Formarea constiintei forestiere. Ce actiuni, institutii, organizatii, asociatii trebuie promovate?

Cu ce ne ajuta produsele ecologice?Dragostea si respectul pentru paduri in randul populatiei tinere, in special al elevilor, trebuie sa porneasca de la constientizarea ca un arbore, arboret sau o padure este o fiinta vie care trebuie ocrotita si cultivata, iar ea, la randul ei, apara viata, sanatatea si existenta omului.

In Romania exista o veche traditie ca anual sa fie sarbatorita “Ziua Padurii” si apoi “Luna Padurii”, cand mii de tineri participau la actiunea de impadurire. Dupa anul 1990, in Romania s-a renuntat la aceasta traditie si s-au adoptat festivitati protocolare la nivelul Regiei Nationale a Padurilor.

Progresului Silvic, societate profesionala infiintata cu peste o suta de ani in urma si care a avut un cuvant decisiv in stabilirea politicilor de aparare si salvare a padurilor, dar si in formarea constiintei forestiere, trebuie sa i se acorde locul cuvenit atat pe plan intern, cat si international.

In S.U.A., Japonia, Anglia si alte tari, sarbatorile pentru sadirea arborilor sunt popularizate prin proclamatii ale sefilor de state pentru apararea padurilor.

In reluarea traditiilor de respect fata de padure si natura trebuie sa se implice Presedintia, Parlamentul, Guvernul, Autoritatea de Stat pentru Paduri si Economia Forestiera, Ministerul Invatamantului si Ministerul Mediului si organizatiile nonguvernamentale.

Hotaratoare in formarea constiintei forestiere a fost si trebuie sa devina inspectoratul si ocolul silvic ca organe de stat, organizarea “Lunii Padurii” si legatura permanenta intre populatie, organizatiile civile si institutiile din raza sa de activitate. Fara prezenta lor la organizarea lunii plantarii arborelui, aceasta sarbatoare devine un simplu act formal ce va continua cu efectuarea de cheltuieli mari pentru festivitati inutile.

Personalul silvic si forestier ar trebui considerat ca fiind un corp profesional de interes european si, la fel ca “medicii fara frontiere”, “ziaristii fara frontiere”, iar recent “inginerii fara frontiere”, sa se instituie din initiativa Romaniei organizatia “forestierii fara frontiere”, pe care sa o prezentam Uniunii Europene. De asemenea, sa se propuna ca Uniunea Europeana sa declare “Ziua Padurii” zi festiva pentru formarea constiintei forestiere. La modificarea Constitutiei Romaniei s-ar putea inscrie prevederi pentru conservarea, protejarea si dezvoltarea durabila a padurilor, cuprinse in programele scolare, de radio si televiziune.

Pentru formarea constiintei forestiere la fel de importanta este educatia profesionala a personalului tehnic din silvicultura si economia forestiera si introducerea in productie a rezultatelor obtinute in tara si pe plan mondial.

In Romania, aceasta educatie a fost institutionalizata atat pentru ingineri, cat si pentru personalul tehnic, prin Centrul de documentare, informare si propaganda tehnica forestiera – C.D.F. si publicatiile “Revista Padurilor”, Gazeta “Muncitorul Forestier”, precum si numeroasele lucrari aparute la editura “AgroSilvica”, “Ceres” etc.

C.D.F. dispunea de cea mai mare biblioteca forestiera din Romania, peste 40.000 volume. Avea relatii internationale, permanente, cu peste 135 de institute din strainatate, cu care facea schimb de publicatii. Silvicultura romaneasca era cunoscuta in intreaga Europa. C.D.F. a organizat schimburi de experienta, consfatuiri, expozitii, productia de filme documentare, afise, pliante, brosuri de propaganda forestiera si filme documentare.

Un rol important in educatia forestiera a indeplinit si gazeta “Muncitorul Forestier”, care trata probleme de productie, cu elemente de tehnica forestiera, precum si problemele sindicale.

Prestigiul C.D.F. se datora conducerii ei de catre prof. dr. ing. Thedor Balanica si colectivul de documentaristi poligloti, cu inalta calificare. La “Muncitorul Forestier”, mult timp Lucia Hosu Longin, ca redactor, a prezentat obiectiv realizarile in domeniul gospodaririi padurilor si problemele sindicale.

C.D.F. si “Muncitorul Forestier” si-au incetat activitatea, dar o analiza atenta ar putea demonstra ca cheltuielile cu destinatia formarea constiintei forestiere sunt mult mai mari, rezultatele sunt nesemnificative, iar beneficiarii de fonduri necunoscuti profesional.

Si din perioada interbelica publicatiile “Revista Padurilor”, “Viata Padurii” si alte lucrari de specialitate se remarca prin larga dezbatere si confruntare de conceptii in probleme tehnice si de politica forestiera

In actuala etapa de tranzitie, desi era de notorietate publica faptul ca ritmul tot mai accentuat de distrugere a padurilor se datoreaza politicilor, strategiilor si legislatiei adoptata din initiativa “Autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura”, in “Revista Padurilor” si “Viata Padurilor” nu au avut loc dezbateri si confruntari pe aceste teme. Articole numeroase si uneori mai bogate in elogii decat cele ce se adresau lui N. Ceausescu se publicau la numirea unui prim-ministru, ministru sau un nou director general la R.N.P.

S-au sponsorizat lucrari laudative la adresa acestei autoritati. S-au finantat sesiuni stiintifice, seminarii, colocvii in care gravitatea distrugerilor de paduri si a fenomenelor de desertificare nu sunt evidentiate.

Documentata lucrare “Padurile Romaniei – Trecut, Prezent si Viitor – Politici si Strategii”, elaborata cu colaborarea si consultarea unor personalitati remarcabile din cercetarea, invatamantul si managementul forestier, a fost primita cu deosebit interes de silvicultori si forestieri, dar la cererea reprezentantului “Autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura”, a fost oprita de la difuzare in reteaua Regiei Nationale a Padurilor. A fost un adevarat act de cenzura asupra caruia a revenit noua conducerea a R.N.P.

“Autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura”, prin “Proiectul de Dezvoltare Forestiera privind imbunatatirea gestionarii durabile a padurilor”, era obligata sa acorde sprijin pentru constientizarea proprietarilor de paduri, ori tocmai Asociatiei Proprietarilor de Paduri din Romania, singura declarata prin lege de utilitate publica, nu i s-au acordat subventii europene si bugetare in acest scop.

In mod paradoxal, in Romania sunt declarate ca institutii de utilitate publica ocoalele silvice private care au ca activitate exploatarea padurilor si comertul cu lemn.

Programele si fondurile ce se aloca pentru padurile proprietate privata trebuie sa se bucure de transparenta totala si de un control permanent al organelor de stat calificate, pentru a se evita abuzurile si coruptia in utilizarea lor. Fara clarificarea de urgenta a felului cum s-au cheltuit fondurile alocate de institutiile europene si Banca Mondiala pentru formarea constiintei forestiere si fara stabilirea unui program cu raspunderi institutionale, vor continua cheltuielile inutile fara a se obtine rezultate concrete.

Membrii fondatorii ai FEDERATIEI PENTRU APARAREA PADURILOR

Dr. Ing. Mihai Ionescu, Dr. Ing. Aurel Ungur, Ing. Marcel Ionescu

Presedintele Asociatiei Proprietar de padure, Presedintele Asociatiei Patronale

Proprietarilor de Paduri Presedinte al Asociatiei Silvo-Domeniale Resita U.D.R.

din Romania, A.S.P.R. “Vulturul” – jud. Cluj

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,101FaniÎmi place
108CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente