Factorii politici care decid proiectul Rosia Montana au o viziune limitata

Factorii politici care decid proiectul Rosia Montana au o viziune limitata

Academia Romana a avut, de mult timp, o pozitie ferma impotriva proiectului sustinut de Gold Corporation (RMGC) la Rosia Montana. Pozitia aceasta a fost exprimata printr-o serie de comunicate repetate cu insistenta. In paralel insa, de la un moment dat, au inceput o serie de discutii in sectiile specializate ale institutiei, in vederea elaborarii unor studii aprofundate si avansate, referitoare la situatia actuala a sitului (mediu, poluare, structura geologica, demografie si populatie, monumente ale trecutului etc.) si la solutiile de viitor (elaborarea unor solutii alternative viabile, legate de minerit sau nu, care sa salveze regiunea de la stagnare si chiar recul). Academia Romana dispune de fortele stiintifice necesare pentru astfel de studii, fiind cea mai importanta institutie de cercetare cultural-stiintifica si de consacrare a valorii din tara.

Un timp, am pierdut insa legatura cu aceste realitati, fiind profesor asociat si director al Institutului Roman de la Venetia. Relativ recent, acad. Alexandru Vulpe, directorul Institutului de Arheologie „Vasile Parvan” si seful Sectiei de Istorie si Arheologie de la Academie, mi-a readus in atentie actualitatea acelor vechi initiative de implicare activa a institutiei noastre, a noastra, a membrilor Academiei, in gasirea unor solutii viabile pentru Rosia Montana, inclusiv pentru conservarea monumentelor de acolo. Concret, mi s-a relatat despre constituirea unui grup de experti in monumente istorice, menit sa elaboreze un fel de „audit” cultural, prezentand starea, valoarea si perspectivele fiecarui obiectiv de interes istoric din zona. Nu mi s-a parut nimic nefiresc aici, mai ales ca invitatia venea de o personalitate recunoscuta a arheologiei romanesti, directorul celui mai institut de profil si seful meu la Academia Romana (sunt membru al Sectiei Istorice si de Arheologie). Invitatia mi s-a parut normala si pentru ca eram cunoscut de catre specialisti ca expert in domeniu, in istorie medievala, cu un certificat obtinut in acest sens inca din anii ’90 ai secolului trecut. Nici cand am aflat ca finantarea muncii grupului (in care intrau nu doar academicieni, ci si profesori universitari, cercetatori din institute ale Academiei si universitati din Bucuresti, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Constanta, Targoviste) se va face de catre RMGC, nu am fost foarte alertat: legislatia romana si cea europeana prevad ca orice investitie de acest gen trebuie precedata de studii aprofundate de teren (sapaturi arheologice, analize ale monumentelor, expertize etc.), finantate chiar de catre probabilul investitor, inainte de a primi sau nu aprobarea de incepere a lucrarilor.

Toata operatiunea mea de expertizare s-a desfasurat in prima jumatate a anului 2011 si a avut in atentie monumentele si vestigiile medievale din zona Rosia Montana. Din fericire, am constatat, dupa atente investigatii, ca in acel loc nu exista nici un monument medieval, toate bisericile si casele cele mai vechi datand cel mult din secolul al XVIII-lea (mai exact de dupa jumatatea sa): bisericile greco-catolice din Rosia si Corna din 1741, respectiv 1781; biserica romano-catolica din 1783, cea unitariana din 1796, cea calvina tot de la finele secolului mentionat etc. Se stie ca Evul Mediu pe teritoriul Romaniei se extinde pe circa un mileniu, cam din secolele VI-VII pana la finele secolului al XVI-lea. Asta nu inseamna ca monumentele din epoca moderna cu trebuie conservate si restaurate, ceea ce am si recomandat cu insistenta, mai ales includerea pe lista monumentelor istorice a doua biserici. Galerii medievale (in sirul celor circa 150 de km de galerii disparate) exista, dar nu sunt accesibile decat in mica masura; am avut acces intr-o zona restransa, unde nu se pastra niciun inventar medieval (adica nu erau inscriptii, unelte, obiecte, vesminte etc.). Concluziile mele au fost de stricta specialitate si nici nu mi s-a cerut altceva.

Dupa cateva luni de la constituirea acestui grup, mi s-a comunicat de catre dl acad. Dan Berindei, vicepresedintele Academiei, ca initiativa nu a fost aprobata de Prezidiul Academiei Romane, ceea ce m-a mirat, in conditiile in care dl acad. Alexandru Vulpe era si este membru al Prezidiului! In aceste imprejurari, dupa un timp foarte scurt, mi-am anuntat decizia de retragere din grup, respectand pozitia generala a institutiei care m-a onorat atat de mult, alegandu-ma intre membrii sai. In acelasi timp, am inteles ca activitatea grupului putea fi instrumentata in scopuri straine intentiilor si convingerilor mele.

Doresc sa mentionez insa ca toate campaniile de sapaturi arheologice si orice alt gen de investigatii (istorice, etnografice, artistice etc.) din regiunea Rosia Montana – cele mai ample din intreaga istorie a zonei – au fost facute cu concursul celor mai importante institute de cercetari ale Academiei Romane (din Bucuresti si Cluj-Napoca) si muzee (Muzeul National de Istorie, Muzeul National de Istorie al Transilvaniei, Muzeul Unirii din Alba Iulia, Muzeul National al Satului etc.), fiind finantate de catre potentialul investitor, asa cum prevede legea. Aceasta nu a insemnat nicio clipa si nu inseamna nici acum ca specialistii de marca implicati in aceste activitati de cercetare si de expertizare au vreun cuvant de spus in decizia de aprobare sau de respingere a proiectului. Este un gen de munca stiintifica abordata in chip identic sau asemanator in toata lumea. Deciziile de asemenea importanta, cu implicatii inclusiv etice, sunt apanajul factorului politic si administrativ de la cel mai inalt nivel.

In privinta acestui proiect si a nocivitatii lui comunitatea stiintifica din Romania s-a pronuntat deja : Academia Romana, cadrele Universitatii „Babes-Bolyai” Cluj, cadre ale Academiei de Stiinte Economice din Bucuresti, ale Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu”, Bucuresti, cercetatorii Ad Astra, expertii Ordinului Arhitectilor din Romania, Uniunii Arhitectilor din Romania. Totodata organizatii internationale precum ICOMOS, Europa Nostra, Uniunea Internationala a Arhitectilor sau Consiliul European al Arhitectilor au alertat in numeroase randuri ca implementarea acestui proiect va duce la disparitia in cvasi-totalitate a resurselor valoroase, unice ale zonei, a patrimoniului cultural si natural al sitului Rosia Montana.

Singurul motiv pentru care azi mai vorbim de acest proiect care afecteaza ireparabil mediul, distruge patrimoniul cultural al zonei si incalca drepturile localnicilor si ale cultelor religioase la proprietate este acela ca factorii politici care il decid au o viziune limitata si prefera sa dea curs argumentelor RMGC privind pauperitatea zonei si lipsa de importanta a vestigiilor arheologice antice si moderne de la Rosia Montana, dar si promisiunilor lipsite de continut despre mii de locuri de munca.

Cluj-Napoca

28 februarie 2012

Prof.univ.dr.Ioan Aurel Pop

Membru al Academiei RomaneFactorii politici care decid proiectul Rosia Montana au o viziune limitata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *