Daca, in urma cu un deceniu, s-ar fi facut un sondaj cu o singura intrebare „Unde este situata Rosia Montana?”, in mod sigur majoritatea raspunsurilor ar fi continut erori grave.
Astazi, cind in media vorbita si scrisa gasim cel putin un reportaj despre aceasta localitate, situatia se schimba si nu este de mirare. Aurul si celelalte metale pretioase si rare aduc mari beneficii comunitatilor care le exploateaza. Multe dintre civilizatiile europene, si nu numai, si-au creat grandoarea pe bogatiile proprii sau pe cele pe care le-au luat cu forta. Dar istoria, in cele mai multe cazuri, nu se mai poate repeta. Forta a fost inlocuita cu diplomatia sau viclenia si minciuna. Cam in aceasta situatie se afla Rosia Montana, unde „batalia” se da intre a fi sau a nu fi. Sa nu credeti ca astazi, prin acest volum, veti primi un raspuns categoric. Drumul este lung dar, spunem noi, prin aceasta culegere de studii, primul pas a fost facut. Prin el, autorii incearca sa dea un raspuns, credem noi avizat, la ceea ce se intimpla si se poate intimpla la ROSIA MONTANĂ.
Si raspunsul vine dintr-o carte „Rosia Montana in Universal History”, aparuta recent in Presa Universitara Clujeana sub girul Academiei Romane, al Universitatii Babes-Bolyai si ICOMOS Romania. Cartea, avind drept coordonator pe profesorul univ. dr. Pompei Cocean, este o culegere de opinii ale unor reputati specialisti (geologi, geografi, sociologi, agronomi, ingineri, filozofi, arhitecti, arheologi, lingvisti, economisti) din tara si strainatate. De fapt, o putem considera ca o marturie de necontestat ca lumea academica isi duce viata si isi desfasoara activitatea in CETATE si ca nu ii este indiferent ce se intimpla intre zidurile acesteia.
De la inceput credem ca trebuie sa facem distinctie intre discursul politic si cel al societatii civile (Vasile Boari si Ionela Danciu) referitor la Rosia Montana. De altfel, cei care astazi fac corp comun in a-si afirma opiniile, recunosc ca au fost chemati la masa dezbaterilor prea tirziu, dupa ce s-a produs instrainarea a ceva care nu a interesat, cel putin aparent, pe romani, BOGĂTIA. Plingem cu motii si mocanii, stind pe o comoara care mai intii, asa cum ne aminteste acad. Ionel Haiduc, apartine si generatiilor viitoare. Am vindut la mezat pe doi arginti istoria, am vindut marturia unei istorii inca vii, ne-am vindut moastele mosilor si stramosilor, ne-am vindut muntii, apele, padurea, ne-am vindut, in multe cazuri, constiinta. Asa cum se specifica in alocutiunea Domnului academician, inserata in acest volum, nu avem acest drept, nu decidem Noi, cei care vremelnic sintem la putere, noi cei care am cunoscut ROSIA MONTANĂ din goana masinilor de teren, sau poate nici atit, noi cei care facem o promovare agresiva a ideilor celor care ne platesc, jucind rolul lui Iuda. Oare nu era cazul ca acest perimetru sa fie mai inainte de toate patrimoniu de interes universal, opinie exprimata in amplul expozeu al profesorului Ioan Piso sau de arhitectii Stefan Bilici si Apostol Virgil ?
Dar, oare, vindem numai aurul si argintul Rosiei Montane?
Asa cum ne arata distinsul profesor Ioan Mirza si inginerul geolog Sintimbreanu, se vinde mai mult decit atit. Pentru RMGC important este aurul si argintul, pentru noi este totul. Omul, care vrea sa-si pastreze si casa si mosia, cu muntele si apele, cu totul; cu galeriile romane, cu amprentele istoriei lasate pe cladiri, biserici de patrimoniu, oseminte care ne conduc spre origini. Vrem sa muncim in mine, sa ne crestem onorabil copiii – numai RMGC ne ajuta !– si alte sloganuri, la fel de agresive, ne sint prezentate zilnic . Doamna matematician Afrodita Dragotescu ne spune un alt adevar care face sa te cutremuri! Sintem noi poporul pe care nu-l intereseaza ziua de miine! Masa imbelsugata de astazi nu este suficienta si pentru miine. Aceste reflectii razbat catre noi si de la distinsul profesor economist Ioan Plaias.
Si apoi, ce facem dupa ce zacamintul este epuizat? Cine da solutii pentru ocuparea fortei de munca, modesta numeric, dupa cei 17 ani cit va dura exploatarea?
Raspunsul vine de la profesorii universitari Sigismund Duma, Vasile Surd si Nicoleta Erchedi, Ioan Cuceu si Cosmina Berindei, Radu Barna si Mircea Maniu, Gheorghe Ianos si colaboratorii. Riscam sa luam decizii pripite care vor fi prezente in viata oamenilor secole de-acum incolo.
Toate asigurarile date de RMGC nu au viabilitate decit 17 ani. Totul este prezentat in roz, iar accidente asemanatoare cu cel din Ungaria din 2010, prezentat de profesorul Janos Toth, la noi nu sint posibile, spun cei de la Companie. Nu sint un pesimist, dar pentru mine „lauda de sine …”, s-a vazut si la case mai mari, darmite in Romania, unde Dorel (neglijentul legendar) lucreaza peste tot.
Cum nu raspunde proiectul RMGC principiilor europene de dezvoltare teritoriala ne-o demonstreaza, in interventia lor, Andrei Marga si Pompei Cocean. Oare cianura care este folosita in flotatie este chiar asa de inofensiva? Ce se intimpla cind scade umiditatea depozitelor de steril stocate in iazul de pe Valea Cornii? Vintul va imprastia in toate partile praful fin cu substante nocive (Florin Moldovan si colaboratorii). Se vor restringe mult rezervatiile naturale si biodiversitatea (Viorel Gligor). Ce se poate intimpla cu apele poluate din iaz (nu asa de bine impermeabilizat cum se spune) care se vor drena pe niste directii preferentiale spre reteaua majora de drenaj, ce le va purta mult mai departe de Rosia Montana (Razvan Batinas, Victor Sorocovschi).
Iata citeva din problemele care-si cauta si care isi gasesc raspuns in aceasta carte.
Din cele spuse pina acum mi-ati putea reprosa mie, ca recenzor, si coordonatorului de carte, ca facem o „politica de contre”. Ca, de fapt, norii de praf ne-au intunecat vederea si ca muntele Cirnic poate fi mutat mai incolo si ca deja in fauna salbatica pe Valea Corna nu se zbenguie decit o veverita; ca bisericile au fost relocate in… era sa zic vesnicie. Etc.
Dar menirea oamenilor de stiinta este si aceea de a sugera solutii. Ei nu dispun de bani, dar ideile pot fi mai valoroase decit dolarii RMGC. Si opiniile lor, demne de luat in seama, sint exprimate aici. Domnul academician Haiduc propune inlocuirea cianurii cu alta tehnologie; pentru o dezvoltare durabila in zona Rosia Montana, agricultura este o alternativa si nu una la intimplare, ci una stiintifica, ecologica (Sorin Filip, Nicoleta David). Poate ca asa, la Alba Lact sau la Lactate Coltesti se va prelucra lapte adevarat. Sau o alternativa de succes pe termen lung o reprezinta turismul (Nicolae Cianga si Cristina Bolog), fapt adeverit intr-o alta arie miniera si siderurgica abandonata din Muntii Apuseni (Rimetea).
Toate discutiile purtatee la acel simpozion international, cuprinse in acest volum, si-au gasit expresia intr-o rezolutie cu care el incepe, unde, in cele 16 puncte, ni se arata ca putem sa facem si minerit si turism si agricultura ecologica pe termen lung, ca asteptam ca Romania sa propuna UNESCO ca Rosia Montana sa fie inclusa in Lista Patrimoniului Universal si ca motii de astazi si cei de miine sint fericiti sa-si primeasca in casele lor, de sute de ani, musafirii din secolul XXI si pe cei din secolul XXII.
Va rog sa rasfoiti aceasta culegere de opinii si sa judecati dumneavoastra adevarul. Autorii il propun numai.
Prof. univ.dr. Virgil SURDEANU
