personale, si in acelasi timp noi ne luam sanatatea in mainile noastre, o sa incepem sa lucram ca sa eliminam foametea din lume si sa redescoperim legatura dintre noi si animale, fiintele cu care impartim aceasta lume, si sa ne aducem o contributie personala puternica la edificarea pacii pe pamant. Pacea, la fel ca si sanatatea, incepe din farfuria noastra!
A trecut prea mult timp acum de cand miscarile ecologice au adus mereu in discutie schimbari mici ale stilului nostru de viata, fara sa adreseze cheia tuturor problemelor, lasandu-i pe oameni sa se lase pacaliti ca este posibil „sa faci o diferenta” fara a trece la schimbari substantiale in comportamentul nostru personal. Criza mondiala a mediului si criza mondiala a omenirii de acum ne ofera multe oportunitati, si acestea sunt oportunitati pentru schimbare, pentru evolutia constiintei noastre, un lucru fata de care noi, oamenii, opunem o rezistenta colectiva imensa.
Sa ne schimbam pe noi inseamna sa recunoastem ca ceva in noi trebuie sa se schimbe si aceasta este o incercare pentru fiecare. Insa, rezultatul de pe urma unei astfel de schimbari este foarte profund. Cheia spre o lume a sigurantei si abundentei este in mana noastra, ce trebuie sa facem este sa acceptam si sa incurajam evolutia valorilor care respecta viata in totalitate, care pune omul si natura egali pe aceasta planeta, o lume in care exploatarea naturii de catre om trebuie sa inceteze.
Nu se asteapta nimeni ca luni dimineata nimeni sa nu mai consume produse animale, insa cu totii putem, incepand de luni dimineata, sa ne gandim cum sa reducem consumul de produse animale, ca sa reducem amprenta ecologica si sa incepem sa modificam felul cum traim pe aceasta planeta, sa dam dovada de grija si compasiune, pentru noi si mai ales pentru viitorul nostru, pentru copiii nostri. Planeta le apartine lor, in primul rand! Ar trebui ca noi toti, cei care avem rezonanta si stim acest adevar, ar trebui sa dam glas vocilor noastre, sa ne unim, sa iesim din umbra, din anonimat si sa fim exemple vii pentru ceilalti.
Planeta si copiii nostri au nevoie de noi, au nevoie de modele vii, de exemple vii, de la care sa invete mai departe. Fiti aceste exemple, fiti eroii prezentului, eroii planetei, fiti intelepciunea pusa in practica, si rezultatele nu vor inceta sa apara. Mai avem timp sa schimbam lucrurile, mai avem timp sa salvam planeta!
