Stimularea economiei este un subiect la ordinea zilei. Asa si trebuie sa fie, din moment ce guvernele din intreaga lume se straduiesc sa puna pe roate economia globala. Dar chiar si atunci cand liderii cauta solutii la nevoia imediata de stimulare a economiei, ei trebuie sa actioneze coordonat, pentru a se asigura ca noul model economic de facto este unul durabil atat pentru planeta, cat si pentru viitorul nostru.
Avem nevoie atat de stimulente economice, cat si de investitii pe termen lung, care sa se impleteasca totodata cu cele doua obiective ale unei politici economice globale unice – o politica ce acopera nevoile economice si sociale imediate si care lanseaza o economie globala noua si verde. Pe scurt, „cresterea economica verde” trebuie sa devina mantra noastra.
Mai intai, sincronizarea recesiunii globale reclama sincronizarea solutiilor. Avem nevoie de stimulente si de o coordonare stransa a politicilor economice ale celor mai dezvoltate tari. Trebuie sa evitam politicile de tipul „cere la vecin”, care au condus la Marea Depresie. Coordonarea este vitala atat pentru ca reduce volatilitatea financiara, fluctuatiile monetare si inflatia exagerata, cat si pentru ca insufla incredere in randul investitorilor si al consumatorilor. In noiembrie anul trecut, la Washington, liderii G20 si-au exprimat decizia de „a intari cooperarea si de a conlucra pentru a restabili cresterea globala si pentru a reforma sistemele financiare globale”. Lucru care trebuie sa se realizeze urgent.
Stimulentele au menirea de a accelera economia, dar daca sunt gandite si puse in aplicare intr-un mod corect ele pot lansa o crestere economica de tip nou, verde, cu emisii reduse de dioxid de carbon. Aproximativ 2.250 miliarde de dolari (echivalentul a 1.750 miliarde de euro sau 1.569 miliarde de lire sterline) sub forma de stimulente economice au fost deja anuntate in 34 de state. Aceste impulsuri, alaturi de initiative din partea altor tari, trebuie sa ajute la catapultarea economiei globale in secolul 21 si nu la incurajarea industriilor neproductive si a obiceiurilor proaste din trecut. A continua sa arunci trilioane de dolari pe infrastructuri pe baza de carbon sau pe subventii pentru combustibilii minerali ar fi ca si cum ai investi permanent in afaceri imobiliare riscante.
Eliminarea subventiilor anuale globale de 300 miliarde de dolari pentru combustibilii minerali ar reduce emisiile de gaze cu efect de sera cu aproape 6% si ar creste PIB-ul global. Dezvoltarea de energii regenerabile ne va ajuta atunci cand vom avea nevoie mai mult. Economiile in curs de dezvoltare detin 40% din resursele regenerabile deja existente la nivel mondial, precum si 70% din energia solara necesara incalzirii apei.
Liderii lumii, mai ales cei din Statele Unite si China, recunosc ca tehnologia verde nu este o optiune, ci o necesitate, pentru ca reincarca economia si genereaza locuri de munca. La nivel global, cele 2,3 milioane de oameni care lucreaza in sectorul energiilor regenerabile depasesc numarul locurilor de munca din industria de petrol si gaze. In prezent, in Statele Unite exista mai multe locuri de munca in industria eoliana decat in cea carbonifera. Pachetele de stimulare economica, al presedintelui Barack Obama si al Chinei, reprezinta un pas major in directia potrivita, iar componenta ecologica a acestor pachete trebuie aplicata intocmai cat mai curand posibil.
Indemnam toate guvernele sa foloseasca stimulentele ecologice, inclusiv eficienta energetica, industriile regenerabile, retelele electrice inteligente si reimpaduririle si sa isi coordoneze eforturile pentru a obtine rapid rezultate.
In al doilea rand, avem nevoie de politici adresate tarilor sarace. In majoritatea statelor in curs de dezvoltare, guvernele nu au posibilitatea de a se imprumuta sau de a tipari bani pentru a amortiza socul economic. De aceea, guvernele din tarile industrializate trebuie sa actioneze in afara granitelor si sa investeasca in programe rentabile, care sa stimuleze productivitatea tarilor sarace. Mai mult de 30 de state au fost afectate anul trecut de framantari sociale. Si mai rau este ca toate acestea s-au petrecut inaintea imploziei financiare din septembrie, contribuind si mai mult la recesiunea globala care a aruncat aproape 100 de milioane de oameni in pragul saraciei. Trebuie sa actionam acum pentru a preveni dificultatile viitoare si pentru a evita extinderea instabilitatii politice.
Aceasta inseamna ca anul acesta trebuie sa crestem asistenta pentru dezvoltare. Inseamna ca trebuie sa intarim ajutoarele sociale. Inseamna ca trebuie sa investim in agricultura tarilor in curs de dezvoltare prin achizitionarea de seminte, unelte, practici agricole durabile si credite acordate micilor fermieri. Acestia vor putea produce astfel mai multa hrana, pe care apoi sa o vanda pe pietele locale si regionale.
Politicile indreptate catre tarile sarace presupun investitii in utilizarea eficienta a solului, in conservarea apelor si in recoltele rezistente la seceta pentru a ajuta fermierii sa se adapteze schimbarilor climatice care – daca nu sunt combatute – pot genera foamete si malnutritie cronica in regiuni largi, aflate in curs de dezvoltare.
In al treilea rand, trebuie sa incheiem in luna decembrie, la Copenhaga, un acord clar privind schimbarile climatice. Discutiile pe aceasta tema trebuie incepute din timp si trebuie sa se bucure de atentie la cel mai inalt nivel politic. Un acord incheiat cu succes la Copenhaga ar oferi cel mai puternic stimulent global de pana acum. In baza unui cadru legal nou, guvernele si intreprinzatorii ar putea avea in sfarsit pretul de referinta al carbunelui, pe care toata lumea il cere si care ar genera un val de inovatii si investitii in energia nepoluanta. Acest acord va reprezenta unda verde pentru cresterea durabila. Aceasta este baza unui remediu economic real si durabil de care vom beneficia atat noi, cat si nepotii nostri decenii intregi.
Pentru miliardele de oameni din Detroit pana in Del-hi, acestea sunt cele mai grele vremuri. Familii intregi si-au pierdut slujbele, casa, asigurarea medicala si chiar siguranta zilei de maine. Intr-o astfel de situatie, guvernele trebuie sa actioneze strategic. Nu trebuie sa lasam urgentul sa submineze esentialul. Investitia in economia durabila nu este o cheltuiala optionala, ci este o investitie profitabila pentru un viitor mai echitabil si mai prosper.
Ban Ki-moon este Secretarul General al Natiunilor Unite. Al Gore este fostul vicepresedinte al Statelor Unite ale Americii.
Sursa: Jurnalul National
