Guvernele elene, in slujba companiilor miniere

Guvernele elene, in slujba companiilor miniere

de Mariniki Alevizopoulou

Guvernele elene, in slujba companiilor miniere
Guvernele elene, in slujba companiilor miniere

La baza disputelor starnite de exploatarea minereurilor din Halkidiki, o regiune de o frumusete naturala rara, situata in nordul Greciei, se afla distrugea masiva si pe termen lung a mediului inconjurator. Cu toate acestea, si alti factori cantaresc greu in aceasta chestiune intens dezbatuta, factori precum masinatiunile politice dintre reprezentantii guvernului elen si companiile private, acordurile revoltatoare impotriva interesului statului grec, precum si represiunile violente din partea politistilor indreptate contra localnicilor care demonstreaza impotriva proiectului minier. Astazi aflam faptul ca Eldorado Gold, principalul investitor, are un plan abil pentru a-si consolida investitia: invocarea articolului 106 a Constitutiei Greciei privind protejarea capitalului strain. La randul lui, guvernul elen este dispus sa ofere sprijin companiei. Insa persista intrebarea: „va fi aceasta investitie profitabila pentru Grecia? Datele disponibile indica un nu.

In urma cu cateva zile, dupa ce niste indivizi cu cagule au atacat terenul minei de aur (de la Skouries) si dupa distrugerea utilajelor si a echipamentelor, Primul Ministru grec Antonis Samaras a declarat pentru Wall Street Journal ca: „Aceste actiuni nu pot fi tolerate. Grecia este un stat european modern si noi protejam cu orice pret investitiile straine in tara.”

Asadar, s-ar parea ca multinationala candiana Eldorado Gold, una dintre cele mai mari companii miniere din lume, este pe punctul de a castiga batalia, avand in guvernul grec un aliat devotat. Acest lucru nu reprezinta o noutatate. De zeci de ani, guvernele din Grecia au sprijinit companiile miniere. Societatea a anuntat ca va face „tot posibilul” pentru a proteja natura exceptionala din Halkidiki. In orice caz, potrivit sustinatorilor investitiei din cadrul guvernului, al Consiliului de Stat (tribunalul administrativ suprem din Grecia) si a unei mari parti din mass-media, chestiunea mediului inconjurator nu ar trebui considerata foarte importanta. Chiar daca mediul este, intr-o anumita masura, afectat, potrivit acestora, pret este acceptabil pentru o investitie de o asemenea anvergura, care va duce la o dezvoltare mai mult decat necesara intr-o Grecie macinata de criza.

Oare asa stau lucrurile cu adevarat? Impreuna, dovezile disponibile si istoria minelor din aur din Halkidiki contrazic punctul de vedere al sustinatorilor investitiei. Acestea tind sa demonstreze ca investitia Eldorado Gold nu va fi deloc avantajoasa pentru Grecia – cel putin in conditiile pe care guvernul elen pare dispus sa le propuna. Cu siguranta va fi profitabila pentru companie, pregatita sa exploateze o rezerva estimata de 13 miliarde de euro.

Proteste, publicitate si „doctrina Dekleris”

Lupta populatiei impotriva exploatarilor in Halkidiki dureaza de ani buni. Guvernele elene, apuse, precum si cel prezent, au raspuns facand recurs la acte de violenta crescanda din partea politiei. Marile miscari publice de protest au fost insotie, uneori, de boicoturi la locul exploatatiei miniere, acte la care guvernele au raspuns prin excese, intensificand interventiile politiei, recurangand la gaze lacrimogene, gloante de cauciuc, arestari nejustificate si chiar luand cu forta mostre de ADN localnicilor.

In tot acest rastimp, guvernele elene au continuat sa includa in acorduri de exploatare zone tot mai vaste. Celebrele Mine Cassandra, revandute in 1995 multinationalei canadiene TVX GOLD, includ, in realitate, trei mine: mina de la Madem Lakkos, mina de la Mavres Petres si mina Olympiada. In anul 2000, compania si-a inceput activitatile de exploatare a aurului sub satul Stratoniki. Intrucat alunecarile de teren erau la ordinea zilei din cauza detonatiilor, Consiliul de Stat a decis suspendarea activitatilor companiei in 2002. Drept urmare, compania s-a hotarat … sa initieze o procedura de faliment.

In 2003, la sfarsitul unei proceduri atat de revoltatoare care a devenit tot mai vestita, Minele Cassandra au fost tranferate unei companii nou infiintate, Helas Gold.

In 2006, Hellas Gold a lansat un proiect de studiu al activitatilor din mina de suprafata din padurea Skouries Megalis Panagias. Ministerul Mediului a aprobat proiectul in 2009, insa localnicii din zona au ridicat baraje si au blocat forarile in zona.

In 2011, Ministrul Agriculturii, Giorgos Papakonstantinou a aprobat studiul de impact asupra mediu elaborat de companie si, un an mai tarziu, Consiliul de Stat a respins petitia populatiei elene impotriva acestui studiu. Acesta s-a declarat in favoarea continuarii operatiunilor de exploatare in minele de aur din Halkidiki, afirmand ca „investitia este deosebit de avantajoasa pentru economia tarii.”

Oare ce s-a petrecut intre prima decizie a Consiliului de Stat si a doua? Unele surse de la fata locului pun schimbarea pe seama inlocuirii responsabililor, dupa pensionarea lui Michalis Dekleris, fostul vice-presedinte al Consiliului. Acestia amintesc de „doctrina Dekleris” care a influentat o mare parte din colegii lui Dekleris, cand „nici macar un copac nu se taia”. Si apoi? Si apoi a venit criza, vizita troikai (argou pentru cele trei organizatii care au cea mai mare influenta asupra viitorului financiar al Greciei: Comisia Europeana, FMI, Banca Centrala Europeana) la Consiliul de Stat, si indemnul ei la „dezvoltare”.

Hellas Gold a lansat recent o mare campanie de publicitate in mass-media elena. Aceasta ofensiva majora de comunicare, relativ spontana, daca tinem cont de faptul ca, inca de la infiintare, in 2003, Hellas Gold nu a avut nici macar un website (site-ul afisa mesajul „in constructie”), subliniaza importanta dezvoltarii pe care o va aduce investitia. Campania are un dublu obiectiv: atenuarea acuzatiilor impotriva companiei in ceea ce priveste mediul inconjurator, si crearea unei legaturi intre investitie si criza. Mai precis, sa avanseze ideea potrivit careia, in ciuda posibilelor inconveniente, avantajele aduse dezvoltarii Greciei vor fi net superioare, tinand cont de situatia tarii.

In ceea ce priveste impactul asupra mediului inconjurator, prudenta ar fi mai degraba recomandabila. Experientele anterioare, la nivel international, precum si in Grecia, contrazic afirmatiile companiei. Este de ajuns un tur la situl de exploatare de suprafata al lignitului al Companiei Publice de Electricitate (DEI), la Ptolemais, pentru a pune la indoiala declaratiile cu privire la regenerarea solului si a padurilor.

Un transfer cu scandal, o trecere in faliment anulata si oamenii lui Bobolas

Care sunt, atunci, avantajele pentru Grecia? Principalul argument pe care s-a fondat decizia Consiliului de Stat din 24 iulie 2012, cand a respins petitia locuitorilor care solicita suspendarea activitatilor miniere pana la pronuntarea deciziei finale a Curtii Supreme, a fost acela al necesitatii dezvoltarii pe timp de criza. Sau cum spun sustinatorii companiei, pentru fiecare proiect de dezvoltare trebuie evaluate nu numai posibilele daune, ci si perspectivele obtinerii de profit. Trebuie puse in balanta costurile si avantajele. Atunci, sa tragem lina. Cine obtine acest profit?

Pe de o parte, actionarii. Dupa cum am aflat, valoarea actiunilor companiei a crescut la 9,6% dupa ce ministrul de atunci al Mediului, Giorgos Papakonstantinou, a aprobat studiul de impact asupra mediului in 26 iulie 2011.

Dar sa revenim la anul 2002 pentru a vedea tertipurile – cel putin controversate- la care au recurs actualii politicieni pentru ca situatia sa ajunga in punctul acesta. La acea vreme, sedinta plenara a Consiliului de Stat a decis anularea deciziilor ministerelor responsabile (Ministerul Lucrarilor Publice, precum si Ministerele Culturii, Agriculturii si al Dezvoltarii Economiei), care au dat acordul multinationalei TVX HELLAS (o filiala a companiei-mama si garant financiar al compnaiei canadiene TVX GOLD, achizitionata ulterior de Kinross Gold Corporation) sa exploateze Minele Cassandra. Curtea si-a sustinat decizia atragand atentia asupra incalcarii legislatiei privitoare la protectia mediului, afectarea surselor de apa, nevoia de mentinere a sanatatii localnicilor.

Cateva luni mai tarziu, in mai 2003, TVX HELLAS a deschis o procedura de insolvabilitate, invocand datoriile de 216,56 de euro catre compania-mama, stat, angajatii  si furnizorii sai. Multi au considerat falimentul un mijloc de a se exonera de responsabilitate. In timp ce se negocia cererea de trecere in faliment a companiei, angajatii neplatiti s-au baricadat in galeriile miniere si unii chiar au intrat in greva foamei.

Astazi se stie ca Christos Pachtas a fost constrans sa-si abondoneze rolul principal de pe scena politica in urma vanzarii ilegale a padurilor din Poro Carras, din Halkidiki, in 2004. Cu toate acestea, in 2004 el a fost ales primar al orasului Aristotelis din Halkidiki, si astazi este un sustinator fervent al exploatarii miniere.

In acea perioada insa, in 2003, Pachtas ocupa functia de Scretar de Stat pe probleme de economie nationala, in guvernul Kostas Smitis. Tribunalul de prima insitanta din Atena a acceptat cererea de trecere in faliment a TVX HELLAS (1286/1203) la inceputul lunii noiembrie, in 2003. Si totusi, inca o data, decizia din 12 decembrie a schimbat datele ecuatiei:

–        statul a renuntat la pretentiile din partea TVX contra achitarii unor taxe si contributii sociale in valoare de 2,2 milioane euro

–        TVX Gold a renuntat la pretentiile sale de achitare a sumei de 218 milioane dolari de catre TVX HELLAS, pentru platile neefectuate

–        Tribunalul de prima instanta de la Atena a anulat decizia de trecere in faliment a TVX HELLAS

–        Secretarul de Stat pe probleme de economie nationala, Christos Pachtas, impreuna cu Secretarul de Stat pentru Dezvoltare, Alexandros Kalafatis, in calitate de prezentanti ai guvernului elen, au semnat doua contracte succesive: o reglementare juridica privind solicitarile TVX HELLAS catre statul grec, pentru pierderea investitiilor si a profiturilor, precum si o reglementare juridica privind solicitarile statului catre TVX HELLAS pentru incalcarea reglementarilor privind mediul inconjurator, precum si pentru daunele aduse mediului. Dupa semnarea acordului, statul a achizitionat din nou, contra unei sume de 11 milioane de euro, Minele Cassandra de la TVX Hellas, care declarase faliment cu doar o ora inainte.

–        Odata cu contractul consecutiv semnat la acelasi notar, guvernul elen a „transferat” companiei HELLAS GOLD SA totalitatea activelor Minelor Cassandra „contra sumei de 11 milioane de euro, achitata direct companiei TVX HELLAS”.

–        Toate demersurile ulterioare au fost ratificate de Parlamentul grec prin legea 3220/2004

Este uimitor sa constati ca statul grec a decis sa transfere minele de aur unei companii infiintate cu doar 3 zile inainte, cu un capital social de 60.000 de euro. Poate situatia devine mai limpede daca mentionam ca aceasta companie a fost infiintata de Dimitris Koutras, presedintele al AKTOR si membru al Consiliului de Administratie al ELLAKTOR, si de catre George Sossidis, membru al Consiliului de Administratie al ELLAKTOR. AKTOR si ELLAKTOR sunt doua companii de contructii apartinand magnatilor in constructii si in mass-media, George si Fotis Bobolas. Tata si fiu, acestia detin o mare parte din sectorul constructiilor din Grecia, precum si actiuni la una dintre cele mai influente canale de televiziune din tara.

Este compania care, inca o data, deruleaza activitati in Halkidiki si careia i-au fost cedate terenurile din Skouries. Insa acest lucru s-a petrecut dupa nenumarate schimbari. Incepand cu anul 2003, diferite companii au cumparat si au vandut actiuni ale Hellas Gold, printre care amintim European Goldfields (al carui actionar principa, este magnatul   roman al petrolului, Frank Timis, implicat in mai multe scandaluri legate de crima organizata si trafic de droguri). Dar sa lasam deoparte aceste aspecte si sa ne concentram asupra celor care detin drepturi de exploatare a 317.000 ha in nordul Greciei.

Probabil suparati din cauza pasivitatii marilor surse media in ceea ce priveste aceasta chestiune, multi vorbesc despre „minele Bobolas” atunci cand se refera la incercarile de  exploatare a aurului in Halkidiki. Bobolas, cunoscutul afaceris, ai carui oameni au obtinut drepturile de exploatare a terenurilor in 2003, detine astazi doar 5% din actiunile la proiectul care se va derula in zona. Restul de 95% din actiuni sunt detinute de compania canadiana Eldorado Gold.

0% redevente, 10% impozite, 10 ani de protejare

Dupa indelungi cercetari, am reusit sa intalnim pe cineva la curent cu modul in care s-au derulat negocierile, urmarindu-le indeaproape. Dupa ce i-am asigurat protectia anonimatului, persoana ne-a prezentat o intriga politica extrem de interesanta.

Acesta a declarat ca „in aceasta situatie speciala, guvernul a servit drept intermediar intre doi investitori privati. Cu doua acorduri notariale intr-o singura zi, acesta a vandut minele pe care nu le-a detinut de fapt niciodata, pentru suma de 11 milioane de euro.”

Explicandu-ne putin adevaratele avantaje ale asa-zisei „dezvoltari necesare”, acesta a adaugat ca „potrivit codului minier, o mostenire a juntei militare, guvernului grec nu ii revin redevente de pe urma exporturilor miniere. In 2011, Romania si-a dublat redeventele, de la 4% la 8%. Grecia are redevente 0.”

In 2011, Comisia Europeana a amendat Grecia cu 15,3 de milioane de euro pentru tranferul Minelor Cassandra catre Hellas Gold, admitand ca guvernul elen a actionat in defavoarea interesului tarii incheiand aceasta tranzactie. Giorgios Papakonstantinou, ministrul Mediului la acea vreme, a facut recurs la aceasta decizie.

„A fost exces de zel”, afirma razand interlocutorul nostru. „Eldorado Gold ar fi putut cu usurinta sa plateasca suma. Compania a realizat o investie de 400 de milioane de dolari, iar profitul scontat ar fi putut atinge suma de 13 miliarde de euro. Amenda de 15 milioane de euro era ridicola. Acesta este motivul pentru care, la inceput, compania s-a adus in spatele lui Bobolas. El si-a folosit toate relatiile din lumea politicii si s-a ocupat de lucrarile in infrastructura. Restul va fi gestionat de Eldorado.”

Potrivit sursei noastre, principala problema a Eldorado este Syriza, partid de coalitie a stangii radicale, primul partid de opozitie dupa alegerile din iunie, anul trecut. Amenintarea reprezentata de Syriza este privita din doua unghiuri.

Potrivit sursei noastre, „In primul rand, Eldorado detine birouri in Grecia din acea vara. Astfel, poate infirma acuzatiile aduse de SYRIZA, potrivit carora compania nu platea impozite in tara si locuitorii nu vor avea niciun profit de pe urma exploatarilor. Cu toate acestea, pana acum, compania nu a facut dovada declaratiei sale fiscale.”

Totusi, inainte ca partizanii dezvoltarii sa deschida sampania si sa sarbatoreasca investitia, sa privim indeaproape termenii impozitarii companiei.

„Evolutia SYRIZA si posibilitatea ca afacerea sa fie nationalizata inspaimanta Eldorado. Ultimele alegeri au alungat aceasta posibiitate, insa pentru a-si asigura viitorul, compania intentioneaza sa se foloseasca de articolul 107 din Consitutia Greciei privind protejarea capitalului strain. Aceasta lege ce dateaza din 1953 – an de rascruce pentru dezvoltarea capitalista a Greciei – a fost adaptata in scopul protejarii companiilor Esso Pappas si PECHINEY. Mai tarziu, legea a fost folosita pentru cazinoul Hyatt, Heracles, TVX GOLD si, mai recent, Hochtief, cu aeroportul Eleftherios Venizelos din Atena. Prevederile legii garanteaza doua avantaje esentiale: o rata fixa a impozitarii de 10%, si garantia ca nimic nu va putea fi schimbat la statutul operational al companiei in Grecia pentru urmatorii 10 ani. Un decret prezidential impiedica orice interventie in derularea investiei.”

Ministrul Dezoltarii, Kostis Hatzidakism, este pus responsabil cu Directia pentru capitalul strain. Dupa acordul ministerului – acord care, potrivit sursei noastre, deja a fost garantat tacit- si dupa publicarea decretului prezidential, urmatorul Parlament nu va putea interveni legal. Va fi nevoie de o alta Constituie.

Niste „comunisti” la Curtea Suprema

Este oare posibil, intrebam noi, sa contestam acordul dat de Giorgos Papakonstantinou, daca s-ar dovedi, de exemplu, ca acesta este implicat in scandalul Listei Legarde?

„Papakonstantinou are acoperire buna”, ne raspunde sursa. „Acesta a actionat cu acordul consiliului departamental.”

Deputata Syriza Katerina Inglezi ne explica cum au aprobat institutiile regionale activitatile Hellenic Gold:

„La ce consiliu departamental va referiti? Consiliile departamentale au fost suspendate la sfarsitul lunii decembrie, in 2010, atunci cand s-a trecut la sistemul periferiilor (regiunilor) 1. Consiliul departamental consultat a fost suspendat cateva zile mai tarziu. Si el a votat in unanimitate pentru derularea proiectului. Cand am intrebat consilierii departamentali cum au avut timp sa citeasca cele 4000 de pagini ale studiului de impact aupra mediului, ei ne-au raspuns ca nu le-au citit. Ceea ce nu i-a impiedicat, totusi, sa le valideze legalitatea.”

Oricat de revoltator ar putea parea, gardianul contractelor Hellas Gold isi pastreza tonul impasibil. Pare ca vorbeste despre decizii luate deja, in care nimeni nu poate interveni, ca si cum afacerea ar fi fost incheiata.

Interlocutorul nostru continua, spunand „Koutras, care a fost primul om de legatura in Halididiki, precum si George Markopoulos, directorul general al Thrace Gold Mining (unde se remarca si influenta Eldorado) lucreaza la asta din 1994. In 20 de ani ei au facut totul pentru a asigura functionarea minelor.”

Si cum ramane cu recursul la localnicilor la Curtea Suprema? Acesta raspunde ca „Pana  acum, lucrarile la infrastructura se vor fi incheiat, iar activitatile miniere vor demara. Exista precedente pentru astfel de cazuri. Pana si Consiliul de Stat a fost intesat de comunisti. De acum inainte, singurul lucru pe care-l vor putea face va fi sa oblige compania sa planteze cu doi, trei copaci mai mult pe parcursul lucrarilor de reabilitare.”

Cu toate acesta, pentru a nu descuraja complet sustinatorii dezvoltarii, subliniem faptul ca guvernul grec va obtine totusi un mic profit de pe urma impozitelor achitate de salariati.

1. Reforma Kallikratis din 2010, care a prevazut reimpartirea administrativa a Greciei, prin disparitia „nomes”-urilor (departamente) istorice, si crearea unor entitati teritoriale mai mari, periferiile (regiunile). Aceasta reforma a dus la scaderea masiva a numarului colectivitatilor teritoriale si a angajatilor lor,  indeosebi la nivel local.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *