Metanul, subestimat de politicile de mediu
6 Mar 2008 Comenteaza pe Forum Trimite prin Y!M Trimite prin Email
Compararea doar cu bioxidul de carbon introduce erori in estimarea efectelor incalzirii globale.
Metanul eliberat in atmosfera in urma descompunerii deseurilor menajere sau dupa ce bovinele si-au rumegat hrana este un puternic gaz cu efect de sera. Auzim adesea despre programele guvernamentale de reducere a emisiilor de CO2, insa rareori se pomeneste ceva si despre metan. Contributia acestui gaz la incalzirea globala este mult subestimata, apreciaza un studiu publicat de trei cercetatori francezi in revista “La Recherche”.
Metanul ajunge in aer in urma descompunerii gunoaielor menajere, a dejectiilor de anima-le sau iese din fisurile scoartei terestre. Stomacul rumegatoarelor, fundul oceanelor sau eruptiile vulcanice sunt, de asemenea, surse de metan. Cercetatorii care publica in revista “La Recherche” datele a trei ani de masuratori spun ca dioxidul de carbon este intr-adevar principalul gaz cu efect de sera de origine antropica, dar metanul vine imediat din urma. Exista multe alte gaze poluante care contribuie, in proportii diferite, la accentuarea schimbarilor climatice. Fiecare gaz absoarbe si retrimite spre sol razele reflectate de Pamant (care altfel ar parasi atmosfera terestra), producand un efect similar serelor.
Mai multe gaze incalzesc planeta
Trei francezi, specialisti in energie si climat, Benjamin Dessus, Bernard Laponche si Herve Letreut, au realizat un studiu in care au aratat cat de putina importanta i se acorda metanului, pe care ei il numesc “gaz cu un puternic efect de sera”. Cercetatorii avertizeaza ca, daca politicile de lupta impotriva schimbarilor climatice se concentreaza pe bioxidul de carbon, dar neglijeaza impactul altor gaze cu efect de sera, precum metanul, protoxidul de azot, ozonul troposferic sau clorfluorcarbonul, se vor dovedi un adevarat fiasco.
Ei demonstreaza, cu cifre si grafice, ca recuperarea unei mari parti a metanului degajat in urma descompunerii gunoaielor menajere si convertit ulterior in electricitate ar ajuta la diminuarea efectului de sera mai mult decat constructia de reactoare nucleare. Sau, mai concret, ar avea acelasi efect ca cel pe care l-ar presupune izolarea termica a 400.000 de locuinte vechi anual, timp de 25 de ani la rand. Cu cheltuieli mai mici, valorificarea acestui gaz ar putea fi sursa de energie pentru incalzirea imobilelor sau pentru punerea in miscare a mijloacelor de transport.
CO2, citat cu precadere
Din adancul oceanelor iese metan care contribuie, alaturi de alte gaze, la incalzirea globala
Cei trei cercetatori francezi au inceput acest studiu pornind de la textul rezolutiei Consiliului de Mediu al Uniunii Europene, din 30 octombrie 2007. Textul prevede ca pentru a evita incalzirea planetei cu peste 2° C, “concentratiile de gaze cu efect de sera din atmosfera trebuie aduse progresiv la nivelul de aproximativ 450 parti pe milion in volum echivalent CO2″. Uniunea Europeana propune reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20 la suta pana in 2020 si cu 50 la suta pana in 2050, raportat la nivelul anului de referinta 1990.
Aceste tinte pot fi atinse, reducand, deopotriva, cantitatea de CO2 din atmosfera cu 50 de procente, precum si cantitatile de metan si de protoxid de azot, cu 30 la suta fiecare, pana in 2050 fata de nivelul anului 1990. Reducerea la jumatate a emisiilor de dioxid de carbon nu va permite, de una singura, sa atinga tinta de 450 ppmv echivalent CO2.
Este necesar, prin urmare, un efort de reducere exercitat concomitent si asupra celorlalte gaze. Cercetatorii francezi reproseaza insa ca in textul Consiliului de Mediu este citata cu precadere necesitatea de diminuare a emisiilor de gaz carbonic din atmosfera, “alte gaze cu efect de sera nefacand obiectul niciunei mentiuni stiintifice”.
Generalizarea induce in eroare
Aceiasi cercetatori sustin ca lipsa unor mentiuni propriu-zise a altor gaze de sera se bazeaza pe ratiuni practice. Este mult mai simplu sa contabilizezi contributia mai multor GES la incalzirea globala, convertind totul in “tone echivalent CO2″. Dar aceasta nu este decat o generalizare care pe multi i-ar putea induce in eroare si ar putea considera ca avem de-a face cu emisiile unui singur gaz.
Europa risca sa nu-si atinga tintele
Expertii francezi mai puncteaza un element important: calculele de echivalenta sunt realizate intr-o maniera aproximativa. Si aceasta modalitate de calcul contribuie la subestimarea impactului metanului, in mod special. De obicei, se admite ca o tona de metan in atmosfera are acelasi efect cu 21 de tone de CO2. Aceasta echivalenta insa nu este valabila decat pe o perioada de o suta de ani.
Dar metanul nu ramane in atmosfera decat aproximativ 12 ani, cu mult mai putin decat dioxidul de carbon. Viata metanului in atmosfera fiind mai mica decat cea a dioxidului de carbon, impactul sau climatic este cu atat mai ridicat, cu cat perioada de referinta aleasa este mai scurta. De exemplu, pana in 2050, data la care Europa trebuie sa reduca cel putin la jumatate emisiile de gaze cu efect de sera fata de anul 1990, “puterea incalzirii globale” a metanului nu este egala cu 21, ci cu 49. Iar in cinci ani, o tona de metan face tot atatea pagube cat 101 tone de CO2.
In felul acesta, Europa nu va reusi sa isi atinga obiectivele daca nu integreaza metanul in programele de reducere a emisiilor si daca persista sa-i aplice un coeficient de echivalenta necorespunzator.
Sursa: Adevarul
Pentru mai multe informatii despre dioxidul de carbon, erori, gaz carbonic, gaze poluante, metan, metanul, ozonul, politici de mediu, progresiv, reactoare, reducerea emisiilor, reducerea emisiilor de gaze, aboneaza-te gratuit la Noul Newsletter EcoMagazin, personalizat pentru tine!
Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci alatura-te si tu celor peste 7500 de membri care s-au inscris deja in EcoSapiens si hai sa ne cunoastem pe forumul ecologistilor. Intrebarile si comentariile tale sunt binevenite.
