Una din patru specii de mamifere, una din opt specii de pasari, o treime din totalul amfibienilor si 70% din numarul total de plante, cate s-au evaluat ca traind pe pamant, sunt in primejdie. „Viata pe Pamant dispare mult mai repede decat ne-am asteptat si va continua sa dispara daca nu se iau masuri urgente” este concluzia Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii si Resurselor Naturale (IUCN) la lansarea Listei Speciilor Amenintate din anul 2007. Din cele 41.415 specii inscrise in aceasta lista, 16.306 sunt amenintate cu extinctia. Numarul total de specii extincte a atins deja 785 specii, iar in viitor 65 specii se vor mai gasi doar in captivitate sau in cultura. Cercetatorii din tarile costiere Marii Negre – Ucraina, Rusia, Georgia, Turcia, Romania si Bulgaria – au lansat acelasi semnal de alarma, identificand 254 specii de plante si animale marine si costiere ca fiind din ce in ce mai rare sau amenintate cu disparitia. Asa a fost elaborata prima Carte Rosie a Marii Negre, in anul 1998, pentru ca in 2002, Anexa II la Protocolul pentru Conservarea Biodiversitatii si Cadrului Natural al Marii Negre sa prezinte o Lista cu 126 dintre speciile importante din Marea Neagra, care au statut de specii amenintate si rare, sustin reprezentantii ONG Mare Nostrum Constanta.

Indemn la responsabilitate
Viata oamenilor de la tarmul Marii Negre este indisolubil legata de biodiversitatea marina si deci in mod necesar protectia acesteia este esentiala pentru supravietuirea lor. Daca cele 126 specii rare sau amenintate vor disparea, nu vom mai putea nicicand sa le aducem inapoi, oricat de curata va deveni marea. Trebuie asadar sa acceptam ca este si responsabilitatea noastra sa nu „stricam” sanatatea marii, fiindca toate speciile au dreptul la un mediu sanatos. Planul Strategic de Actiune la Marea Neagra, adoptat de Ministrii Mediului din cele sase tari riverane, la Istanbul, pe 31 octombrie 1996, este documentul care recunoaste necesitatea protejarii ecosistemului marin si incearca sa ne ajute sa ne exercitam drepturile si responsabilitatile. Si totusi, oamenii inca ignora si nu inteleg ca natura, biodiversitatea si ecosistemele sunt cele care ne furnizeaza noua bunuri materiale si servicii, ca pentru reducerea saraciei si imbunatatirea mijloacelor de trai este absolut necesara conservarea ecosistemelor naturale, inclusiv cele marine. Misiunea de a influenta, incuraja si asista societatile din intreaga lume sa conserve integritatea si diversitatea naturii si sa se asigure ca orice utilizare a resurselor naturale este echitabila si durabila din punct de vedere ecologic, avea sa-i revina Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii si Resurselor Naturale (IUCN). Infiintata in anul 1948, Uniunea este azi cunoscuta sub denumirea de Uniunea Mondiala de Conservare a Naturii (World Conservation Union). IUCN este cea mai importanta si larga retea de conservare a naturii, adunand, intr-un parteneriat unic in lume, 83 state, 110 agentii guvernamentale, peste 800 organizatii neguvernamentale (ONG) si aproape 10.000 oameni de stiinta si experti din 181 tari.

Un prim pas spre protejarea biodiversitatii
Pentru realizarea misiunii sale, primul pas a fost inventarierea starii de conservare a speciilor de animale si plante din intreaga lume. A aparut astfel, in anul 1963, prima Lista Rosie, ce cuprindea speciile aflate in diferite stadii de amenintare a starii lor de conservare, evaluata dupa un sistem de categorii si criterii de evaluare a riscului de a disparea de pe suprafata pamantului. Aceste categorii aveau sa ramana aproape nemodificate timp de 30 de ani, pana in 1994, cand Consiliul IUCN a adoptat lista categoriilor de evaluare si astfel acest sistem a devenit recunoscut international. Devenind cel mai bun indicator al starii biodiversitatii mondiale, Lista Rosie avea sa fie mereu reactualizata si publicata sub numele de Cartea Rosie. Daca prima Carte Rosie editata de IUCN a cuprins sute de mii de specii de plante, animale si ciuperci, ulterior fiecare Carte Rosie avea sa se refere la un singur grup de plante si animale.

1 COMENTARIU

  1. Perioada zonelor protejate se apropie de sfirsit, nemaifiind eficienta. Aceasta este o constatare care a survenit in urma studiilor. De ce ? schimbarile climaterice ireversibile, poluarea si dezvoltarea urbana. Din pacate trebuie gasite alte modalitati de protejare. Ne place sau nu, asta este. Un exemplu este acvila care degeaba incercam sa o protejam, atit timp cit este influentata de clima si ruperea lantului trofic. Nu poti proteja o specie daca nu te referi la tot lantul trofic. este doar o parere personala.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here