Cantitatile mari de deseuri produse in cursul misiunilor spatiale pun mari probleme legate de stocare si transport, dar ar putea fi utilizate, in curand, intr-un scop util: cercetatorii NASA pun la punct un proces de transformare a deseurilor de plastic in placi compacte, care ar putea fi utilizate pentru construirea de invelisuri izolante la bordul navelor spatiale.
Placile, de forma rotunda, sunt obtinute prin topirea si presarea deseurilor de materiale provenite din tot felul de bunuri utilizate in cursul misiunilor spatiale: sticle de plastic, banda adeziva, tesaturi sintetice, ambalaje din folie etc. Dupa topire si compactare, tot gunoiul produs intr-o zi la bordul Statiei Spatiale Internationale este redus la un disc cu diametrul de 20 cm si cca. 1,5 cm grosime.
Conform declaratiilor lui Mary Hummerick, microbiolog care lucreaza in cadrul acestui proiect, una dintre utilizarile acestor discuri ar putea fi aceea de componente ale invelisului menit sa protejeze echipajul impotriva radiatiilor cosmice. Alte posibile utilizari ar fi: captusirea cusetelor astronautilor sau a unei portiuni in care acestia sa se adaposteasca in cazul unor furtuni solare.
Pentru moment, cercetatorii incearca sa stabileasca daca placile obtinute prin aceasta metoda sunt sterile (lipsite de microorganisme) sau cel putin suficient de sigure pentru a permite contactul zilnic cu ele, fara pericol pentru astronauti.
Compactorul incalzeste plasticul la temperaturi de 150-175 grade Celsius, temperaturi care s-ar putea dovedi insuficiente pentru a distruge toate microorganismele.
De asemenea, cercetatorii sunt interesati sa afle daca placile (care sunt pastrate in conditii similare celor de pe SSI) permit cresterea fungilor si a altor microorganisme pe suprafata lor, daca sunt lasate intr-o atmosfera precum cea care ar exista intr-o nava spatiala.
Gestionarea deseurilor este o problema importanta pentru toti cei implicati in misiuni spatiale, din mai multe motive.
In primul rand, nimeni nu vrea ca un spatiu si asa stramt sa ajunga sa fie aglomerat cu deseuri. In al doilea rand, posibilitatile vor fi foarte limitate pentru un echipaj nevoit sa traiasca aproximativ 2 ani pe o nava, asa cum s-ar intampla in cazul unei misiuni de explorare a planetei Marte.
Astronautii nu pot arunca, pur si simplu, gunoiul in afara navei, deoarece acesta ar putea ajunge pe un alt corp ceresc, contaminandu-l. Regulile NASA impun ca astronautii sa evite contaminarea altor obiecte spatiale.
Un alt scop important al procesului de compactare este recuperarea apei din deseuri, astfel incat sa poata fi refolosita de echipaj. Apa este foarte dificil de transportat in spatiu in cantitati mari, fiind grea; de aceea, un proces eficient de reciclare a ei este esential pentru reusita unor misiuni de lunga durata.
Extragand cat mai multa apa din deseuri, procesul de topire/compactare a acestora contribuie la refacerea proviziei de apa a navei, dar are si un alt avantaj: placile astfel obtinute vor avea un continut de apa foarte mic, ceea ce face mai putin probabila colonizarea lor de catre microorganisme.
