A abandonat viata linistita de la oras pentru a munci de dimineata pana seara la ferma de capre pe care, alaturi de tatal si fratele sau, a infiintat-o intr-un mic sat din Salaj. Vreme de 10 ani s-a zbatut sa puna pe picioare o afacere de succes, bazandu-se exclusiv pe calitatea unor produse putin cunoscute si apreciate pentru calitatile lor nutritionale, dar mai ales curative. Rasplata a venit in cele din urma, iar astazi locuitorii Zalaului se trezesc dis-de-dimineata in fiecare sambata si stau la coada pentru a cumpara lapte si branza de capra marca Ferma Ghiurutan.
Fantanele este cele mai mic sat al comunei Dragu, doar vreo cateva case si 50 de suflete ducandu-si existenta astazi pe dealurile de la limita judetelor Salaj si Cluj. La marginea satului, in buza unui deal, se afla ferma de capre a familiei Ghiurutan. Drumul asfaltat te duce pana aproape de fostele hale ale unei ferme comuniste, transformate in adapost pentru 300 de capre, majoritatea dintre ele din rasa alpina franceza. In dupa-amiaza unei zile insorite de mai, Viorel Ghirutan munceste, ca in fiecare zi de altfel, facand curat in locul unde tocmai a muls, cateva minute mai devreme, impreuna cu fratele sau Ilie, 250 de capre. Cu cizme albe de guma, o salopeta albastra si o esarfa portocalie sub care sta ascuns un par des tanarul fermier strange cu un faras resturile de paie lasate de animale. Se opreste greu din munca pentru ca in mai putin de o ora trebuie sa faca locul curat, ca mai apoi sa se poata ocupa de laptele proaspat muls, depozitat intr-un recipient urias de inox. Spune amuzat ca un client care a fost recent pe la el l-a intrebat de ce laptele lui nu are gustul ciudat pe care alt lapte de capra il are. Raspunsul e simplu: nu pentru ca e “indoit” cu lapte de vaca, ci doar pentru ca e muls in conditii perfecte de igiena.
“Tu te straduiesti sa faci calitate. Tocmai in ideea asta am muls mecanizat pentru ca laptele sa iasa cat mai curat. Si noi am muls in strunga. Acolo te-ai ridicat, ai luat galeata, ai strecurat laptele si te-ai dus. Aici mai ai 45 de minute, o ora si jumatate in fiecare zi de lucru. Ideea e ca mulg doi oameni si nu mulg cinci, iar laptele de la caprele care au temporar probleme — un vaccin, un antibiotic, poate fi selectat si il dam la caini, nu il punem cu laptele bun, ca nu ne permitem”, spune Viorel Ghiurutan.
A inceput afacerea cu capre in urma cu zece ani, impreuna cu tatal si fratele sau, abandonand o slujba in Zalau si mutandu-se la Fantanele, cu speranta ca si familia il va urma, in timp. La vremea respectiva nu stiau foarte multe despre capre, iar situatia era mult mai dificila decat cea de azi, cand au o masina frigorifica pentru transportat produsele lactate, iar drumul a fost asfaltat pana aproape in poarta fermei.
“Asa sa va ganditi ca ne-am cumparat un IMS, ca nu puteam ajunge aici. Lasam in primii ani masinile in satul vecin si veneam pe jos, cu sacii de haine, cu mancarea, cu painea, doi kilometri aproape. Am carat piatra si am pus pe drumul satului. Nici acum nu e usor. Familiile noastre sunt in Zalau, iar noi stam si muncim aici. Sambata si duminica vin si sotiile sa faca de mancare, pentru toata saptamana, la patru oameni. Noi am facut ferma la tara in ideea ca vin si familiile aici, dar cand vezi cum decurg lucrurile… Noi am pornit de la zero si am reusit sa facem ceva. Asta discutam si cu familia astazi. Totusi, la modul la care s-a inceput acum 10 ani, cand tata a zis sa crestem capre, dar nu a avut nicio strategie doar ca e nevoie de lapte de capra, chiar ii spuneam lui Ilie: am impresia ca am ajuns destul de departe fata de ideea si cunostintele lipsa cu care am plecat la drum”, spune fermierul.
La inceput au fost 30 de capre carpatine romanesti, cumparate cu un credit FIDA pentru zootehnie si agricultura obtinut de la banca, dar mai apoi au prins drag de caprele alpine franceze, ajunse in sat printr-un program derulat de Fundatia Heifer. Laptele bun si mult dat de animalele din Franta a determinat familia sa se orienteze catre aceasta rasa, astfel ca in prezent majoritatea turmei e de culoare rosiatica, culoare caprelor din Hexagon. Nota discordanta face un tap negru, autohton, pe care fermierul nu l-ar da pentru tot aurul din lume, pentru ca “e un tap ca si noi, fara pedigree, dar are toate calitatile”.
Povestea sa curge pe fundalul sonor al vocalelor iezilor din “cresa”. Spre deosebire de miei, acestia sunt intarcati imediat dupa nastere si hraniti apoi cu biberonul, cu laptele muls de la capre. Obisnuiti doar cu oamenii, iezii ii considera parintii pe fermieri care le dau hrana zilnic. Cu ochii mereu pe un ceas de perete, Viorel Ghiurutan continua curatenia si povestea aventurii fermierului roman si a caprelor franceze.
“Am inceput cu capre carpatine, capre romanesti care dau si trei litri de lapte zilnic, dar mai apoi am trecut la cele din Franta. Dupa 10 ani am ajuns la o concluzie: alpinele franceze sunt capre foarte bune de lapte, dar trebuie sustinute. Acuma, cand merg si la pascut, ele mananca zilnic o jumatate de kilogram de boabe de porumb, cu seminte de floarea soarelui si grau. Lucru asta as vrea sa vad cati il fac. Daca am zeci de mii de hectare de teren, sute de mii de tone de cereale si fac colateral si cresterea animalelor, asta e altceva. Am ajuns la animale performante de lapte, dar niciodata nu vom putea vinde iezi de carne, lucru care la romani nu e bun. Sunt animale de lapte si atunci daca eu le dau la animale sa manance ca sa le sustin, pentru ca daca mananca numai din camp, se usuca pe picioare, si daca nu cer pret pe produs, nu ma pot sustine. Nu ma deranjeaza concurenta. E un lucru bun, dar sa fie o concurenta loiala. Eu strecor laptele in trei filtre, spal mecanizat cu detergent instalatiile de muls. In zona de muls, unde stau caprele cu picioare, dupa ce spal eu tai slanina si am curajul sa o mananc fara nicio problema. Atunci pun costurile mele pentru a face un produs de calitate, eu ma straduiesc sa fac laptele asa si vine altul care poate amesteca laptele cu lapte de vaca si vinde cu doi lei mai ieftin. Oamenii se uita la pret, din pacate”, conchide oarecum trist crescatorul de capre.
A pus mereu suflet in tot ceea ce a facut si s-a straduit sa ofere produse de calitate la un pret corect, insa nu intotdeauna clientul intelege efortul si munca ce se afla in spatele unui calup de branza. E greu de explicat pentru neinitiati si care este diferenta dintre produsele de la ferma din Fantanele si alte produse, aparent similare.
“Alpina franceza e o rasa mai omogenizata ca si carpatina, pentru ca statul francez s-a ocupat de selectia caprelor, pe cand l-a romani n-a interesat pe nimeni. Toti fermierii francezi cu capre au fost obligati sa-si castreze tapii si sa monteze animalele doar cu tapi de rasa franceza alpina. Si asa au omogenizat ei rasa pentru productie mai buna de lapte. Rasa are ca avantaj culoarea blanii. Specialistii spun ca laptele de capre rosii ajuta foarte mult la regenerarea tesuturilor, fiind foarte bun contra cancerului. Laptele de capra nu se prinde asa gros, ci pentru ca are o granulatie a grasimii foarte fina din care rezulta o branza foarte buna. Una este insa laptele de capra din furajere si alta laptele de la caprele care pasc in camp. O capra care mananca scai vanat, pelin, cimbrisor, salcie produce un lapte deosebit. Cealalta, daca eu vreau doar cantitate de lapte si ii dau numai furaj, ea da cantitate, dar laptele e din ceea ce mananca animalul. Noi ne-am straduit sa promovam laptele de pasune, dar daca noi mergem la piata si spunem ca asta de pasune e sase lei si cel de furaje e patru lei, romanul va spune: “il iau pe ala de patru lei”, spune Ghiurutan.
Diferenta e facuta nu doar de calitatea produselor, ci si de modul lor de transport si comercializare.
“Eu de cand am mers in piata, din prima zi am vandut cu frigider cu priza, nu frigider de forma, cum mai sunt si acum. Produsele stau in frigider nu pentru autoritatile care vin in control, ci pentru linistea mea sufleteasca si pentru clientii care vin sa cumpere branza. Nu in ultimul rand, nu stiu cati comercianti isi duc marfa la piata cu masina frigorifica”, argumenteaza fermierul.
Eforturile familie Ghiurutan nu au ramas fara ecou si dupa 10 ani de munca au ajuns ca in 2014, sambata de sambata, zeci de locuitori ai Zalaului sa se trezeasca cu noaptea in cap si sa se aseze cuminti la coada, pe platoul din centrul orasului, doar pentru a fi siguri ca apuca produsele din lapte de capra.
“Cunosc produsele familiei inca de cand au venit prima data la piata in Zalau. De-a lungul anilor au pastrat aceeasi calitate si eu sunt foarte multumit de ele. I-am promovat si eu cum am putut, mergand la ferma cu grupuri de straini sau ducand branza de la Fantanele inclusiv in patria branzeturilor, in Franta, unde a fost foarte apreciata”, afirma Mircea Groza, maestru bucatar din Zalau.
Afacerea merge bine in prezent, insa fermierul intampina greutati in dezvoltarea ei, dar si cu autoritatile locale, atunci cand vine vorba de terenurile de pasunat.
“Multi ma intreaba de ce nu accesez fonduri europene. Vreau bani europeni, dar daca n-am bani de cofinantare? Vreau 100.000 de euro. Primesc 40.000 bani europeni, dar de unde sa scot 60.000 de euro partea de cofinantare? Acum am 300 de capre, cu circa 500 de litri de lapte zilnic. Am avut si 600, dar a trebuit sa renunt pentru ca nu ne descurcam. Din cele 300 doar 240-250 de capre sunt cu lapte. Iarna se intarca. Mulgem caprele doar din martie pana in noiembrie, iar in rest trebuie sa traim din ce producem in aceste luni. Nu e usor. Subventia din partea statului este de 36 de lei pe cap de animal, nesemnificativa. E o afacere cu potential, dar sunt si foarte multe greutati si e foarte mult de munca”, conchide Ghiurutan.
Laptele de capra este considerat atat de medicina traditionala, cat si de cea naturista sau chiar in “leacurile babesti” un aliment cu numeroase beneficii pentru sistemul respirator, cel gastro-intestinal, in lupta contra cancerului, dar si ca antibiotic natural. Daca e sa luam in considerare studiile arheologice, capra este primul ierbivor domesticit de catre om, proprietatile sale medicinale, fiind valorificate intens in Egiptul si in Grecia antica. Egiptenii considerau laptele de capra sacru si il aduceau drept ofranda zeilor, in timp ce aristocratele egiptene il foloseau ca elixir de tinerete si frumusete. Legendele spun ca insasi Cleopatra folosea laptele de capra pentru a-si mentine supletea si finetea pielii.
