Intre doua parcuri nationale se intinde un culoar bogat in natura salbatica – si de asemenea in combustibil. Insa pe aceasta suprafata forarile avanseaza, fapt ce duce la disparitia florei si a faunei din zona.
Canadian Rockies a fost numit umul dintre locurile salbatice ale Americii de Nord. Undeva la nord de granita dintre Statele Unite si Canada, mai jos de versantul impadurit Canadian Rockies exista o vale care a stat departe de exploatarea umana. Aici apa este nepoluata si doar ursii Grizzly, pumele si polifagii americani colinda malurile raului Flathead. In afara parcului national nu este viata salbatica la fel ca pe continent. Dar in afara unui parc national poate insemna in afara protectiei legale. Undeva in activitatile guvernului Columbiei Britanice, se regaseste o aplicatie de la Compania de energie globala BP care lucreaza la o cale in jurul unei serii de articole. In aceasta, se schiteaza solid o sugestie care a ingrozit pe protectorii mediului inconjuratori locali: instalatia sondei de suprafata acopera o intindere de 500 Km patrati in mijlocul a 1,580 km patrati de salbaticie luxurianta a raului Flathead. Chiar daca unii specialisti relateaza efectele negative care ar putea avea loc, oficialitatile au aprobat proiectul. Valea raului Flathead conecteaza zonele protejate, tinand seama de sutele de ursi si miile de elani americani rataciti intre parcuri. 16 specii de carnivore locuiesc in regiune, aceasta reprezentand cea mai mare densitate decat oriunde in alta parte a Americii de Nord. Fara un culoar, animalele din parcuri ar fi mult prea izolate si vulnerabile la boala. Astfel, ursii Grizzly vor scadea treptat si vor disparea. Din pacate pentru aceste animale, calea lor intre parcuri ascunde munti care pastreaza zacaminte importante de combustibil. Pe un kilometru in josul regiunii raului Flathead se intinde Crowsnest Coalfield. Conform estimarilor initiale ale BP, pamantul contine destul gaz natural pentru o jumatate de secol de exercitiu de forare. Cand se actioneaza pe culme, se produce peste 14 metri cubi de combustibil pe zi, mai mult decat necesarul alimentarii a doua milioane de oameni care locuiesc in Vancouver si in partile inconjuratoarea ale Columbiei Britanice. Forarea combustibilului nu este un proces tocmai usor, dar grupurile inconjuratoare sunt partial precaute pentru scopul proiectului, acela de a extrage metan. Un mare volum de apa sarata se scurge in sus de sonda odata cu gazul. Lichidul este atat de sarat incat poate polua pamantul si poate omori pestii daca ar intra in rauri. Hejdi Feick, purtatoarea de cuvant pentru BP, spune ,conform „The Guradian”, ca decizia guvernului Colimbiei Britanice se refera doar la dreptul de posesiune, un statut legal care va da BP dreptul sa ceara permisiunea de a fora. Daca acesta a fost permis, compania va continua cu studierea actiunii mediului inconjurator pentru mai putin de trei ani inainte de inceperea productiei comerciale. Cateva medii locale au laudat BP pentru bunavointa de a se angaja cu preocuparile locale si pentru obligatia de a studia terenul. Dar cand se revine la detalii referitoare la modul in care proiectul pot fi puse in aplicare, diferentele de opinie apar. Locuitorii spun ca apa sarata se risipeste adesea prin sonde si vagoane cisterne. De asemenea, risipirea apei poluate sau forararea fluidelor duce la cateva saptamani de asteptare pentru ca apa sa fie din nou curata. Pamantul este tot mai poluat si transforma mediul intr-unul nu tocmai favorabil animalelor si vegetatiei. O coalitie formata in aprilie cere UNESCO sa declare Flathead o mostenire a intregii lumi si sa protejeze flora si fauna pe aceasta suprafata.