Odată ce Uniunea Europeană a publicat strategia pentru reducerea plasticului, industria și unii factori de decizie au insistat să introducă plasticul biodegradabil ca alternativă ușor de implementat la plasticul tradițional. Pe piața românească, au apărut deja branduri care produc sau importă bio-plastic, promovând inițiativa ca una benefică pentru mediu. Zero Waste Europe și alte ONG-uri de mediu atrag însă atenția că plasticul biodegradabil nu va rezolva problema poluării cu plastic.
„Industria bioplasticului se folosește de argumente „verzi” pentru a se poziționa ca cei care pot accelera reducerea folosirii combustibililor fosili și pot contribui la rezolvarea problemei poluării cu plastic. Există însă dovezi clare că bioplasticele nu doar că nu rezolvă multe dintre problemele deja existente, ci că creează altele noi. Din cauza designului complex, perturbă procesele de colectare și reciclare, sfârșind în final tot în gropi de gunoi sau incineratoare sau, mai rău, direct în mediul înconjurător. În plus, ar putea încuraja aruncarea deșeurilor în natură, pot contamina materialele reciclabile și pot crește semnificativ costurile gestionării deșeurilor biodegradabile. Expansiunea industriei crește presiunea asupra exploatării terenului arabil, cu impact asupra mediului și a cetățenilor.”
Ce este plasticul biodegradabil?
Plasticul biodegradabil este un plastic care se descompune sub acțiunea factorilor biologici (în mare parte a micro-organismelor). Câteva tipuri de plastic biodegradabil pot fi puse la compost, însă nu toate. Oricum, chiar și cele așa-zis compostabile se degradează doar în condiții controlate, precum cele din stațiile de compost sau de digestie anaerobă.
Așadar, majoritatea au nevoie de condițiile industriale din stațiile de compost, unde, de altfel ar trebui să și ajungă, potrivit unei poziții comune din partea experților europeni de la Zero Waste Europe, Friends of the Earth și European Environmental Bureau. Ele se pot degrada și în aer liber, însă viteza la care o vor face este variabilă. Tot variabile sunt și metodele de testare și standardele de certificare.
Plastic biodegradabil vs. plastic oxo-degradabil
Termenii folosiți de diverși actori ne pot induce în eroare. Iată la ce fac referire ei:
bioplasticul ̶ poate fi pe bază de plante sau biodegradabil; este așadar un termen care poate induce în eroare și care are nevoie de clarificări suplimentare; de aceea, nu se recomandă folosirea lui;
plasticul pe bază de materiale biodegradabile ̶ este acel plastic care are în componență resurse regenerabile. De exemplu, trestia de zahăr este procesată pentru a produce etilenă, care poate fi apoi folosită la fabricarea polietilenei (PE). Amidonul poate fi procesat astfel încât să producă acid lactic și apoi acid polilactic (PLA). Proprietățile plasticului bazat pe plante poate varia de la un material la altul.
Un caz particular care merită atenția noastră este plasticul oxo-degradabil (numit uneori și oxobiodegradabil, în mod eronat); acesta nici nu este făcut din plante, nici nu este biodegradabil; în schimb, se rupe în fragmente mici care sfârșesc ca micro-plastic, extrem de nociv asupra mediului și viețuitoarelor întrucât poate fi înghițit ușor și avea un impact negativ major. De aceea, este o soluție descurajată la nivel european.
Plasticul biodegradabil nu rezolvă problema deșeurilor
Specialiștii Zero Waste atrag atenția că plasticul biodegradabil, inclusiv cel compostabil, nu ar trebui niciodată văzut ca un înlocuitor 100% pentru plasticul tradițional. Reducerea folosirii articolelor de unică folosință ar trebui să fie prioritară! Ca alternativă, folosirea articolelor reutilizabile ar trebui să fie întotdeauna prima opțiune, dacă o permit condițiile.
Ce este extrem de important de precizat este faptul că plasticul biodegradabil sau compostabil nu rezolvă problema deșeurilor aruncate în natură, chiar dacă se bio-degradează. Acestea sunt materiale care trebuie incluse în schemele de colectare separată a materiilor organice și a celor de realizare de compost.
De ce trebuie să trimitem plasticul compostabil la unitățile de compost?
Compostarea este singura soluție acceptabilă pentru plasticul compostabil. Prin compostare, plasticul compostabil este complet în procesul care dă valoare deșeurilor organice, prin transformarea lor în dioxid de carbon, vapori de apă și material fertil.
Plasticul biodegradabil și cel compostabil nu sunt însă mai prietenoase cu mediul atunci când ajung în gropile de gunoi (dimpotrivă). Materialele biodegradabile, precum tacâmurile și paharele de unică folosință sunt descompuse de microorganismele din gropile de gunoi, la fel ca la realizarea compostului, doar că în absența oxigenului, ceea ce produce metan. Metanul poate fi o sursă de energie valoroasă atunci când este captat, cum se întâmplă într-o unitate de digestie anaerobă. Dar este un gaz cu efect de seră mult mai periculos decât CO2. În incineratoare, arderea bio-plasticelor generează emisii de gaze cu efect de seră.
Plasticele biodegradabile și compostabile nu pot fi reciclate împreună cu cele convenționale. În țările care au adoptat folosirea bioplasticului pe scară largă pentru a stimula colectarea separată a deșeurilor organice, procentul de contaminare a plasticului cu bioplastic este mic. Cu toate acestea, cele două fluxuri trebuie separate, pentru a optimiza atât compostarea bioplasticului, cât și reciclarea plasticului tradițional.
Impactul bioplasticului, încă din faza de producție
Pe lângă impactul post-consum, bioplasticul are un impact semnificativ și în timpul producției. Pentru cultivarea plantelor din care este confecționat, producătorii pot ajunge să defrișeze sau să ocupe teren agricol care ar fi fost folosit pt mâncare. Apoi, cultivarea plantelor are la rândul ei un impact negativ asupra mediului, prin folosirea pesticidelor și a tehnologiilor mari consumatoare de combustibili fosili în timpul operațiunilor agricole, procesării, transportării și distribuției. Așadar, atunci când evaluăm impactul bio-plasticului, trebuie să luăm în calcul toate variabilele de-a lungul ciclului de viață. Deși poate fi de ajutor pentru realizarea economiei circulare, cu siguranță nu este soluția salvatoare, potrivit Zero Waste Europe:
„Bioplasticul poate juca un rol pozitiv în realizarea tranziției spre o economie cu adevărat circulară, însă doar dacă dezvoltarea lui respectă limitele planetei, principiile unei producții locale și etice, eficiența resurselor, principiile prevenirii deșeurilor, reutilizării și reciclării.”
Situații în care se tolerează utilizarea plasticului biodegradabil
- pentru pungi compostabile care ajută și maximizează colectarea separată a materiei organice (resturile alimentare), mai ales în medii urbane, unde oamenii nu pot realiza propriul compost;
- ustensile pentru servit masa (tacâmuri, farfurii, pahare), doar DACĂ și CÂND cele reutilizabile nu sunt o opțiune (ex.: un festival în mediul rural, fără conexiune la electricitate pentru a pune în funcțiune mașini de spălat vase; festivaluri sau restaurante cu street/ finger food)
- operațiuni de ajutor în caz de dezastre;
- capsulele de cafea sau pliculețele de ceai (desigur, modul tradițional de preparare la ibric, vrac, este de preferat);
- produse absorbante de igienă, pentru femei, bebeluși, bătrâni, pentru cazuri fără acces la apă (desigur, sunt preferate soluțiile reutilizabile – cupe menstruale sau absorbante textile, scutece textile etc.)
- în unele cazuri, pentru ambalarea fructelor sau legumelor (desigur, sunt recomandate magazinele fără ambalaje, dar până la propagarea acestui model pot fi utile și materialele compostabile, ca soluție de tranziție).
Situații în care NU se recomandă utilizarea plasticului biodegradabil
- compost acasă, întrucât condițiile de umiditate și temperatură nu sunt similare celor industriale; în plus, nici nu este logic din punct de vedere economic sau util să folosești astfel de saci când poți depozita resturile biodegradabile direct într-un recipient pe care să îl golești periodic în spațiul în care realizezi compostul;
- înlocuirea ambalajelor din plastic, întrucât poate induce în eroare consumatorii care nu știu să facă diferența între diversele tipuri de plastic; în plus, plasticul are densitate mult mai mică decât resturile alimentare, ceea ce îl împiedică pe colector să își optimizeze costurile de operare.
Așadar, plasticul bio-degradabil nu este o soluție benefică pentru mediul înconjurător. De aceea, specialiștii recomandă cetățenilor, companiilor și instituțiilor să evite folosirea lui și să opteze pentru soluții reutilizabile.
