Exploatarea petrolului de sist din America ameninta suprematia tarilor arabe. Aceasta resursa neconventionala este singura care fereste preturile de cresteri bruste. Vreme de 40 de ani, marii producatori din Orient s-au folosit de arma petrolului pentru a-si proteja veniturile, dar acum influenta cartelului din care fac parte – numit OPEC, organizatia tarilor exportatoare de petrol – pare sa slabeasca. Spre deosebire de anii ’70, tarile arabe pur si simplu nu-si permit sa piarda petrodolari. Scaderea preturilor le va taia din PIB 10 la suta.
Productia de petrol de sist in America a urcat vertiginos in ultimii ani. Din 2004 si pana in 2011, a crescut de cinci ori, pana la peste 75.000 de tone pe zi. Ca urmare, importurile de petrol ale Statelor Unite vor scadea anul acesta la cel mai mic nivel din ultimii 25 de ani.
Productia va progresa si in anii viitori. Un raport al PricewaterhouseCoopers de anul acesta arata ca productia globala de petrol de sist ar putea ajunge la 171 de mii de tone pe zi in 2035, ceea ce ar duce la o scadere a pretului de 25-40%.
Un asemenea scenariu ar lovi in veniturile marilor exportatori de petrol, precum Rusia sau tarile din Orientul Mijlociu, care ar putea pierde pana la 10 la suta din Produsul Intern Brut daca nu-si vor dezvolta propriile resurse de petrol de sist.
Daca se dovedeste ca petrolul de sist este o amenintare de durata, atunci tarile OPEC, in care sunt grupati marii producatori de petrol, se va confrunta cu o problema existentiala, noteaza Bloomberg. O crestere a productiei de petrol conventional inseamna, teoretic, preturi mai mici. Asta ar aduce un avantaj tarilor OPEC, pentru ca un petrol mai ieftin va face mai putin atractiv petrolul neconventional.
Dupa Primavara Araba, tarile membre ale OPEC nu sunt dispuse sa-si asume riscul scaderii veniturilor. Mai ales ca nu se stie cat de mult pot sa-si majoreze livrarile. Arabia Saudita ar putea produce 1,3 milioane de tone de petrol pe zi mai mult decat acum, dar nu se stie cat timp poate sustine o astfel de crestere.
Tarile arabe nu mai au aceeasi pozitie ca in anii ’70-’80.
In octombrie 1973, un grup de tari arabe, in frunte cu Egiptul si Siria, membre ale OPEC, au blocat exporturile de petrol catre America si aliatii sai care sprijineau Israelul. Conflictul a durat sase luni, timp in care pretul petrolului a crescut de patru ori.
Criza din 1973 a marcat sfarsitul petrolului ieftin si a dus la slabirea economiilor din tarile Occidentului. America facea cunostinta nu numai cu benzina scumpa, ci si cu politica de santaj a tarilor arabe.
Aceeasi reteta a fost folosita si mai tarziu. In anii 80, sauditii au crescut productia pentru a forta scaderea preturilor in parte pentru a pedepsi Uniunea Sovietica pentru ca invadase Afghanistan.
In ’90, sauditi au facut acelasi lucru pentru a-i da o lectie Venezuelei care voia cresterea productiei interne. In ultimii ani, insa, unele tari arabe, in special Arabia Saudita, si-au folosit influenta si au scazut preturile la petrol ca sa-si atinga scopurile politice.
Orice diminuare a productiei de petrol va fi generata, cel mai probabil, nu de dorinta tarilor arabe de a-l folosi drept arma, ci de instabilitatea din tarile Golfului Persic.
