In 2003, „Nature” a publicat un studiu conform caruia 
. Un grup de cercetatori a afirmat recent ca rezervele principale de peste oceanic se vor epuiza pana in 2048. Aceasta este o cifra uimitoare tinand cont de faptul ca pescuitul industrial este un fenomen relativ nou, aparind abia la sfarsitul secolului 19.
Majoritatea tarilor au ignorant aceste avertizari, Alaska fiind singurul stat suveran dispus sa-si modifice maniera de pescuit industrial. Amenintata cu pierderea uneia din principalele activitati industrial, Alaska a inceput limitarea numarului de vase de pescuit, reducand cantitatea maxima de peste ce poate fi pescuita. Deasemenea, a inceput acordarea de subventii pescarilor.
Chiar daca Alaska a demonstrat ca, prin politici guvernamentale, se poate elimina atacul asupra oceanelor, politicile sale sunt exceptia de la regula. Doar 6% din cantitatea de peste pescuita la nivel global este obtinuta tinand cont de rata de reproducere a speciilor si de relatia lor cu habitatul in care traiesc. Mare parte din cele 6 procente sunt livrate de Alaska.
Pestii si alte animale marine ajuta la mentinerea ecosistemului oceanelor. Pestii mananca alge si mentin constant numarul microbilor. Pescuitul industrial accelereaza raspandirea algelor si a microbilor care sufoca recifurile de corali si creeaza „zone moarte” in apele de coasta, consumand rapid oxigenul. Cu alte cuvinte, distrugand echilibrul ecosistemului prin supra-pescuire se creeaza un cerc vicios din ce in ce mai daunator pentru oceane.
Problema consta in detasarea emotionala a oamenilor de oceane. Mare parte din oceanele Terrei raman neexplorate in timp ce alte planete sunt meticulous studiate. Oceanul este strain pentru majoritatea oamenilor devreme ce nu putem locui in el.
Ca in majoritatea problemelor cu care se confrunta mediul, educatia este cheia. Trebuie sa facem public efectele negative ale pescuirii industrial atat pentru mediul inconjurator cat si pentru economie. Cand 20048 va veni si majoritatea pestilor care se pescuisc in prezent vor dispare,va fi un soc atat pentru ecologisti cat si pentru pescari.Alaska a dat un exemplu: cheia problemei este cooperarea dintre oamenii de stiinta si pescari pentru a-si proteja interesele commune. Abia atunci s eva putea afirma: „Da, este destul peste in ocean”.
Sursa: planetsave.com
