Suveranul nipon a recunoscut, ieri, ca el este singurul raspunzator de perturbarea ecosistemului din rauri si lacuri, dupa ce acestea au fost invadate de o specie agresiva de peste, numita „bluegill”, pe care el insusi a adus-o in tara. In anul 1960, majestatea-sa a primit in dar din partea SUA, in timpul unei vizite la Chicago, aceasta specie cu carnea alba, pe care imparatul a dorit s-o aclimatizeze in raurile si lacurile Japoniei, pentru hrana populatiei.
Locul pe care l-a ales pen-tru desfasurarea in bune conditii a cercetarilor, dar si pentru cresterea si inmultirea speciei a fost lacul Biwa, cel mai intins din Japonia. Imparatul voia sa stie daca acest peste, atat de gustos, nu poate constitui o sursa importanta de hrana si pentru japonezi, in conditiile de criza de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand lipseau alimentele bogate in proteine. Nu se stie exact cati pesti a primit in dar Akihito, dar in 1964, 1.400 de exemplare au fost numarate in lacul Biwa, si se spera inca intr-o marire a productiei.
O pacoste ecologica
Suveranul nu si-a imaginat atunci ca, dorind sa contribuie la bunastarea poporului pe care il conduce, ii ameninta, de fapt, viata, si ca sfetnicii au si ei rolul lor intr-o imparatie. Descendentii pestilor rapitori – generatia tanara – s-au transformat intr-o adevarata pacoste eco-logica. „Micutii” au scapat din centrele de cercetare, raspandindu-se cu rapiditate pe tot intinsul tarii, astfel incat numarul lor s-a ridicat, in 2002, la 50 de milioane. Ei au redus sau impiedicat dezvoltarea in conditii normale a speciilor autohtone de peste, dintre care unele au inceput chiar sa dispara.
Populatia de pesti agresivi a explodat, iar autoritatile locale au fost nevoite sa ia masuri imediate, exterminand aproape jumatate din exemplare si folosindu-le ca ingrasamant sau mancare pentru pasari. Rapitorii invadasera pana si santurile cu apa din jurul Palatului Imperial din Tokyo.
Masurile, fara prea mare efect
Invazia speciilor neautoh-tone de pesti a devenit, in ultimii ani, un subiect national in Japonia. Pe lacul Biwa, prin–derea unor delicatese lo-cale precum crapul a fost in-tre-rupta brusc, imediat dupa „colonizarea” din 1960 a pestilor americani. Japone-zii isi iubesc suveranul si nu-i poarta pica imparatului pentru gestul sau, apreciindu-i, cel putin, sinceritatea.
Lacul Biwa a devenit pentru ei un furnizor important de ingrasamant si mancare pentru pasari. In paralel, s-au incercat toate mijloacele pentru a opri inmultirea si chiar comercializarea acestui peste, insa multi consumatori japonezi nu s-au sfiit sa laude gustul deosebit al carnii, pe care, in cele mai multe dintre cazuri, o prefera la gratar. De asemenea, autoritatile spera ca vor primi mai multe fonduri din partea guvernului, pentru a-si putea duce pana la capat proiectul de exterminare a „colonistilor” care au devorat speciile autohtone.
Sursa: Adevarul
