S-au implinit 200 de ani de la nasterea sa si 150 de la „Evolutia speciilor”.
Un scurt review
Notitele sale nu releva doar date despre teoriile si cercetarile intreprinse ci si detalii ale unei personalitati si vieti pline de contradictii si griji care ne dezvaluie un alt Charles – o persoana amabila, familiara si cu simtul umorului foarte dezvoltat.
Prima data cand teoria sa a vazut lumina zilei, nici nu a fost luata in seama. De-a lungul perioadei de gestatie dar si dupa publicarea Teoriei evolutiei(1859), Darwin s-a inchis in casa constient fiind de „crima” ce-o comitea prin aceasta teorie asistand in acelasi timp la critica acida adusa de periodicele britanice ce-l infatisau cu un corp de maimuta. Acesta este si motivul pentru care a amanat atat de mult publicarea „bombei pentru dogmele crestine”. Si nu degeaba se simtea asa cum ii marturisea intr-o scrisoare unui prieten, ca este „ca un om care urmeaza sa marturiseasca o crima”. In Anglia sec. XIX o asemenea afirmatie era adevarata blasfemie.
Spaniolii insa, au adoptat mai usor ideile lui Drawin. La doar un an de la publicare, intr-o scoala din Sevilla, prof. univ. Antonio Machado y Nunez facea deja referire despre aceasta teorie la orele sale.
La sfatul tatalui sau se inscrie la medicina insa plictisindu-se la ore, in special cele de chirurgie se indreapta (tot la indemnul tatalui) catre studiul teologiei insa cu acelasi rezultat dezastruos.
Darwin era un om atat de metodic incat si casatoria reprezenta pentru el o „chestiune stiintifica”. Cand a decis, la 29 de ani, s-o ceara de sotie pe verisoara sa Emma, a elaborat o lista exhaustiva de pro si contra. In lista de contra se gaseau fraze ca: viata sociala frivola, mai putini bani pentru carti, mai putin timp de conversatie cu oameni inteligenti. Lista cu pro a inclinat balanta datorita frazei „companie buna pe sofa cu urmatoarele argumente: copii daca vrea Dumnezeu, o companie constanta si cateodata prietena, obiect de joaca si dragoste (mult mai bun decat un caine).
In urma esecului universitar, s-a horatat sa intreprinda voiajul pe Beagle (aici credinta i s-a zdruncinat in urma dovezilor descoperite iar la moartea fiicei de numai 10 ani credinta i-a disparut. Beagle este locul unde a luat nastere „Originea speciilor”. In ciuda indepartarii de credinta, niciodata nu a acceptat sa se declare ateu: „agnostic este mult mai potrivit posturii mele”. In paralel s-a dedicat studiului orhideelor: adaptabilitatea evolutiva si diversitatea formelor.
Evolutionismul a fost vehement respins de catre biserica, pana la Papa Pius XII primul ce-a lasat sa se intrevada ca teoria lui Darwin n-a fost complet incompatibila credintei. Totusi, iertarea a apartut de la un alt papa: Ioan Paul al II-lea la 24 oct. 1996 cand a afirmat ca „evolutionismul este mai mult decat o simpla teorie”.
Darwin este unul singur, insa darwinisti sunt multi. Bicentenarul este nu doar un moment de rememorare al teoriei evolutioniste dar si „comoara” publicatiilor ce se dedica exclusiv articolelor despre biologie si alte stiinte inrudite.
2009 este anul aparitiei urmatoarelor carti:
,Mostenirea darwinista „ de Chris Buskes despre consecintele asupra stiintelor lingvisticii, culturii, omului si stiintelor sociale.
„Darwinizarea lumii” de Carlos Castrodeza – impactul teoriei evolutioniste asupra gandirii filozofice actuale.
Este unul dintre personajele cele mai celebrate, fiind considerat de britanici unul dintre personajele cele mai importante ale istoriei.
Pe langa publicatii, sunt si numeroase premii cu numele sau, cel mai cunoscut, pentru umorul negru, fiind Darwin Award care premiaza anual ciudatii si nebunii care ajuta accidental la „evolutia” speciei umane.
Anul acesta, unul dintre premianti este amaratul preot brazilian care a visat sa zboare legat de sute de baloane.
Sursa: El Mundo
