Pinguinul imperial traieste in Antarctica pe banchize.
Nu are oase pneumatice fapt ce ii permite sa se scufunde foarte usor. Se poate scufunda la o adancime de pana la 565 m si poate ramane sub apa circa 22 de minute. Cuibul si-l face la adapostul unui zid de gheata si departe de malul apei evitand astfel distrugerea lui in urma incalzirilor provocate de venirea verii. Masculul este cel care cloceste oul timp de 40-50 de zile. Cand se apropie momentul ecloziunii femela revine si preia locul masculului.
Multi ani la rand cercetatorii s-au intrebat ce se intampla cu puii pinguinilor imperiali dupa ce ies din ou. S-au instalat pe adulti aparate speciale prin care puteau fi urmariti prin satelit. Cercetarile au relevat faptul ca, spre deosebire de rate sau lebede care isi invata puii cum sa vaneze, pinguinii imperiali pur si simplu isi abandoneaza puii dupa circa cinci luni dupa ce acestia au eclozat. Nefiind hraniti acestia sunt nevoiti sa descopere singuri marile adancuri, sa invete cum sa vaneze si ce sa vaneze. Cercetatorii au urmarit drumul pinguinilor tineri. Cercetarile s- au desfasurat pe durata a sase luni si au relevat urmatoarele. Dupa ce s-au desprins de colonie au fost nevoiti sa parcurga circa 50 Km fara a se hrani pret de cateva zile in jurul lor fiind numai gheata si zapada. Pana in partea de nord a Oceanului de Sud, acolo unde puteau sa gaseasca hrana, mai aveau de parcurs 200- 300 Km. In cateva luni unii dintre ei ajunsesera la circa 2300 km distanta fata de locul nasterii. Distanta totala parcursa de un pinguin inperial este calculata a fi de aproape 7000 Km. Asta nu este tot. Cand ajung la varsta de trei ani acestia se intorc la colonie pentru a se imperechea. Ramane deci sa descoperim ce fac aceste fapturi minunate in celelalte doua luni jumatate pana se intorc la colonie.
