Resursele de apa ale Romaniei sunt relativ sarace si neuniform distribuite in timp si spatiu, insumand 140 de miliarde de metri cubi. In plus, apa noastra nu este de foarte buna calitate, in conditiile in care bucurestenii deverseaza zilnic in Dambovita peste 2.000 de tone de dejectii, trasformand-o in cel mai otravit rau din tara.
Cu totii stim semnificatia termenului de apa reziduala, insa din punct de vedere stiintific, biotehnologic si in sens mai larg apele reziuduale sunt acele ape evacuate dupa utilizarea lor in diverse activitati menajere, industriale, sau agrozootehnice, care contin o mare cantitate de reziduri suspendate sau dizolvate. Aceste ape nu pot fi deversate in bazinele acvatice naturale deoarece ele vor produce modificari nedorite ale parametrilor fizico-chimici ai apelor respective, precum si perturbari grave ale echilibrului ecologic, cu efecte nocive asupra faunei, florei si microbiotei specifice.
Din considerente de ordin ecologic, igienico-sanitar si chiar economic, evacuarea acestor ape in ecosistemele ecvatice sau terestre nu este permisa decat dupa tratarea acestora prin diverse metode fizico-chimice si biologice. Pentru asigurarea acestui scop aceste ape sunt supuse unor procese care vizeaza urmatoarele aspecte:
- Mineralizarea materiei organice biodegradabile prin utilizarea microorganismelor si eliminarea potentialului lor poluant;
- Inactivarea sau chiar eliminarea posibilor agenti patogeni care contamineaza apele uzate, de tipul virusurilor, bacteriilor, fungilor microscopici si protozoarelor;
- Eliminarea substantelor minerale produse in cadrul proceselor de tratare
- Reducerea volumului de namol obtinut in finalul proceselor de epurare si stabilizarea sa biologica, prin inactivare microbiana, ori prin conversia lui sub forma de gaze, ce pot fi colecate si utilizate drept combustibili alternativi.
Insa din pacate aceste proceduri nu sunt in intregime respectate, datorita lipsei diverselor aparaturi din statiile de epurare si mai ales datorita numarului mic al statiilor de epurare. Din aceste cauze cantitati destul de mari de ape reziduale ajung in bazinele acvatice naturale si in ecosistemele terestre modificandu-le chiar ireversibil, afectand in final cea mai importanta veriga din lantul trofic, omul.
Apele uzate sunt de mai multe categorii, si anume:
- Ape menajere
- Ape uzate industriale
- Ape uzate din zootehnie
Aceste ape se pot trata asa cum am mentionat si mai sus prin diverese metode fizico-chimice, insa exista si metode biologice de tratare a acestor ape, ele fiind mai costisitoare, necesitand un timp mai indelungat si costuri materiale mai ridicate.
Epurarea biologica se utilizeaza in statiile specializate de tratare a apelor reziduale, si reprezinta o etapa a unui proces complex de epurare in care intervin diverse mecanisme.
Etapa primara a procesului complex de epurare a apelor reziduale, denumita si etapa de tratament fizic preliminar asigura concentrarea si colectarea particulelor materiale cu dimensiuni mai mari (ex:pietris, nisip, particule metalice), a celor sedimentabile si a celor flotabile (grasimi hidrocarburi), utilizand in acest scop diverse utrilaje, denisipatoare, gratare, site ect. In acest mod se indeparteaza si o mare cantitate de substante organice, in cazul apelor menajere de aproximativ 30-40 % din consumul biologic de oxigen.
Etapa secundara denumita si etapa de tratament biologic reprezinta modalitatea de epurare a apelor uzate prin interventia unor microorganisme aerobe sau anaerobe prezente in suspensie, sau imobilizate pe diferite suporturi.
Biodegradarea materiei organice este favorizata de tendinta substantelor organice solubile sau coloidale de a adera la diferite substraturi.
In cazul apelor destinate refolosirii ca apa potabila; de exemplu; apa folosita in orasul Pitesti asigura, dupa epurare si deversare in raul Arges, o parte din resursa de apa potabila a orasului Bucuresti; se rercurge astfel in acest caz la asa-numita epurare avansata.
In functie de prezenta sau absenta oxigenului si de natura microorganismelor utilizate in epurare, metodele de tratare biologica se impart in doua categorii, si anume :
- tehnologii de tratare aeroba, care includ utilizarea fibrelor biologice, a namolului activat sau a iazurilor biologice de oxidare;
- tehnologii de tratare anaeroba, ce utilizeaza degradarea in conditii anaerobe in metan-tancuri sau in iazuri septice.
Notiunea de „namol activat” reprezinta flocoanele de diferite dimensiuni, formate in urma aerarii intense a unei ape uzate care contine materie organica biodegradabila, care este depozitata intr-un bazin (tanc), avand drept consecinta agregarea materiei fin suspendate si coloidale.
Notiunea de „iazuri hidrologice de stabilizare sau de oxidare” se refera la acele bazine naturale sau artificiale deschise, de mare suprafata cu adancime redusa, in acre sunt deversate apele reziduale, dupa un tratament prealabil de sedimentare si limpezire.
Apele uzate contin o mare cantitate de agenti patogeni; principalii agenti semnalati fiind:
- dintre virusuri: Polioviruc, Coxsackie, virusul hepatitei
- din grupul bactriilor: celule viabile de Slmonella sp, Shigella sp, Brucella sp., Leptospira sp., celule sporurale de Bcillus anthracis, Clostridium perfringens.
- Fungi: Candida sp.,
- Protozoare: Entamoeba histolitica
Avand in vedere ca agentii patogeni sunt mai greu de izolat, in practica curenta se recurge la o metoda indirecta de evidentiere a unor bacterii intestinale cu rol de bionidicatori, a caror prezenta in apele analizate semnaleaza riscul unei contaminari fecale si implicit, al existentei microorganismelor patogene. Un microorganism cu rol de bioindicator ideal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- Sa fie asociat in mod constant cu agentii patogeni intestinali
- Sa fie usor detectabil prin analize microbiologice
- Sa fie prezenti in numar mult mai mare decat agentii patogeni
- Sa supravietuiasca un timp mai indelungat in mediul acvatic, comparativ cu agentii patogeni intestinali.
79% din apele uzate ale Romaniei sunt neepurate sau aproape neepurate. Este o chestiune care, evident, vine din timp si nu trebuie sa cautam vinovati. Vinovatii sunt printre noi. Desi Ministerului Mediului este in top la atragerea de fonduri structurale privind cele aproximativ 4,5 miliarde de euro pe care Uniunea Europeana ni le-a pus la dispozitie pentru programele de mediu si mare parte din ele pentru ape, cu toate acestea, suntem foarte mult in urma. In ultimii 60 de ani s-au incheiat peste 200 de acorduri internationale privind apa si s-au raportat 37 de cazuri de violenta intre state din cauza apei. In plus, potrivit ultimelor studii efectuate pe plan mondial, schimbarile climatice vor avea un impact major asupra resurselor de apa si asupra managementului acestora. Vom asista la o modificare a tiparelor de producere a precipitatiilor, ceea ce va duce la intensificarea si apropierea fenomenelor extreme. Schimbarile climatice vor aduce topirea treptata a ghetarilor, precum si acumulari de apa dulce in zonele montane si cele polare ale globului. Cresterea continua a nivelului marii va pune in pericol zonele de coasta de pe glob, prin eroziune si inundatii.
Conform datelor prezentate, rezulta faptul ca niciunul din procedeele de tratre a apelor reziduale nu asigura cu certitudine producerea unui efluent complet epurat, lipsit de agenti patogeni, desi acesta poate atinge un grad inalt de purificare.