Desertificarea

Deserturile sunt zone cu ploi extrem de rare, in care traiesc putine specii de plante si animale, iar populatia este foarte restransa.
Chiar daca conditiile de viata sunt foarte aspre plantele si animalele s-au adaptat la mediul deserturilor.

desertificare
Deserturile se maresc natural dar desertificarea reprezinta un proces diferit, in care pamanturile din zonele aride, ariile semi-uscate, se degradeaza, pamantul nu mai este productiv si vegetatia se pierde din cauza activitatilor umane sau secete si inundatii prelungite.
Desertificarea este un hazard economic complex definita de Conventia ONU pentru Combaterea Desertificarii drept “degradarea terenurilor din zonele aride, semiaride si subumid-uscate ca rezultat al actiunii diferitilor factori, inclusiv ai schimbarilor climatice, precum si datorita activitatilor umane”. Degradarea solului in zonele uscate este definita ca o reducere sau diminuare a productivitatii biologice sau economice.
Datorita adaptarilor specifice, speciile din deserturi sunt foarte vulnerabile la modificarile conditiilor de mediu. In mod surprinzator,
se cunosc foarte putine lucruri despre deserturi din punct de vedere al caracteristicilor biologice, ecologice si culturale. Fiecare desert de pe pamant este unic d.p.v. al originii, istoricului evolutiei si al specificului climatic. Pentru a le proteja sunt necesare politici si strategii adecvate.
Terenurile uscate sunt caracterizate de un nivel foarte scazut al precipitatiilor si o rata inalta a evaporarii apei. Ele ocupa cca.
41 % din suprafata, oferind adapost si hrana pentru peste 2 miliarde de locuitori. Jumatate din acestia traiesc in saracie, fiind total
dependenti de resursele mediului local. Locuitorii din zonele uscate, 90 % apartinand tarilor in curs de dezvoltare, sunt mult in urma fata de restul lumii, in ceea ce priveste standardele de viata. In tarile in curs de dezvoltare, mortalitatea infantila din zonele uscate este de cca. 54 copii la 1000 de nasteri, de doua ori mai ridicata decat cea din zonele neuscate si de 10 ori mai mare decat cea din tarile dezvoltate.
Desertificarea este in primul rand o problema de dezvoltare sustenabila. Cauzele aparitiei ei sunt supra-recoltarea, practici nepotrivite de irigatii si despaduririle. Managementul saracacios al pamanturilor sunt rezultatul problemelor socio-economice pe care
fermierii le au si pot fi prevenite.
Schimbarile climatice pot precipita procesul de desertificare, insa activitatile umane sunt cauza principala cea mai frecventa.
Supracultivarea epuizeaza solul. Despaduririle inlatura copacii care sustin solul fertil de pamant. Suprapasunarea pasunilor dezgoleste
pamantul de iarba. Conform unui studiu ONU, aproximativ 30% din pamant – inclusiv 70% din uscat – e afectat de seceta. In fiecare zi, aproape 33 000 de oameni mor de foame.
Desertificarea este un fenomen complex fiind legat de imbinarea unor cauze naturale si aunei presiuni antropice accentuate asupra unor ecosisteme vulnerabile din tinuturile aride, semiaride si subumed-uscate.
Dintre factorii naturali se detaseaza cauzele climatice , care cuprind reducerea cantitatilor de precipitatii, modificarea regimului
acestora, incalzirea climei si intensificarea vanturilor, acestea din urma marind evaporatia si iscarea plantelor.

Pricipalele fenomene care pun in evidenta desertificarea sunt:

Distrugerea solului prin eroziune in suprafata, deflatie, formarea unor cruste, aridizare, salinizare si alcalinizare. In aceste conditii
se reduce cantitate de apa care se infiltreaza in sol, scurgerea acesteia pe versanti generand o intensificare a proceselor de eroziune in suprafata si de ravenare. Eroziunea accelerata a solurilor genereaza la randul ei, distrugerea mai accentuata a vegetatiei;
Transformarea dunelor de nisip fixate in dune mobile si inaintarea acestora.
Refacerea terenurilor degradate prin eroziune este un proces foarte lent. Sunt necesari 500 de ani pentru a reface 2,5 cm de sol.
Furtunile de praf reprezinta o problema tot mai acuta in multe zone afectand sanatatea oamenilor si a ecosistemelor locale cat si a celor de la distanta mare. Norii grosi de praf ridicati din desertul Gobi afecteaza o mare parte din China, Coreea si Japonia, determinand cresterea cazurilor de febra, tuse si dureri de ochi in perioada sezonului uscat. Praful produs de Sahara a fost una din cauzele problemelor respiratorii aparute in America de Nord si a afectat recifurile de corali din arhipelagul caraibean.

Consecintele desertificarii sunt:
– diminuarea productiei de hrana, reducerea productivitatii solului si o scadere a capacitatii de regenerare a terenului;
– cresterea inundatiilor in zonele din avalul raurilor, reducerea calitatii apei, sedimentarea in rauri si lacuri si colmatarea lacurilor de acumulare si a canalelor navigabile;
– agravarea problemelor de sanatate datorate furtunilor de nisip si praf, in special a infectiilor oculare, a dificultatilor respiratorii, a alergiilor si a stress-ului;
– reducerea mijloacelor de trai, fortand populatia afectata sa migreze.

Desertificarea este evidenta pe aproape 25% din suprafata uscatului terestru si afecteaza peste 110 tari cu aproape un miliard de
locuitori, pe toate continentele, pagubele anuale fiind evaluate la 42 de miliarde de dolari, acest fenomen fiind denumit “cancerul
Pamantului”.
Suprafata totala afectata de desertificare este de 39,4 milioane kilometri2, ceea ce reprezinta 26,3% din suprafata uscatului. Cea mai mare parte a terenurilor afectate de desertificare este localizata in tinuturile semiaride, fiind considerata una dintre cele mai grave probleme de mediu pentru acest secol. Teritoriile afectate de desertificare ocupa 36% in Africa, 25,4% in America Centrala si de Nord, restul fiind distribuit in Europa si Australia.
ONU a declarat anul 2006 drept Anul International al Deserturilor si Desertificarii. 2006 marcheaza si a 10-a aniversare a Conventiei ONU pentru Combaterea Desertificarii in statele care se confrunta cu probleme serioase cauzate de seceta si/sau desertificare, in special in cele din Africa. Conventia a fost semnata de 191 parti, adica toti membri ONU.
Lupta impotriva saraciei in zonele uscate, presupune ca aceste probleme sa fie luate in considerare impreuna.
Acordul ONU privind Ecosistemul Global precizeaza faptul ca este mai usor sa previi desertificarea decat s-o inlaturi. Presiunea populatiei si practicile nepotrivite de exploatare a terenurilor sunt cauzele degradarii . Un mai bun management al culturilor, o mai buna atentie acordata irigatiilor si strategii de asigurare de locuri de munca in ramuri neagricole pentru locuitorii din zonele uscate, ar putea fi solutii pentru rezolvarea acestei probleme.

Autor: Alina Maria Sfredel

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,542FaniÎmi place
97CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente