La nici cativa kilometri de Timisoara, in apropierea comunei Ghiroda, se afla un loc de poveste, pe care multi oraseni nu-l cunosc.
La capatul comunei, dupa ce o iei pe un drum de pamant si sa mergi pe langa digul de langa Bega, cam doi kilometri si mai bine, ajungi intr-un fel de poienita, iar la marginea ei se iveste un lac plin de nuferi albi si galbeni.
E un loc mirific, departe de tumultul urbei, unde pescarii, cunoscatori ai locului, vin sa-si incerce norocul.
Vasile Dorel Cadariu, edilul-sef al comunei, e hotarat sa-i dea o alta destinatie acestei zone, sa o transforme intr-o arie naturala protejata de interes local. La primele ore ale diminetii balta este plina de pasari, oferind un spectacol unic.
Doctorul Andrei Kiss, biolog si cercetator stiintific la Muzeul Banatului, spune ca pe langa nuferii albi si galbeni, aici cuibaresc o multime de pasari, printre care rata mare, lisita, gainusa de balta, carstelul de balta si lacarul de stuf. Tot aici vin, de asemenea, si pescarusii razatori si barza alba.
„In afara de zburatoarele obisnuite care traiesc pe balta, in acest areal sunt si pasari cantatoare de mare valoare faunistica”, adauga Andrei Kiss.
Istoric
Micul lac e numit de oamenii locului Balta 1. Pe vremuri, pe aici curgea un brat al Begai, dar dupa ce raul a fost indiguit s-a format o balta. La scurt timp au aparut nuferii si pasarile au inceput sa cuibareasca.
Din pacate, in perioada socialismului, cei de la Cooperetiva Agricola de Productie din localitate au curatat locul pentru a infiinta o crescatorie de rate si gaste.
Dupa anii ’90 aceasta s-a desfiintat, insa, ca prin minune, dupa un timp balta a prins din nou viata, fiind populata de pesti si pasari si acoperita in mare parte de incantatoarele insule de nuferi albi si galbeni.
