Ce este radioactivitatea si de ce este uneori periculoasa

    Ce este radioactivitatea si de ce este uneori periculoasa
    Ce este radioactivitatea si de ce este uneori periculoasa

    Radiatia periculoasa nu este nimic altceva decat una dintre aceste particule miscandu-se nebunesc de repede. Nucleele unora dintre atomi sunt instabile si, daca li se lasa suficient timp, se reaseaza si stabilizeaza la o energie mai joasa, intr-o forma mai stabila. Instabilitatea vine de la un dezechilibru intre numarul neutronilor si cel al protonilor, scrie www.askamathematician.com.

    Cele mai obisnuite forme de „dezintegrare radioactiva” sunt beta+ si beta- si aceasta se intampla deoarece un nucleu are fie prea multi protoni, fie prea multi neutroni. Beta- consta in transformarea unui neutron intr-un proton, un electron si un surplus de energie. Beta+ este un proton tranformandu-se intr-un neutron, un pozitron (anti-electron) si un surplus de energie. Protonii si neutronii stau in nucleu si noul electron sau pozitron (anti-electron) preia cea mai mare parte din acea energie suplimentara si se indeparteaza. Acel electron sau pozitron rapid este radiatie.

    Descompunere tritiu

    Tritiul este un tip de hidrogen radioactiv alcatuit dintr-un proton si doi neutroni. Din cand in cand unul dintre acesti neutroni se iveste pe neasteptate si se transforma intr-un alt proton si un electron. Rezultatul este un atom de heliu-3 si un electron cu adevarat rapid.

    Uneori este expulzat un neutron (radiatie neutronica), de obicei cand intregul nucleu se sparge (ceea ce este fisiune nucleara). Radiatia neutronica este foarte incitanta pentru fizicieni deoarece neutronii sunt particule simpatice, fara ifose. Fara sarcina electrica, neutronii sunt cele mai potrivite „gloante” atomice pe care le avem la dispozitie.

    Fisiunea nucleara

    Cea mai comuna sursa de radiatie neutronica este fisiunea, care in general expulzeaza cativa neutroni in plus. Aceasta imagine este a unei reactii controlate (activata de o sursa alaturata de neutroni).

    In sfarsit, un alt tip de dezintegrare radioactiva are loc cand o „particula alfa” este uneori expulzata. Particulele alfa sunt o pereche de protoni si o pereche de neutroni, care sunt tinute impreuna. Aceasta este de fapt un nucleu de heliu, astfel ca practic vorbim de „heliu de mare viteza”. „Dezintegrarea alfa” este motivul pentru care exista heliu pe Pamant. Heliul aflat in preajma Pamantului la formarea acestuia si-a croit cale pana la atmosfera superioara si de acolo a fost expulzat in spatiu urmare ciocnirilor cu radiatia si vantul solar. Spre deosebire de hidrogen, care poate sa formeze legaturi chimice (vezi “H” in “H2O”), heliul este un gaz nobil si nu se combina cu nimic. Tot heliul care bolboroseste usor la suprafata solului provine de la dezintegrarea radioactiva a elementelor mai grele din interiorul Pamantului. Astfel ca, atunci cand umpleti un balon cu heliu, il umpleti cu ceva ce a fost candva radiatie. Lucru de semnalat: „picurarea” usoara a heliului nu se ridica la mult, astfel incat suntem pe cale de a-l epuiza.

    Cea mai comuna si mai periculoasa radiatie este lumina de inalta frecventa. Lumina de inalta energie se numeste „raze X”, iar la energie si mai inalta avem „radiatie gama”, tipuri de radiatie care patrund prin ecranele protectoare mult mai usor decat alte feluri de radiatie (de aceea razele X pot fi folosite pentru „a privi” prin lucruri). Radiatiile alfa, beta si neutronica sunt din materie si sunt incetinite atunci cand lovesc obiecte. Doua foi de hartie opresc suficient de bine particulele alfa, iar cativa centimetri de apa opresc radiatia neutronica si beta remarcabil de bine. Pe de alta parte, pentru radiatia gama sunt necesare ecrane protectoare din plumb.

    Radiatia este periculoasa pentru ca ea ionizeaza, adica rupe legaturile chimice. Daca acest lucru se petrece, peste un anumit nivel, in interiorul unei celule vii, atunci celula va fi distrusa. Cu suficient de multe „componente” chimice deteriorate, celulele nu mai functioneaza. „Otravirea prin radiatie” este ceea ce se intampla atunci cand deodata ai prea multe celule moarte in corpul tau si prea multe dintre celulele ramase sunt prea deteriorate pentru a se reproduce.

    Cand faci o arsura de la Soare practic suferi o vatamare usoara datorata radiatiei. Lumina UV (ultravioleta) are suficienta energie pentru a omora celulele, ceea ce explica in mare parte de ce straturile noastre exterioare de piele sunt un manunchi de celule moarte: celulele moarte radiate nu dauneaza prea mult, astfel incat corpul le pastreaza pentru a proteja staturile de piele de dedesubt. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care insectele foarte mici nu pot suporta expunerea directa la lumina solara (sunt mai mici chiar decat stratul protector ce le-ar fi necesar).

    Pentru aceia dintre voi ingrijorati de radiatie: purtati materiale de protectie solara. Este mult mai probabil sa fiti vatamati de poluanti chimici. Alte forme de lumina, ca undele radio, microundele sau chiar lumina vizibila nu au fotoni suficient de puternici pentru a produce ionizarea. Drept rezultat, tot ceea ce fac este sa incalzeasca obiectele (nu sa le distruga). Pentru ca telefonul celular sa va dauneze ar trebui sa va „coaca” capul „pentru o perioada atat de indelungata incat pana atunci oricum ati muri”. Din acest punct de vedere o camera incalzita este mult mai „periculoasa”.

    Caloriferele: mult mai periculoase decat telefoanele celulare sau antenele radio.

    Fiecare vietuitoare de pe Pamant a dezvoltat, mai mult sau mai putin, abilitatea de a face fata unui nivel scazut de radiatie care este inevitabila (unele dintre ele sunt ridicol de bune la chestia asta). Fiecare celula a corpului tau are mecanisme de corectare a degradarii codului genetic (ADN distrus datorita radiatiei ionizante) si chiar cand o mica fractiune dintre celulele tale mor: nici o problema. Sunt transferate in sange, filtrate si….eliminate. Asa se ajunge ca hematiile moarte sa contribuie hotarator la culoarea ….eliminarii… din colon. Sunt sanse sa retineti in mod deosebit aceasta explicatie asa ca …sorry.

    Sunteti lovit de aproximativ 1 particula de radiatie ionizanta, in fiecare secunda pe centimetru patrat. Mai multe la altitudine mare si mai multe in cursul zilei decat al noptii. De departe cea mai periculoasa sursa de radiatie peste care puteti da (in afara unui spital) este Soarele. Din fericire, Soarele este usor de localizat si de evitat. Umbra si protectie. Simplu.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *