Credinta, economia si ecologia

In timp ce planeta se incalzeste si discrepantele economice ii defavorizeaza pe cei saraci, liderii religiosipapa Benedict al XVI-lea ofera propriile lor diagnostice si prescriptii. 

Globalizarea, tehnologia si cresterea economica nu sunt, in ele insele, nici pozitive, nici negative; sunt ceea ce omenirea face din ele. Pe scurt, mesajul central al unui mult asteptat comunicat  papal cu privire la framantarile sociale si economice ale lumii ar putea suna ca o simpla afirmare a evidentului. Dar, in in afara de cateva greseli  in jargonul modern, Caritas in Veritate (Caritate in Adevar), un comunicat papal de 144 de pagini emis de Papa Benedict XVI, la 7 iulie, nu este, fara indoiala, un document nici banal, nici trivial. Ii va bucura pe unii si ii va infuria pe altii, pozitionandu-se pe un loc important  intre incercarile liderilor religiosi de a explica si solutiona problemele unei planete supra-aglomerate si supra-incalzite.

De la fotogenicii anglicani precum Richard Chartres, episcopul Londrei, pana la Dalai Lama, multe figuri religioase proeminente au venit in intampinarea nevoii de a extinde mesajul. Acestia se indeparteaza de vechile teme ale esecului individual (furtul, minciuna, inselatoria) si vorbesc mai mult de soarta omenirii ca intreg.

Dar, Papa Benedict, cu toate preocuparile sale pentru problemele cosmice, nu minimalizeaza insistenta asupra virtutiilor religioase consacrate, inclusiv precautia si cumpatarea. Referitor la multe dintre marile preocupari publice, propune o directie de mijloc intre increderea in progresul stiintific si nostalgia pentru un trecut mai simplu. Oamenii nu se pot astepta sa evite extremele, adauga Benedict intr-un mod aproape provocator, atunci cand privesc lumea numai prin simple lentile lumesti. “Cand natura, inclusiv omenirea, este vazuta ca rezultat al unei simple intamplari sau al unui determinism evolutionist, ideea noastra de responsabilitate este diminuata”, sustine acesta.

Etaland un simt al relatiilor publice mai fin decat cel obisnuit, Prea Sfintia Sa a emis documentul in ajunul intalnirii liderilor mondiali de la L”Aquila, mai la est de Roma. Si ca orice proclamatie a unui lider spiritual, acesta va fi perceput ca o pozitionare inaintea conferintei privind schimbarile climatice de la Copenhaga, din decembrie. Comunicatele papale sunt cea mai puternica arma in arsenalul intelectual al papalitatii. Acesta a fost amanat pentru mai mult de doi ani, mai marii ganditori ai Vaticanului incercand din rasputeri sa inteleaga noile evenimente care au avut loc in economia mondiala. Dar scopul original a ramas nealterat: sa ofere un raspuns catolic unei piete mondiale care, sub valul mestesugit al retoricii lui Benedict, “ne face vecini, dar nu ne face frati”.

Documentul accepta legitimitatea pietelor sau a profiturilor, atata timp cat nu sunt idolatrizate, sau ridicate mult deasupra oamenilor afectati de deciziile economice. Dar propunerea lui Benedict de a face diferenta intre pietele sanatoase si cele bolnave nu accepta compromis si nu oferea nicio portita de scapre laicilor. O economie, sugereaza acesta, functioneaza corect atunci cand permite indivizilor si societatilor sa se implineasca in toate privintele- ceva care, in acceptiunea sa, se poate intampla numai atunci cand Dumnezeu este implicat. Comunicatul insereaza acest ideal de dezvolatare in slujba Domnului si a omenirii in insistenta asupra moralitatii catolice in etica.

Dupa cum sintetizeaza Austen Ivereigh, un scriitor catolic britanic, “mesajul este ca nu poti crede in dreptate sociala daca, in acelasi timp, crezi si in avort si in eutanasiere”. Acordand o oarecare absolvire necredinciosilor, papa mai sustine ca fara “adevar”, in sens crestin, “nu poate exista o responsabilitate, iar constiita sociala si actul social sfarsesc deservind interesele private si logica puterii”.  Aceasta abordare purista risca restrangerea scopului unui fel de cooperari tactice intre credinciosi si laici care se prefigureaza pe mai multe fronturi, de la lupta impotriva malariei, pana la lupta impotriva dependentei globale de hidrocarburi.

Totusi, anumiti non-catolici ar putea agrea (si unii catolici ar putea respinge) una dintre propunerile mai concrete ale papei: o revizuire generala a institutiilor mondiale- sau, mai simplu, un rol mai extins al Natiunilor Unite sau alta autoritate similara. Scopul acestei noi structuri ar fi “gestionarea globalizarii”. Cei de la Vatican afirma ca aceasta nu este o propunere pentru o guvernare globala, desi suna putin in aceasta directie. Aceasta structura-institutie ar trebui sa fie universal recunoscuta, sa se supuna dreptului international si sa fie “investita cu puterea efectiva de a aigura securitatea pentru toti, sa urmareasca justitia si respecarea drepturilor”. Aria sa de competenta ar include si gestionarea economiei mondiale, dezarmarea si migratia. Aceasta ar putea sa-i alarmeze pe cei care vad lenea, mandria, invidia, avaritia si lacomia (pentru a numi numai cateva dintre pacatele de moarte) ce caracterizeaza birocratiile lumii ca exemple ale esecului uman.

Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face

In orice caz, papa Benedict gaseste cauza crizei economice in descompunerea umana. Recesiunea globala, afirma el, este pur si simplu cel mai recent efect al unei tendinte de a confunda fericirea si salvarea cu prosperitatea. Dar activitatea economica “nu poate rezolva toate problemele sociale prin simpla aplicare a logicii economice”, iar piata nu ar trebui sa fie locul unde “cel puternic il subjuga pe cel slab”.

In cazul altor lideri religiosi, mesajul este mult mai simplu. Dalai Lama, de exemplu, a atras atentia  asupra posibilului dezastru care planeaza asupra regiunii sale natale, Tibet: topirea ghetarilor care servesc drept “turnul de apa al Asiei”, prin alimentarea raurilor de care depind miliarde de oameni. Episcopul Londrei, Chartres, a galvanizat eforturi de a face abatiile din Anglia  mai verzi in gandire si comportament. Un plan numit “Diminuarea amprentelor umane” intentioneaza sa reduca emisiile de carbon ale cladirilor anglicane, de la catedrale, pana la vicariate si biserici.

Si la Istanbul, saptamana aceasta, zeci de proeminenti ganditori islamici  au cautat in traditiile lor raspunsuri la problemele de mediu. Originara dintr-un teritoriu unde apa este greu de gasit, deci la mare pret, credinta musulmana are multe de spus despre nevoia de a folosi resursele intr-un mod precaut si echitabil. Totusi, ideea de a reduce emisiile de carbon nu este o idee usor de vandut in tari care au ajuns bogate vanzand hidrocarburi si au suficiente lichiditati pentru a importa apa si mancare. Yusuf al-Qaradawi, un academician Islamic din Qatar si un model spiritual pentru Fratia Musulmana mondiala, a avut parte de o primire rasunatoare la intalnirea de la Istanbul- dar alocutinea sa a tintit mai mult spre probleme de igiena umana, decat spre salvarea mediului.

Un alt participant, Marele Mufti al Egiptului, este, prin comparatie, un pionier. Ali Gomaa a agreat sa faca institutia pe care o conduce – un birou care emite fatwas, ordonante si hotarari fata de intrabarile de natura etica in lumea musulmana- independenta de carbon si cauta modalitati de a diminua emisiile de carbon in Egipt, un concept pe care foarte putini localnici il inteleg inca.

Mesajul ecologic al islamului este mult mai strigator in cazul padurilor periclitate ale Indoneziei si Malaieziei. In Indonezia, de exemplu, sunt 17,000 institutii de invatamant- iar un ONG local, Initiativa de Religie si Conservare, raporteaza progrese notabile in convingerea profesorilor din acele scoli sa predice si sa practice cumpatarea.

Ca o consecinta directa a intalnirii de la Istanbul, musulmani si adepti ai mai multor alte religii se vor intalni in Marea Britanie, in noiembrie si vor prezenta planuri pentru un management mai verde al resurselor lor.

In timp ce barbile cenusii musulmane au deliberat, doua figuri marcante in lumea crestina de est- Patriarhul Ecumenic Bartholomeu I si Partiarhul Kyrill al Moscovei, recent inscaunat- au tinut o slujba comuna in apropriere, semnaland o imbunatatire a relatiilor dintre ei si un angajament comun sa raceasca si sa faca lumea mai buna in general. Patriarhul Bartholomeu, care intentioneaza sa gazduiasca un eco-simpozion in octombrie, la New Orleans, a cerut o investigatie in “cauzele morale si spirituale de fond” ale problemelor globale. Locuind langa o stramtoare ingusta, coplesita de tancuri petroliere gigantice care transporta petrol din Marea Neagra spre Marea Mediterana, “patriarhul verde” din Istanbul a luat-o mult inaintea Vaticanului in a numi poluarea un “pacat”.
Sursa: The Economist

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,101FaniÎmi place
108CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente