Mun?ii P?durea Craiului – mica Elve?ie a bihorenilor

Pestera Vantului

Muntii Padurea Craiului – mica Elvetie a bihorenilor
Muntii Padurea Craiului – mica Elvetie a bihorenilor

Muntii Padurea Craiului din partea de sud-est a judetului Bihor au fost adesea comparati cu Tara Cantoanelor, dar nu fiindca ar avea piscuri care sa rivalizeze cu varfurile inalte ale Alpilor, ci deoarece peisajele salbatice si pesterile din aceasta parte de tara taie respiratia turistilor prin frumusetea lor.

Printre culmile domoale, specifice Apusenilor, se ascund chei abrupte, sapate in stanca de paraie ce-si cauta de milenii drumul spre Crisuri. Cheile Lazurilor ori cele ale Cutii sunt locuri ce trebuie calcate de oricine se pretinde iubitor al naturii.

‘Padurea Craiului e prinsa, ca intr-o funda de ape, intre cursul Crisului Negru, la sud, si cel al Crisului Repede, spre nord. Una din zonele cele mai cautate de turisti este legata tocmai de cursul Crisului Repede. De la Bratca pana la Vadu Crisului, raul strabate o serie de defileuri in ai caror pereti abrupti, ape demult pierdute in carsturi au sapat pesteri de o rara frumusete. Deasupra, acvilele sunt singurii stapani ai cerurilor’, a declarat Florin Budea, reprezentant al Centrului pentru Arii Protejate si Dezvoltare Durabila (CAPDD) Bihor.

Judetul Bihor detine cele mai multe pesteri amenajate pentru turism din Romania, reunite in singura retea de pesteri amenajate in acest scop din tara: Pestera Ursilor, Pestera Meziad, Pestera Vadu Crisului, Pestera Ungurului, Pestera cu cristale din mina Farcu, altele fiind in curs de amenajare dintr-o lista de peste 20.

Pestera Vantului, cel mai lung labirint subteran din Romania, dezvoltat pe mai multe niveluri, nu este nici pana astazi cunoscuta in intregime, fiind cartati peste 45 de kilometri de galerii.

Mult mai vizibile si accesibile iubitorilor de aventura, Pestera Ungurul Mare, Pestera Vadu Crisului si Pestera Zmaului pastreaza fiecare amintiri ale diferitelor epoci istorice care si-au pus amprenta asupra acestor meleaguri.

In Pestera Unguru Mare s-au descoperit obiecte si fragmente de vase ceramice datand din perioada dacica.

Pestera Vadu Crisului a fost una dintre primele pesteri amenajate din tara noastra. La inceputul secolului XX, un nobil maghiar, mare proprietar de pamanturi, a construit aici un ponton pentru barcile care pluteau pe lacul subteran, in lumina tremuratoare a tortelor.

Ceva mai in aval, la marginea impresionantului portal al Pesterii Zmaului, pot fi vazute inca ruinele unui turn de veghe. In urma cu doua-trei sute de ani, aici faceau de veghe vamesii care isi luau partea din transporturile de sare ce coborau pe Crisul Repede, venind din centrul Transilvaniei, pana la Oradea.

Pestera Ciur Izbuc este perla cea mai pretioasa din acest sirag de o nepretuita valoare. Aici se pastreaza cele mai vechi urme ale omului preistoric modern Homo sapiens, din Europa, apreciate recent de o echipa de cercetatori romani si americani ca avand o vechime de 37.135 de ani. In Sala Pasilor Pierduti, paseau alaturi un barbat, o femeie si un copil, probabil membri ai aceleiasi familii. Urmele lor se mai vad si astazi, la fel ca si cele ale ursilor de caverna ale caror oase zac acolo in straturi subterane vechi de 10-12 mii de ani.

Deasupra maiestuosilor pereti de stanca ai defileului se intinde un taram aproape uitat de timp. Paduri intinse, sate izolate, peisaje patriarhale si oameni care parca se incapataneaza sa traiasca in timpuri de altadata. Damis, Rosia, Remetea si alte sate din imprejurimi sunt locuri unde turismul de masa nu a ajuns inca.

Un loc de cazare e mai greu de gasit, pensiunile sunt inca putine, dar oamenii sunt ospitalieri, iar linistea deplina.

Pestera cu cristale din mina Farcu se gaseste la o aruncatura de bat de centrul comunei Rosia. Descoperita in anii ’80, in urma unor lucrari de minerit, aceasta pestera este singura din Romania unde oricine poate sa admire de la foarte mica distanta frumusetea, pe cat de stralucitoare pe atat de delicata, a cristalelor de calcit.

Pestera a fost amenajata recent astfel ca, pe langa conditiile de maxima siguranta, ea ofera turistilor si posibilitatea de a vizita o veche galerie de mina, in care sunt expuse o multime de obiecte legate de munca oamenilor din subteran.

Tot aici, cei mai indrazneti isi pot arunca privirea spre adancurile pamantului, intr-un aven subteran ce coboara la 80 de metri sub nivelul de circulatie al minei. La suprafata, temerarii se pot aventura intr-un lung ‘zbor’ cu tiroliana, pe deasupra unor varfuri de brazi si a adancimilor nevazute ale unei doline.

Pestera Meziad

Decenii la rand, Pestera Meziad a fost considerata cea mai mare pestera din Romania. Insa cu adevarat impresionanta nu este lungimea sa, ci dimensiunea salilor de sub pamant. Golurile subterane al caror plafon se pierde in intuneric, undeva la aproape 50 de metri deasupra solului, au fost adeseori comparate cu spatiul interior al unei catedrale.

Aici poate fi trecut cu piciorul singurul pod natural subteran cunoscut in pesterile din Romania. Aceasta rarisima formatiune subpamanteana s-a format in urma prabusirii tavanului unei sali ce se afla sub o alta pestera, la fel de mare. Rezultatul acestui proces natural este impresionant.

De pe podul Pesterii Meziad, pana la nivelul galeriei inferioare, care, fiind iluminata cu cele mai moderne surse, se etaleaza la picioarele trecatorilor, in toata maretia ei, o diferenta de nivel de peste 40 de metri. Vazuta de sus, poteca turistica ce strabate pestera lasa asupra vizitatorilor o impresie de neuitat.

Aproape de intrarea in Pestera Meziad a fost amenajat un traseu de catarare, de tip via-feratta, care porneste chiar din adanc, urca de-a lungul unui perete de stanca si isi are punctul terminus tocmai deasupra portalului imensei caverne, portal care nu este cu nimic mai modest decat interiorul. Tot in aceasta pestera au loc, in anumite momente ale anului, concerte de muzica folk.

Intreaga zona este un adevarat paradis pentru speologi. Zeci, poate sute de goluri subterane, cunoscute sau inca neexplorate, ii cheama aici pe practicantii acestei arte fara spectatori. Daca lumile subterane sunt, adeseori, accesibile numai speologilor incercati, frumusetea lumii exterioare este la dispozitia oricarui turist dornic sa o descopere. De putin timp, aici au fost infiintate doua centre de inchiriat biciclete.

Cu ajutorul acestora, turistii pot vizita, mai repede si mai curat, mai multe obiective turistice. A fost nevoie de centrele deschise la Rosia si Remetea pentru ca in zona sunt multe de vazut si de facut.

La intrarea in comuna Rosia, pe paraul ce poarta acelasi nume, exista o moara de apa ce macina grane de aproape doua sute de ani. Proprietarul ei, in acelasi timp ghid al acestui obiectiv turistic, este un neintrecut cantaret la vioara cu goarna, un instrument specific numai acestei regiuni din judetul Bihor.

Pitorescul catun Runcuri, aflat deasupra comunei Rosia, se mandreste cu un grup de case traditionale, reamenajate astfel incat sa poata oferi turistilor cele mai confortabile conditii de cazare. Case vechi de peste o suta de ani, chiar si un cotet, au in interior tot ce trebuie pentru a ii primi si gazdui pe calatorii obositi de drum. Frumusetea acestor constructii traditionale si imprejurimile dau nastere unui peisaj de poveste.

Zestrea comunei Remetea adauga un plus de valoare locului in care Dumnezeu a pus Pestera Meziad. Stejarul secular, batran de peste 400 de ani, ce se afla chiar la marginea drumului catre sat, e o ramasita a codrilor de odinioara.

Micutul muzeu etnografic din comuna prezinta, in cele doua camere ale sale, modul de viata traditional al romanilor si al maghiarilor, comunitati ce impart de secole aceste paduri si pamanturi. Biserica din Remetea, monument istoric, se apropie de o varsta milenara. Frescele descoperite sub straturile de var si legendele legate de ea vorbesc despre un lacas care, la origini, a fost bizantin, apoi catolic, a servit pentru o scurta perioada de timp ca loc de inchinare pentru cuceritorii otomani, devenind in cele din urma biserica reformata.

Bogatia culturala a zonei este intregita de indeletniciri specifice zonelor montane, precum prelucrarea lemnului, cresterea animalelor sau cusutul straielor populare. Obiecte de podoaba specifice zonei, realizate din minuscule margele de sticla colorata, zgardanele au devenit accesorii vestimentare foarte cautate chiar si de turisti.

Devenit deja traditie, targul de produse traditionale ‘Straita plina’, care are loc la mijloc de octombrie in comuna Rosia, este locul unde se pot degusta si achizitiona delicatese cum numai aici se pot gasi: placintele coapte dupa retete locale, branza de capra — pregatita cu cele mai surprinzatoare ingrediente, dulceata de ardei iute ori de ceapa rosie si, desigur, nelipsita palinca de Bihor.

La vremea sarbatorilor pascale, oamenii din Dragoteni obisnuiesc sa ‘impistreze’ (sa incondeieze, sa picteze) oua, la fel cum odata cu inceputul postului de Craciun prin Rosia se aud colinde pastrate din mosi-stramosi.

Acestea toate sunt doar o frantura din frumusetea acestui colt de rai al Bihorului, iar cei dornici sa le vada sau sa descopere mai mult sunt asteptati cu drag in Muntii Padurea Craiului. (Agentia Nationala de Presa AGERPRES) Foto: pesteri.bihor.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here