Cuiburi de randunica orientala

Cuiburi de randunica orientala: un leac chinezesc de peste 1500 de ani

cuib de randunica
Ce sunt cuiburile de randunica orientala?Un leac asiatic, asadar nu exclusiv chinezesc si nici macar de origine chineza, folosit insa in medicina traditionala chineza de mai bine de 1500 de ani pentru: intarirea imunitatii organismului datorita unei glicoproteine hidrosolubile ce favorizeaza diviziunea celulelor, facilitarea digestiei, marirea libidoului, ameliorarea unor afectiuni ale cailor respiratorii ca astmul si bronsita, intinerirea pielii, regenerarea si reenergizarea organismului uman pentru tineri si varstnici, prin urmare pentru intarirea sanatatii si pentru longevitate. Cuiburile au un continut ridicat de calciu, fier, potasiu si magneziu si ulei de argan, un ulei foarte rar, antioxidant. In termeni medicali: 100 g de cuib uscat contin: 49,9 proteina hidrosolubila ( inclusiv amidoazot, azot monoamina, azot neaminat, arginina, histidina, lizina, cisteina) ; 30,6 g hidrat de carbon ( glicoproteina si mucina) , 4.9 g fier, 2,5 g saruri anorganice ( inclusiv potasiu, sodiu, calciu, magneziu, sulf, fosfor, siliciu si alte oligoelemente) , 1,4 g fibre. Nivel caloric la 100 g cuib de randunica: 345 Kcal. De regula, cuiburile se servesc in supa de pui. Cufundate in lichid, cuiburile iau un aspect gelatinos. Aparatori ai speciilor de randunica orientala sustin ca prin prelucrarea cuiburilor mare parte din proteina hidrosolubila se pierde.Cuiburile de randunica orientala constituie de secole unul dintre cadourile cele mai ravnite in lumea asiatica, o lume in care a face cadou un medicament inseamna a face urari bineintentionate de sanatate. Unii il folosesc ca afrodiziac, pentru ca in actiunea sa de regenerare regenereaza intregul organism.Oricum cuiburile de randunica sunt foarte cautate in intreaga lume si se gasesc greu; in restaurante se servesc sub forma de supa, ce in 2002 ajunsese la 1600 $ per kilogram in SUA. In restaurantele din Asia acest pret a fost demult depasit. Ce sunt aceste randunele orientale? Lastuni ( in biologie: rasa collocalia/ aerodramus, specia apodide/ fuciphagus; in engleza: swiftlets, termen ce tinde a fi folosit si in alte limbi; in chineza jinsiyan- ” randunica fir de aur” ) , usor diferiti de cei de la noi in functie de zona in care traiesc. Zona geografica mai larga in care traiesc este Asia de sud- est si sunt usor diferiti si in functie de tinutul in care se afla. Lastunii de la noi, ca aspect nu sunt foarte diferiti de randunele, dar sunt pasari de talie mica. Si lastunii de la noi, ca toti lastunii din lume, merg foarte putin pe jos, pentru ca au picioarele foarte scurte. In plus, datorita dispunerii degetelor de la gheara: in linie dreapta, fara opozabil, nu pot sta decat agatati de suprafete verticale, nu asezati pe picioare.

Randunelele orientale sunt ceva mai mici decat vrabiile de la noi, au corp mic si coada lunga ( cele mai mari cantaresc circa 14 g si au 10 cm lungime totala a corpului cu coada) . Zboara cu o viteza ce poate atinge 80- 100 km/ ora, adica mult mai rapid decat majoritatea pasarilor de talie medie si nu mica, asa cum sunt ele. Au o anvergura mare, cam cat a porumbelului, care este o pasare incomparabil mai mare. ( anvergura = distanta dintre varfurile aripilor, cand acestea sunt intinse) . Masculii si femelele nu se diferentiaza foarte tare intre ei, situatie tipica pentru cuplurile animale monogame.

Sunt insectivore, mananca in principal furnici, albine, viespi, muste, tantari, fluturi etc. Ziua merg sa- si caute hrana, iar noaptea se adapostesc in cuiburile din pesteri.

Cum si unde traiesc randunelele orientale? In pesteri adanci sau la adapostul micilor golfuri de- a lungul coastei in: Birmania, Filipine, Indonezia, Malaezia, Singapore, Tailanda, Vietnam. Marile firme chineze, care au crescatorii, iau materia prima in principal din Indonezia, insula Sumatra.Acum exista un fel de crescatorii, respectiv colonii de randunele orientale carora oamenii le amenajeaza camere speciale unde sa- si poata construi cuiburile. Un fel de crescatorii de lastuni similare ciupercariilor de la noi, dar in salbaticie, nu in preajma omului.

Ce sunt cuiburile, atat de cautate? Cuiburi construite de randunelele orientale, intr- un interval de 35 de zile in perioada de imperechere. Aceasta perioada coincide cu sezonul ploios, cand insectele – hrana randunelelor- abunda.

Randunelele orientale isi construiesc ravnitele cuiburi in principal din saliva proprie, deosebit de vascoasa si putine pene, muschi de stanca si ramurele. Saliva lor are capacitatea de a se intari in contact cu aerul.

Saliva oricarei specii de animal, inclusiv a omului, are rolul de a proteja intreaga cavitate bucala – foarte vulnerabila- de microbi si aciditate si are deci recunoscute capacitati dezinfectante: animalele ranite usor, de pilda, isi pot vindeca ranile doar lingandu- le.

Randunelele orientale isi construiesc cuiburile pe peretii pesterilor sau in tuneluri, departe de dusmanii lor.

Sunt singurele pasari carora omul le mananca nu corpul sau ouale, ci cuibul.

Traditional, se organizeaza anual trei campanii de recoltare a cuiburilor de randunica. Dupa imperecherea randunelelor, aparitia puilor si dezvoltarea acestora, se culeg cuiburile de pe peretii pesterilor, ceea ce presupune o deosebita indemanare si curaj, intrucat cuiburile sunt construite la inaltimi mari de regula, in locuri greu accesibile. Odata ce le- a fost luat cuibul, randunelele incep sa- si construiasca altul si acest lucru se intampla de trei ori pe an. Culesul de cuiburi este in prezent reglementat prin lege si poate fi facut doar de persoane autorizate. In fapt, culegerea cuiburilor face o igienizare a pesterilor in care traiesc randunelele orientale, pentru ca nici un cuplu de randunele nu face un al doilea rand de pui in vechiul cuib, mari suprafete din peretii pesterilor fiind acoperite de cuiburi parasite ce nu au fost recoltate la timpul potrivit.

Totusi, datorita abuzurilor ( cel mai frecvent: cules de cuiburi si aruncarea puilor ce nu pot sa se descurce inca singuri) si in ciuda legilor stabilite, care sunt de data relativ recenta, deoarece cererea de cuiburi este crescanda, s- a ridicat problema disparitiei speciei si de aceea au inceput sa fie construite ” crescatorii” de randunele. Disparitia acestei specii ar insemna distrugerea unui ecosistem: cel al pesterilor unde randunelele traiesc, adica un nou dezechilibru ecologic. Acest ecosistem se bazeaza exclusiv pe hrana adusa in pesteri de randunele si pe excrementele acestor pasari.

Ca produse farmaceutice/ suplimente alimentare, exista trei tipuri de cuiburi de randunele diferentiate si denumite dupa culoarea data de diversi compusi chimici:

Cuiburi rosii, cele mai cautate si cele mai hranitoare, dar si cele mai gustoase. Se folosesc in scop curativ mai ales de catre femeile gravide, pacientii in convalescenta dupa operatii. Referitor la culoarea acestora, care ne- ar duce cu gandul la sange si deci la maltratarea pasarilor, consideram ca aceasta culoare se datoreaza mai curand compusilor de potasiu/ fier; nu exista nici o ratiune care sa indice ranirea pasarilor pentru obtinerea cuiburilor. Culoarea rosie este in mod traditional considerata de chinezi drept ” cea mai frumoasa culoare” , care de altfel este – tot traditional- si culoarea rochiei de mireasa. Cuiburile galbene si cuiburile albe sunt cele mai obisnuite. Cuiburile se prezinta sub diverse forme: cele de calitate extra sunt chiar in forma originala de cuib; mai pot fi sub forma de taitei ( fasii) , fidea, bucati ( sfaramaturi) . Exista deja si forma instant de cuiburi de randunica orientala, respectiv care se prepara prin simpla cufundare timp de cateva minute intr- un lichid ca de pilda laptele.

Articole similare

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,101FaniÎmi place
108CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente