Ecologia sociala reprezinta o filozofie adoptate de geograful francez Elisee Reclus si reinviata de Murray Bookchin, filozof american politic si social, in anii 1960.Ecologia sociala presupune ca toate problemele ecologice au radacini in problemele sociale, mai ales in ierarhia politica si sociala. La intrebarea „Ce este ecologia sociala?”, Murray Bookchin raspunde prin: „ecologistii sociali cred ca lucruri ca rasismul,sexismul si exploatarea lumii a III-a sunt un produs ale aceluiasi mecanism care cauzeaza devastarea padurilor”
Pagubele ecologice produse de societate sunt reflectate asupra umanitatii. Ecologia sociala sublineaza faptul ca destinul vietii umane este acelasi cu destinul vietii necuvantatoare. In teorie, Bookchin sustine ca majoritatea celor ce se ocupa cu problemele de mediu se concentreaza mai mult asupra simptomele si nu asupra cauzelor.
Ecologia sociala are rolul de a inlocui atitudinea noastra dominatoare, cu o atitudine plina de etica si responsabilitate, o atitudine ce reflecta cu adevarat rolul nostru in societate, acela de a crea o lume mai buna pentru toti locuitorii planetei. Aceasta atitudine este descrisa de ecologistii sociali ca fiind „o respiritualizare a lumii naturale”.
Conform spuselor lui Bookchin, fiintele umane sunt doar niste primate foarte inteligente, ele sunt o expresie a naturii. Constiinta umana joaca un rol cheie in ecologia sociala, ea reprezinta rezultatul unei naturi ce doreste sa dobandeasca cat mai multe cunostiinte. „Oamenii sunt natura, suntem parte a unei evolutii biologice numita prima natura dar avem totusi o constiinta numita a II-a natura, cu ajutorul acesteia noi contruim tehnologii, institutii sociale, orase si sate, toate depind de abilitatile umane care au evoluat din prima natura. Societatea umana si natura sunt conectate pritr-o linie evolutiva”, spune Bookchin.
Desi multi s-au intrebat daca ecologia sociala pun problema corecta in legatura cu spiritualitatea, de fapt a fost printre primele dintre stiintele ecologice moderne care au chemat la schimbarea valorilor spirituale existente. O asemenea schimbare ar insemna o transformare a mentalitatii noastre dominatoare intr-o mentalitate complementara, in care rolul nostru in lume ar fi unul creator, ce ajuta mediul inconjurator.
Oamenii construiesc orase pentru a putea trai confortabil, la fel ca orice alta specie. Problema principala este ca schimbarile pe care le producem asupra mediului sunt mult mai mari decat ale oricarei alte specii.
Intr-o ecologie sociala ierarhia politica impune o societate bazata pe valori comune, pe ajutor reciproc, pe sprijinirea mediului inconjurator. Persoanele din aceasta societate nu ar face diferenta dintre interesele societatii si interesele personale.
Pana nu realizam ca societatea din zilele noastre, bazata pe sintagma „cresti sau mori”, este o societate impersonala, ce nu pune pret decat pe valori artificiale, o sa continuam sa dam vina pe tehnologie sau pe ritmul alert de crestere a populatiei lumii pentru toate problemele de mediu. O sa ignoram radacina acestor probleme, ca industrializarea excesiva si cresterea „cu orice pret” a marilor corporatii in detrimentul protectiei mediului si a habitatului natural.
In aceste vremuri tulburi in care un mecanism orb numit economie de piata transforma pamantul in nisip, acopera pamantul fertil cu beton si polueaza aerul si apa, eforturile noastre vor fi dirijate catre obiective limitate ale caror indeplinire este mai mult un rezultat de suprafata decat o imbunatatire semnificativa.
Thanks for reading
