Un nou pachet pentru cresterea eficientei energetice a fost lansat saptamana trecuta de Comisia Europeana, de data asta el putand sa devina obligatoriu
Alarmata de cresterea preturilor la combustibili sI de un grad tot mai ridicat de dependenta de importuri, Uniunea Europeana incearca sa-si ajusteze consumurile energetice in primul rand pe seama economisirii. Romania, care are una dintre cele mai ridicate intensitati energetice la nivelul Uniunii, lucreaza de zor la un nou Plan National de crestere a eficientei energetice, fara a sti insa cine raspunde de aplicarea lui, din ce resurse va fi finantat si cine vor fi principalii beneficiari.
Tarile dezvoltate ale Uniunii Europene au luat primele masuri de crestere a eficientei energetice inca din anii ’70, odata cu declansarea primei mari crize a petrolului. Nu intamplator, in momentul de fata, decalajul intre tarile din vestul Europei, in ceea ce priveste intensitatea energetica raportata la unitatea de Produs Intern Brut, este de 5-6 ori mai mica fata de tarile Europei rasaritene, in conditiile in care Directivele Comisiei Europene nu erau obligatorii pentru statele membre, iar tinta propusa pana in 2014 (crestere a eficientei energetice cu 20%) este pe cale de a fi ratata. Noul Pachet de crestere a eficientei energetice, aprobat saptamana trecuta de Comisia Europeana si prezentat in toate tarile membre, aduce o serie de noutati in ceea ce priveste acest domeniu, in primul rånd prin delegarea unor responsabilitati catre companiile private din sectorul energetic si in al doilea rand prin posibilitatea ca Directiva sa devina obligatorie pentru toate statele membre. De la faza de recomandare, noua politica a Comisiei Europene trece la faza imperativa, tinand seama de estimarile privind cererea de energie pana in 2020 si dependenta de importuri, care va creste de la 84 la 93% (in domeniul petrolului) si de la 62 la 80% (in domeniul gazelor naturale). Nu in ultimul rand, daca nu si-a atins obiectivele in ceea ce priveste intensitatea energetica, Comisia Europeana este decisa sa respecte cu strictete tintele propuse pentru reducerea emisiilor de CO2, si cresterea ponderii energiei regenerabile, pana in 2020. Se estimeaza ca noul pachet de crestere a eficientei energetice ar putea aduce economii la bugetul comunitar de circa 200 de miliarde de euro anual si peste doua milioane de locuri de munca.
Obligatii multe, bani putini
Cel mai mare potential in domeniul cresterii eficientei energetice provine din sectorul industrial si cel rezidential. Daca in primul caz, masurile efective de crestere a eficientei revin indeosebi investitorilor privati, interesati de reducerea costurilor si de cresterea productivitatii, in schimb, in cel de-al doilea caz mare parte din sarcina revine autoritatilor locale si consumatorilor finali de e-nergie (populatia). Plecand de la aceste considerente, noua Directiva de crestere a eficientei energetice isi propune ca numai din sectorul rezidential sa realizeze economii de circa 60%, comparativ cu consumul actual, in conditiile unui grad de renovare al cladirilor publice de 3% pe an. Companiile de servicii energetice vor fi pilonul principal al punerii in aplicare a Directivei, in situatia in care aceste companii pot proveni chiar din randul producatorilor, distribuitorilor si furnizorilor de energie. Pare un paradox sa ceri, spre exemplu, unei companii care vinde energie electrica sau gaze naturale sa-si convinga clientii sa consume mai putin si mai eficient, dar Directiva tocmai asta face, stabilind chiar si un procent de economisire de 1,5% pe an pentru toate companiile energetice care au in portofoliu consumatori finali. Un capitol aparte este destinat sectorului de termoficare si al cogenerarii de inalta eficienta, autoritatile de reglementare in domeniu fiind obligate sa prezinte planuri pe o durata de zece ani, care sa duca la cresterea eficientei cu cel putin 10 procente. Pentru sectorul industrial, marile intreprinderi vor fi obligate sa realizeze audituri energetice, in urma carora sa vina cu masuri concrete de eficientizare a consumurilor energetice. „Exista foarte multe obligatii in noua Directiva, dar si oportunitati de afaceri”, spune Tudor Constantinescu, consilier principal in cadrul Directiei Generale pentru Energie din Comisia Europeana. Deocamdata oportunitatile sunt mai putine, caci fondurile nerambursabile puse la dispozitia tarilor membre pentru cresterea eficientei energetice sunt inca putine, de ordinul a cel mult un miliard de euro. Situatia se va putea schimba insa in viitorul apropiat.
Fundatia pentru Apararea Cetatenilor Impotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) va initia in justitie o actiune colectiva pentru sprijinirea inventatorilor, artistilor,…
La strategii ne pricepem, nu si la punerea lor in aplicare
Romania a realizat primul Plan national de crestere a eficientei energetice imediat dupa aderarea la Uniunea Europeana si lucreaza de zor la actualizarea celui de-al doilea Plan national. Din pacate, dupa desfiintarea Agentiei pentru Conservarea Energiei, am ramas campioni doar la capitolul adoptarea legislatiei si repetenti la implementarea ei efectiva. Realitatile de la care porneste tara noastra sunt mult mai imperative decat cele din randul tarilor europene dezvoltate. In momentul de fata, intensitatea energetica in Romania este de aproape 4 ori mai mare decat media Uniunii Europene, calculata la rata de schimb. Intensitatea energetica este un indicator care arata raportul dintre consumul total de energie si produsul intern brut, in functie de aceasta putandu-se determina consumul total de resurse primare. Romania are unul dintre cele mai ridicate grade de intensitate energetica din Europa, ceea ce inseamna, intre altele, ca produce la costuri ridicate si consuma ineficient energia, sau o risipeste. La nivelul anului 2001, an care a stat la baza strategiei de crestere a eficientei energetice, consumul anual de energie primara pe cap de locuitor era de 2.404 kwh, in conditiile in care industria si sectorul rezidential erau principalii consumatori de energie. Intensitatea energiei primare era in aceste conditii de 1,5 ori mai mare decat in zona UE, iar intensitatea energiei finale de 1,25 ori mai mare. Daca ne raportam la cursul de schimb de atunci, aceste valori ale intensitatii energetice sunt insa mult mai mari. Dupa zece ani aceste date sunt aproape neschimbate, in ciuda faptului ca au fost demarate programe de reabilitare termica a cladirilor atat pe segmentul cladirilor de locuit, cat si pe cel al cladirilor publice. De altfel, autoritatile locale nu dispun de o legislatie care sa le permita utilizarea de fonduri pentru cresterea eficientei energetice a cladirilor publice, acesta fiind si unul din motivele pentru care consumurile de energie sunt inca foarte ridicate.
Economii care s-ar fi putut realiza
Conform primei strategii de crestere a eficientei energetice in perioada 2004-2015, care ia in considerare si schimbarile aparute dupa anul 2001, economia maxima de resurse primare ce se poate obtine prin considerarea valorilor maxime ale potentialelor economice de eficienta energetica la consumatorii finali, precum si in sectorul de alimentare centralizata cu energie termica, este de aproximativ 11.031 mii tep (tone echivalent petrol). Daca pentru o tona de echivalent petrol se adopta o cotatie de 133 euro (in momentul elaborarii strategiei) se obtine o reducere cu circa 1,47 miliarde euro a efortului financiar pentru sustinerea achizitiei de resurse primare. Pentru intreaga perioada 2004-2015, cum prevede strategia, ar rezulta o economie de circa 132 milioane tep, ceea ce se traduce intr-o reducere a efortului financiar estimata la circa 17,6 miliarde euro. Specialistii sunt de parere ca ponderea cea mai importanta din economia de energie obtinuta ca efect al reducerii consumurilor actuale se poate realiza in sectorul rezidential, indeosebi prin reabilitarea termica a cladirilor si cresterea eficientei sistemelor de incalzire a locuintelor, a instalatiilor de iluminat si a echipamentelor electrocasnice.
