Scrisoarea unui francez catre taranii romani

0
73
Scrisoare din partea unui francez catre taranii romani
Scrisoare din partea unui francez catre taranii romani

Am aflat nu demult ca se desfasoara in acest moment la voi o dezbatere in ce priveste aplicarea legislatiei europene care va interzice taranilor romani mulgerea manuala a vacilor si ii va constrange sa foloseasca aparate automate daca vor sa obtina autorizatia de a-si vinde laptele si derivatele lui. Partizanii aparatelor automate au mai ales interesul, ni se spune, de a asigura o calitate perfecta a laptelui, inlaturand bacteriile si virusii care ar putea sa i se adauge prin mulgerea manuala si de a suprima astfel orice risc de imbolnavire pentru consumator. Se pretinde astfel ca aplicarea reglementarii europene va reprezenta un pas suplimentar in alinierea Romaniei la normele moderne care domnesc in Vest : un taran care mulge vaca cu mana, ce arhaism ! E usor de vazut ca in imaginarul acestor progresisti se profileaza tot scandalul secolelor trecute cu modurile lor rudimentare de viata, cu saracia lor revoltatoare si cu obscurantismul celor ce se ataseaza cu incapatanare la obiceiurile lor stravechi.

Prieteni romani, va scriu pentru a va spune ca in Franta a avut loc acum cateva decenii acest tip de dezbatere  asupra acestui subiect si a altora legate de viata la tara : generalizarea masinilor de muls in fermele frantuzesti care dateaza din anii ’60 a precedat supunerea agriculturii frantuzesti la politica agricola europeana. Incepand cu aceasta epoca, noi francezii am vazut efectele procesului de modernizare in care sunteti angajati azi si rezultatele acestor reglementari care va sunt impuse. De aceea, as vrea sa va avertizez despre ceea se ascunde in spatele acestei legi simple, aparent nesemnificative, care interzice mulgerea manuala a vacilor. Trebuie sa intelegeti ca avertismentul meu nu vine dintr-o superioritate pe care ne-ar da-o progresul tehnic si economic sau dintr-o intelegere mai fina a cursului istoriei. Din punctul acesta de vedere voi ne sunteti mai degraba superiori – voi sau cel putin aceia dintre voi care se incapataneaza sa refuze « dezvoltarea », « progresul » si inventiile de tipul acestor faimoase mulgatoare automate.

De fapt, pentru toti cei care vor sa-si vanda productia de lapte, aceasta regula europeana semnifica cumpararea obligatorie a masinilor de muls, ceea ce va provoca disparitia, in termen mai lung sau mai scurt, a taranilor saraci care nu vor putea asuma costul acestui echipament si al intretinerii lui. Cei care vor putea sa o faca vor fi adusi pe terenul unei agriculturi productiviste aflate atat sub jugul reinnoirii tehnologice si a politicilor agricole UE, cat si sub acela al diverselor stimulari finaciare (subventii europene, vanzarea productiei catre industria agro-alimentara). Care va fi rezultatul ? Mari exploatari agricole mecanizate si specializate. Daca o gospodarie produce astazi nu doar lapte ci si unt, branza si smantana (fara sa mai vorbim de legume, oua si carne), deindata ce se va transforma in uzina agricola, ea nu va mai produce decat lapte, dar in cantitati mari, care va fi vandut unor firme care se vor ocupa sa il transforme in alte produse derivate.

Este comic ca aceasta schimbare va avea loc in numele sanatatii publice, urmand ideea ca, daca productia de lapte intr-o gospodarie nu respecta regulile de igiena cele mai elementare, industria este, in ceea ce o priveste, absolut curata – asta stim cu totii mult prea bine. Ceea ce veti vedea insa pe piata – ceea ce vedeti deja – sunt produse lactate mult mai nocive decat vor fi fost vreodata produsele unei gospodarii, produse poluate si falsificate in functie de interesele economice ale unei industrii agro-alimentare devenite atotputernica. Concentratia in numar mare a animalelor in grajdurile gigantice ale gospodariilor devenite ferme agricole constituie de fapt un teren favorabil pentru aparitia si propagarea rapida a epidemiilor : pentru a le face fata se vor folosi antibiotice care vor trece astfel in lapte, apoi in alimentatia populatiei, contribuind astfel la aparitia microbilor ce rezista tuturor tratamentelor cunoscute. Obiceiul de a folosi produse farmaceutice fiind adoptat, agricultorii vor fi mai putin reticenti in a dopa legal sau ilegal animalele, pentru a le face mai productive si pentru a-si mari beneficiile : activatori de crestere, cocktailuri de anabolizante si de antibiotice, hormoni sexuali de sinteza, iata cateva produse folosite in acest scop si care vor provoca in randul consumatorilor boli de toate felurile, dintre care cel mai adesea cancerul. Bineinteles cancerul, la fel ca si diversele probleme ale sistemului nervos (Alzheimer, Parkinson etc.), sunt provocate si de pesticidele folosite pentru cultivarea pamantului. Imprastiate de vant si pascute de vaci, ele isi vor lasa urmele pana in laptele lor. Printre cauzele acestor boli nu vor trebui ignorate nici fainurile animale care vor fi in mod cert introduse in alimentatia bovinelor pentru ca sunt mai ieftine decat cerealele si decat furajele si pentru ca supraabundenta lor artificiala in proteine stimuleaza productia de lapte. Pentru a obtine un tablou complet pe plan sanitar, mai ramane de amintit doar poluarea laptelui cu substantele toxice folosite in industrie in momentul cand va fi extras, inmagazinat, transportat, transformat si conditionat. In fine, laptele se va degrada din punct de vedere nutritiv si gustativ, o degradare asemanatoare cu aceea prin care trec toate bunurile a caror fabricare a fost mecanizata si standardizata (legume fara gust, carne denaturata, vin amestecat cu alte produse, mobile facute din imitatie din lemn, haine uzate repede etc.). Ba mai rau : restructurarea economiei agrare romanesti dupa modelul tehnicist si productivist va avea ca urmare dificultatea si aproape imposibilitatea de a obtine lapte – si in mod general mancare – care sa nu fie atins de manipularile industriei agro-alimentare, pe cand astazi, precum stiti, o buna parte dintre romani pot sa cumpere ieftin produse autentice ce vin din agricultura taraneasca. Este exact ceea ce s-a intamplat in Franta si in Europa si ceea ce a inceput de fapt si in Romania.

Aceasta masura care interzice mulgerea manuala a vacilor trebuie asezata in cadrul mai general al industrializarii agriculturii, cu tot ce inseamna ea pentru mediul natural si pe plan uman. Este vorba despre o industrializare care are ca urmare saracirea pamantului prin exploatarea intensiva, poluarea apelor, disparitia unor specii animale si vegetale considerate neexploatabile sau nerentabile si, in fine, transformarea destructiva a peisajelor si a conditiilor climatice care contribuie astfel la catastrofe care ne sunt prezentate in mod abuziv ca si « naturale » : furtuni, secete, indundatii, dereglari ale ritmicitatii anotimpurilor, etc. Pe plan uman industrializarea agriculturii nu presupune nimic altceva decat eradicarea programata a civilizatiei taranesti. Caci ea va aduce ruinarea a mii de tarani ce nu vor putea sa-si modernizeze gospodariile si sa traiasca din vanzarea propriei lor productii pe piata moderna. Ea presupune un exod rural masiv, individualizarea raporturilor sociale si diluarea legaturilor de familie. Ceea ce inseamna golirea satelor, copiii familiilor taranesti, cuceriti de falsele reprezentatii ale modului de viata orasenesc si consumerist , visand sa devina burghezi la oras si regasindu-se muncitori la periferia acestora. Industrializarea inseamna si concurenta fiecaruia cu toata lumea, dependenta marita fata de sistemul financiar (banci, credite, datorii) si fata de tehnologiile tot mai complexe si mai scumpe (instrumente-masini, ingrasaminte si tratamente chimice, informatizarea gestiunii de stockuri, etc.).

Aceasta disparitie a taranimii nu e un accident al istoriei, ci o politica planificata la scara europeana si mondiala de catre elitele politice, conducatorii marilor firme chimice si agro-alimentare si expertii lor de toate felurile. Se vizeaza astfel o pricepere taraneasca, aceasta lunga stiinta intuitiva si lipsita de concepte care este intelepciunea taranului; in fapt este vorba despre o etica, cea a lucrului bine facut si a cunoasterii legilor naturii. Se vizeaza astfel un mediu de viata, cel al satului si al peisajului sau inconjurator; o cultura populara care se exprima in artizanat, in obiceiuri, in traditiile orale si in dialecte. Se vizeaza, in sfarsit, o economie bazata pe autosuficienta tehnica si alimentara a comunitatii rurale si deci pe cea mai mare autonomie posibila.

Odata cu decaderea taranimii tocmai aceasta autonomie este sortita disparitiei: productia si intretinerea vietii sunt incredintate unui sistem economic si tehnologic mondializat, incontrolabil din punct de vedere material. In fata acestei deposedari, in fata masinismului genralizat nu este inca poate prea tarziu pentru a cultiva din nou marile virtuti ale taranimii : spiritul de independenta, gustul pentru simplitate, intrajutorarea si suveranitatea comunitatii asupra propriilor ei conditii de existenta.

Nu e prea tarziu, caci taranimea care agonizeaza la noi am vazut-o la voi inca in viata. Barbatii imbracati cu haine simple, purtand o sapca ponosita, femeile in fusta cu sort negru si cu batic pe cap, acesti oameni al caror corp solid si obosit se sprijina pe lume cu incredere, ii cunosc prea bine: bunicii mei erau ca si ei; mostenirea graiului lor, a gesturilor si a valorilor lor o recunosc in graiul, gesturile si valorile parintilor mei. In Franta, poporul este bolnav, bolnav pentru a fi dorit sa-si uite trecutul taranesc; mai intai parasindu-l pentru uzine si pentru conditia muncitoreasca ; apoi, acum, imaginandu-se ca si „clasa mijlocie”, mica burghezie moderna care alearga dupa bani, dupa semne materiale de reusita profesionala, dupa timpul pe care societatea actuala i-l fura neincetat. Fiecare se simte in mod confuz vinovat de a fi acceptat falsa civilizatie a industriei, a statului si a banilor, de a fi lasat dupa sine viata la tara si bogatiile ei adevarate. Dar aceasta populatie taraneasca este inca vie la voi – este inca vie in voi : nu am vazut-o doar la tara si in sate; am vazut-o in orasele voastre. Imbracase hainele studentului, ale profesorului, ale muncitorului sau ale somerului, dar in fond tot ea vorbea, gandea si judeca. In ea, in voi trebuie sa aveti incredere pentru a opri acest proces de faramitare a civilizatiei taranesti, acest proces de industrializare masiva a modurilor de viata, al felului de a gandi, care ia oamenilor orice autonomie, orice singularitate.

Va trebui, poate, sa aiba loc intr-o zi un alt fel de revolutie, o revolutie care sa dea inapoi oamenilor simpli, oamenilor de rand, puterea asupra propriei lor vieti, o revolutie care ar viza descompunerea acestor sisteme hegemonice de tipul industriei si al statului. Intre timp, trebuie insa sa refuzati aceasta ideologie progresista care sustine ca orice inovatie tehnologica este in mod necesar si un progres social sau moral. Nu va incredeti in aceasta fascinatie pentru Europa, pentru mandria de a fi european care abia reuseste sa ascunda aceasta „vointa anxioasa de a se uniformiza”  pe care Pasolini o reprosa la vremea lui italienilor care tocmai se adaptasera la ideologia europeana a societatii de consum. Nu visati nici la mitul unei Natiuni romane inradacinate in era pre-industriala : natiunea romana inteleasa ca loc mistic si comunitate imaginara nu va inlocui niciodata pamantul si comunitatea reala; problema taraneasca este universala, ea trece dincolo de natiuni si nu cunoaste decat particularitatile ragionale. Mentineti si restabiliti, in orice loc si cu orice ocazie, aceste legaturi directe intre productorii de la sat si consumatorii de la oras, care nu sunt sub controlul statului, care scurt-circuiteaza raporturile mercantile determinate de marea industrie, si care au aprovizionat intotdeauna populatia cu bunuri de prima necesitate, chiar si in sanul crizelor celor mai grave. Mentineti vie marea traditie taraneasca, prezervati satele, peisajele si cultura populara – dar nu ca muzeu, ci in act, in practica cotidiana, in caldura prieteniei si a stimei reciproce. Transmiteti cat mai departe bogatia cunostintelor tehnice, agricole si culinare, botanice si medicinale acumulate de secole de civilizatia taraneasca. Nu e vorba de a reveni la o pretinsa varsta de aur a omenirii; e vorba de a instaura un raport nou intre orase si sate, care sa intrerupa distrugerea lor comuna atat pe plan material cat si pe plan cultural si care sa permita fiecaruia dintre noi sa regaseasca conditiile prealabile pentru constructia unei societati autonome capabile sa-si domine tehnica si economia.

Prieteni romani, sunteti cunoscuti pentru capacitatea voastra de a va tine deoparte de determinarile aprige ale istoriei, de a „boicota istoria” cum scrie undeva filosoful Lucian Blaga. Daca miscarea istoriei trebuie sa fie ghidata de dezvoltarea economiei de piata si a tehnologiilor ei atunci da, ramaneti fideli voua insiva si boicotati istoria!

Patrick Marcolini (traducere in limba romana Delia Popa)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here