In vai pana acum salbatice ale Carpatilor, avem in derulare un razboi devastator care extermina naturaletea apelor de munte, inaintand pe sute de fronturi: escadrile de buldozere, excavatoare, genisti experti in dinamitare si la final turnarea in beton… Senilele microhidrocentralistilor zdrobesc si terfelesc viata de pe cursurile de ape naturale. Este pe cale procedeul prin care fiecare curs de apa primeste cateva injectii mortale de beton armat, prin care pe un secol se distruge cursul de apa in cauza… se pierde conectivitatea, ca o taietura pe vena… si biodiversitatea intregului curs de apa ajunge sa fie afectata.
Sute de monstri de beton-armat vor distruge habitatele de care depind vietati stiute si nestiute. Chiar in situri Natura 2000 cu specii de pesti de interes comunitar… apar serii de monstri de beton… Apele sunt trase in teava, ramanand sectoare de cursuri secate aproape in totalitate… moartea pasiunii. Ce se va intampla cu conectivitatea cursului? Cum vor trece pe aici pastravii (Salmo trutta), lipanii (Thymallus thymallus) si pesti mai mici ai muntilor, cum vor trece chiscarii (Eudontomyzon danfordi) protejati pe hartie de lege cafenie?
In vara anului 2011 treceam prin Muntii Fagaras cand am vazut cum misuna utilajele grele prin valea naturala de apa… vie inca. Tevi de un calibru urias se pregateau sa fie puse pe traiectoria cursului, prin care va circula apa moarta. Vedeam ecosistemul natural cum este distrus sub senile de buldozere, cum excavatoarele sapa groapa comuna a vietatilor care traiau prin fluidul care neintrerupt pe aici curge de milioane de ani. De sus de pe la birouri din minister nu se vede nici o problema, dar daca te apropii de lumea vie, metaforic poti sa auzi scrasnetul milioanelor de trichoptere, efemeroptere, plecoptere samd, care sunt strivite sub senilele “civilizatiei”. Din birourile populate de cei surzi si orbi, nu se percepe situatia vietatilor care nu vor mai avea ocazia sa se nasca… in apele moarte care vor curge printre betoanele, prin tuburi trase prin Carpati. Se dinamiteaza stancile de pe margini, se niveleaza pragurile peste care cadeau spectaculoase cascade… peisajul natural este definitiv si irevocabil eradicat… se construieste ceva alungit si dreptunghiular, din beton… un loc pentru apa care nu mai traieste. Nu am facut nici o fotografie in acea vale aflata sub asediu, ca si atunci cand un baiat a fost fulgerat in Retezat si se zbatea la limita vietii… sau cand am vazut oameni din India care nu se puteau ridica in picioare… de foame. Nu lacrimam, ca aparent deja mi-am pierdut aceasta capacitate. Dar orice naturalist care trecea prin zona unui santier de hidrocentrala construita pe o vale anterior salbatica… putea sa simta cum plange sufletul omului, daca asa ceva mai exista, inca.
Din pacate, domnul Efemeropter apoi doamna Efemeroptera de la Minister, in imensa lor implicare in protejarea naturii, „nu il intreaba” pe domnul Trichopter sau Plecopter din apa… ce parere are…. si nici pe domul si doamna Lipan nici pe copii de Pastrav… si nici reprezentantii societatii civile interesate de conservarea naturii nu au ce si cui sa ii zica. Buldozerele pe senile sunt alimentate. Vaile salbatice ale Carpatilor… ce conteaza? Era pe cand nu s-a zarit… azi o vedem si nu e… sau ceva asemanator.
In peisajele locuite de oameni, cursurile de ape naturale devin din ce in ce mai putine, mai fragmentate, mai poluate, mai pline de betoane. Raurile naturale au fost ucise in mare parte, sufletul lor se destrama in canale betonate, in salbe de baraje colmatate cu namoluri imputite, presarate cu cauciucuri uzate, mormane de flacoane de plastic; daca cineva va deschide candva oricare dintre flacoanele acelea, va gasi in fiecare cate un biletel pe care scrie: “a existat aici o specie agresiva sinucigasa care facea totul pentru a distruge mediul in care ea putea eventual persista”.
A venit si randul apelor de munte inca aflate in stare relativ naturala. Microhidrocentralele sunt agresiuni umane in peisaje cu grad redus de antropizare, asadar ele distrug zonele naturale inca existente. Fiecare saptamana apar noi proiecte si sunt aprobate noi investitii cu verde de Paris. Pare ca in 2005 erau proceduri demarate pentru 380 de microhidrocentrale si estimarea a peste 700 de noi locatii posibile. Pare ca in 2011, au existat 536 de microhidrocentrale care aveau aviz de mediu valabil. Numarul lor creste zi de zi.
Un articol interesant a lui Nicolae Daramus, aparut in Jurnalul National la 11 octombrie 2011, are titlul: „Energia verde aduce moartea. Hidrocentralele private distrug Negra Brostenilor”. Aici se arata: “grav atentat ecologic: (…) sapte hidrocentrale private pe raul Neagra Brostenilor (…) Fiecare instalatie avand, conform proiectului, o conducta lunga de 4-5 kilometri ce urma sa capteze 70% debit, practic, acest superb rau urma sa dispara pe intregul cursul sau semnificativ. (…) la ora actuala, in Romania, actele care consfintesc ilegalitati si nedreptati nu sunt o problema (…) Ce poate fi in capul unui individ care isi inchipuie ca are dreptul sa confiste, unei tari si vietii, un rau de munte, ramane insa o problema de ordin psihiatric.”
Privind holistic situatia biodiversitatii acvatice a peisajelor din Carpati, se ajunge ca prin aceste microhidrocentrale sa se creeze sute de discontinuitati la nivelul retelei hidrografice, ceea ce inseamna o mare interferenta in procesele ecosistemice naturale, sub variate aspecte biologice, evolutive, hidromorfologice, peisagistice samd. Sute de injectii mortale cu beton-armat, date ecosistemului Carpatilor. Efectul devastator al MHC este permanent, dramatic in timpul construirii cu dinamitare, buldozere, betonare samd, si persistent in timpul exploatarii care poate sa se intinda si peste un secol… cu intreruperea fluxurilor biologice/ ecologice naturale de pe cursul de apa. Retinerea sedimentelor, colmatarea, apoi apele cu eroziune agresiva in aval, modifica si fluxul de sedimente si alte aspecte geomorfologice si peisagistice… dar pe cine poate sa intereseaza asta?
Cum se zicea: “orice rahat mare este acoperit cu multe hartii”. Cand se emit diferite acorduri, totul pare frumos, dar daca cineva a vizitat un santier cu dinamitarea versantilor, buldozerele si excavatoarele care “remodeleaza peisajul”, betonatorii, tevile uriase… si biodiversitatea terfelita si exterminata… vedem ca pe aici este energie-verde-de-Paris. “Studiile de impact” sunt facute “la plezneala”, cu totala indiferenta fata de valorile naturale si procesele derulate in ecosistemele care urmeaza a fi dinamitate si betonate.
Sistemul este conceput atat de viciat, si evident ca nu din greseala, incat Natura nu are nici o sansa: “experti” sau firme care realizeaza Evaluari ale Impactului de Mediu si Studii de Evaluare Adecvata, devin de facto avocati ai investitorilor de la care ei primesc bani pentru aceste servicii. La Workshopul de la Brasov (Gestionarea investitiilor in microhidrocentrale in arii protejate) in 5 octombrie 2012, a fost discutat ca ar fi necesara crearea unei liste negre cu evaluatorii/ expertii/ firmele care au facut studii de impact aberante; totodata, ar fi necesar un site web care sa arate centralizat si din timp dezbaterile publice referitoare la investitiile propuse… nu sa apara doar anunturi in variate ziare obscure.
Pe langa asta, aceste investitii potentiale sunt analizate feliat, bucata cu bucata, si sunt declarate ca avand impact redus sau nesemnificativ… fara a se face o analiza strategica a impactului cumulat al sutelor astfel de hidrocentrale raspandite pe raurile noastre.
Ca sa faci asemenea monstri de beton, ai nevoie de un drum de acces pe care sa circule marile utilaje, deci practic toata valea este terfelita. In timp scurt, o vale naturala salbatica, splendida, romantica, unde nenumarate specii aveau conditii de existenta… ajunge o vagauna cu buldozere, excavatoare, explozii de dinamita, dislocarea rocilor… un santier in care comunitatile organismelor acvatice sunt terminate… la fel cum erau comunitatile umane peste care a fost aruncata bomba de la Hiroshima sau Nagasaki.
Apa este inghitita de conducta subterana, dusa kilometri pe traseu subteran, apare deci o discontinuitate cu cursul natural de apa. Un debit de servitute nu este clar delimitat, asadar se poate prelua chiar intregul curs de apa sau ceva asemanator. Chiar daca ar fi lasat un “debit de servitute” nesemnificativ, acesta nu are capacitatea de a suplini cursul de apa care exista in mod natural, si care acum este absorbit de uriasa teava. Ca sa fie totul si mai frumos, betonul are si scara de peste care are un capat pe uscat, pe care vor urca pestii locali interesati de zonele umede.
Astfel de dezastre se deruleaza inclusiv in arii protejate, situri Natura 2000 desemnate prin implementarea legislatiei europene… pentru protejarea unor specii si habitate de interes comunitar. Filmari realizate prin Carpati arata cum utilaje de 40 de tone circula prin albie; cum zicea un comentariu: parca este scos din filme horror. La cat de multa perversitate este in sistem, cand se aproba excavari si dinamitari din zone montane, nu este departe momentul cand vor zice ca se face pentru a implementa ideea “mai mult spatiu pentru rauri”… care se refera insa la redarea zonelor de lunca – cursurilor de ape care asa nu vor mai devasta localitatile construite pe fostele zone inundabile.
Aspretele (Romanichthys valsanicola), un mic peste endemic pentru cateva cursuri de ape din bazinul Argesului (Valsan, Raul Doamnei), traieste doar in acele locuri, nicaieri altundeva pe Planeta. Supravietuirea speciei se afla pe muchie de cutit… pare totusi ca in habitatele speciei se vor construi microhidrocentrale. Ulterior, pe aceste betoane se va pune o placuta de comemorare, in care se va scrie cu litere aurite si numele ministrului care a aprobat interventia strategica ce a dus la exterminare…
In Uniunea Europeana exista un target de 20% energie regenerabila in 2020, iar Romania avea 24% pentru tinta respectiva. Din iunie 2012, Uniunea Europeana, a redus acest target de la 20% la 15%… iar in consecinta Romania a redus targetul ei la 20%. Nimeni nu a luat in calcul ca prin Carpati exista o biodiversitate acvatica naturala de valoare inestimabila… asa cum demult nu mai exista prin statele vesteuropene cu natura moarta. Niste birocrati care nu au vazut in viata lor ce este Natura salbatica, vie, sunt evident inconstienti de impactul devastator al unor decizii luate din birouri ovale… sau nu ii intereseaza. Exista oricum un real conflict de interese intre conservarea biodiversitatii si producerea de energie regenerabila. Problema este ca pentru producere de energie verde exista interesul financiar produs de certificate verzi, subventii, legate de interese investitionale si politice… in timp ce pentru conservarea biodiversitatii exista dezinteres, delasare si dezinvoltura. In majoritatea siturilor Natura 2000 nu sunt definite obiective clare de management pentru a pastra starea de conservare a speciilor si habitatelor, integritatea sitului… si nu exista sisteme de finantare pe termen lung… decat proiecte temporare… Totodata, MHC-urile devin investitii de “interes public major” pentru a gasi o portita de a fi realizate legal in situri Natura 2000 bazate pe Directiva Habitate si Directiva Pasari a Uniunii Europene si de “interes public deosebit” pentru a intra pe portita din spate lasata in Directiva Cadru Ape a UE.
Vestul este fata aceea frumoasa, aranjata, care nu mai este vie: biodiversitatea a fost distrusa de pesticide, nu mai zboara nici fluturi nici libelule… apele au fost desecate sau canalizate, padurile au fost transformate in plantatii de copaci, marile carnivore au fost exterminate samd. Estul este Fata Salbatica, plina de viata, chiar daca mai necesita ceva spalare de mizeriile lasate de oameni sub forma de plasticuri si cauciucuri aruncate prin peisaj. Din pacate, Fata din Est este zilnic terfelita, agresata de braconieri, implantata cu bombe cu ceas sub forma de parcuri de eoliene, microhidrocentrale, defrisari, poluare… si nu se stie cat va mai rezista natura aflata sub o asemenea agresiune umana. Sunt astfel sistematic distruse ultimele zone din Uniunea Europeana, unde naturaletea mai era prezenta in peisaj.
In cadrul ICPDR – Conventia Internationala pentru Protejarea Dunarii (a bazinului hidrografic din care fluviul isi aduna apele), exista un proces de elaborare a Ghidului privind construirea de noi microhidrocentrale la nivelul Bazinului Dunarii… Dar oricum, acest document chiar si cand va exista va fi unul orientativ, consultativ… un ghid pe care o sa il citeasca cei care au timp de asa ceva. Se discuta acum al 7-lea draft al Ghidului (fara gluma…), vor mai fi Anexe la Ghid si alte suluri de hartie folositoare. La 26 iunie 2012, organizatii neguvernamentale cu statut de observatori la ICPDR, Danube Environmental Forum (DEF), WWF samd, au cerut declararea de zone “no go”, unde sa nu se permita construirea de microhidrocentrale. In cadrul Grupului de Experti Tehnici, autoritatile din Romania sunt cele care se impotrivesc cel mai vehement declararii unor asemenea zone. Daca vezi harta Austriei, plina de microhidrocentrale, evident ca ei nu mai sunt impotriva desemnarii zonelor “no go”, ca la ei nici nu mai este unde sa se fie desemnate. Urmatoarea discutie despre acest subiect va avea loc la Viena la 8-9 octombrie 2012, dar oricum documentele au rol orientativ orice ar scrie in ele,… un fel de imbatare cu apa rece.
Te poti intreba, oare cat din energia pe care o consuma tara asta (Romania) ar putea sa fie produsa de cele cateva sute (500-800?) de microhidrocentrale? Poate pe la 0,1%? Mare cantitate de energie nu o sa poata produce, deoarece o buna parte a anului apele acestea din Carpati sunt inghetate in mare parte, iar vara exista indelungate perioade secetoase… cand paraul de-abia curge. In perioade de viituri de primavara, microhidrocentralele vor avea tendinta de a se colmata repede. Sute de auschwitzuri din beton, tuburi si grilaje – vor functiona probabil cateva luni pe an… vreo 3 luni din ceea ce pare.
Cat de mare este impactul destructiv cumulativ al acestor interventii pe cursurile naturale de ape? Scopul investitorilor evident ca nu este altul decat sifonarea subventiilor “alocate” din banii publici. La workshopul amintit se zicea ca la 250.000 de euro valoare a energie produse, subventia din bani publici care se adauga veniturilor investitorilor este de 970.000 de euro. Vazand acest raport de 1:4, devine evident ca miza nu este energia “verde”, ci subventia extrasa de la bugetul de stat, sub pretextul producerii de beneficii “verzi”.
La aceeasi cantitate de energie electrica produsa, o microhidrocentrala are un impact de 5-8 ori mai mare asupra biodiversitatii, in comparatie cu o hidrocentrala cu baraj. “Eficienta” acestor investitii este sustinuta prin evitarea luarii in calcul a impactului lor asupra biodiversitatii… si culmea ironiei, prin finantarea de certificate “verzi”/ subventii perverse care sa distruga naturalul. Este ca si “eficienta” desecarii dictatoriale a Deltei Dunarii si “redarea agriculturii” a f
Se dau certificate verzi care se tranzactioneaza pe burse, fiind cumparate de cateva firme care devin „si mai verzi”… „deci o minciuna cu circuit inchis… in care pretindem ca am devenit mai ecologici”. Sistemul de certificate verzi (verde de Paris), inseamna finantarea eolienelor, parcurilor solare, utilizarii de biomasa si microhidrocentrale… iar impactul acestor infrastructuri “verzi”… care se manifesta in teren sub forma de excavatoare, dinamitare, buldozere, betoane si otel… este evident distrugator asupra peisajului natural si asupra biodiversitatii. Suna aberant si ironic, dar realitatea este ca proiecte devastatoare pentru biodiversitate sunt promovate prin “certificate verzi”. Exista finantari europene pentru microhidrocentrale, cu capacitate instalata mai mica de 10 MW putere instalata. Oare cati bani din bugetul comun al europenilor au fost pompati pana acum in excavatoare si buldozere, sau turnati in betoanele care distrug ecosistemele apelor naturale? Oare cati bani va primi ca subventie din fonduri publice detinatorul unei microhidrocentrale care functioneaza 10 ore pe zi, 3 luni pe an, la o capacitate de 10 MW? Este spre 1 milion de euro/ an, asa cum rezulta din niste calcule sumare facute la Brasov? Deci, vor lua 500 microhidrocentrale 500 milioane de euro din banii tai si ai mei… pentru a produce 0,0% energie “verde”?
La Workshopul de la Brasov (Gestionarea investitiilor in microhidrocentrale in arii protejate) in 5 octombrie 2012, a fost o atmosfera de jelire a Naturii Apelor de Munte, o intalnire in care au fost analizate variate aspecte ale situatiei… cu tente funebre, revoltatoare… multe constatari lipsite de comentarii. Doar in SCI Muntii Fagaras, deci in sit Natura 2000, exista 58 de microhidrocentrale proiectate, dintre care 3 sunt deja in functiune… daca vezi o harta cu locatiile, constati ca toate cursurile de ape sunt terfelite. Impactul cumulat al acestora, la nivel de masiv sau de Carpati, este devastator pentru biodiversitatea acvatica. Pe valea Sambata sunt microhidrocentrale terminate, fara avize, construite ilegal. Se arata ca pe raul Barzauta au fost gasite microhidrocentrale terminate, iar de la autoritati a fost primit un document in care ele arata ca acest beton nu figureaza prin documente. Incredibil? Sau ce? Cineva zicea: “Am putea lua bani de la Minister daca le-am carta microhidrocentralele, ca ei nu stiu de toate din ele.” Exista si munca pentru servicii, apa aceea mica fierbe si devine destul de periculoasa…
Ovidiu Mihut este un pescar si profesor care a devenit promotorul luptei contra microhidrocentralelor de prin Muntii Fagaras, de pe Capra si Buda. El afirma la intalnirea de la Brasov ca pe raul Capra pe 12 km se fac 7 microhidrocentrale. Cascadele si pragurile au fost dinamitate, tevile sunt trase prin albia minora a cursului de apa, in proiecte derulate cu fonduri europene; toate aceste mari proiecte de devastare a apelor naturale sunt rezultatul complicitatii intre autoritati si investitori; au fost depuse plangeri la DNA, a fost sesizata Comisia Europeana; daca nu se va interveni cu forta, aceste proiecte vor continua, captand toate paraiele din Fagaras, spre exemplu. “Toata tara va fi ca si Capra, ca si Buda”.
Desigur, subiectul a ajuns in presa de pe la noi si in presa “straina”… la Capra existand inclusiv vizite ale jurnalistilor de la France Presse… care au venit sa faca imagine acestei crime ecologice. Un articol al lui Doru Bobi din Arges Expres, avand titlul Capra, Buda si Oticul – vedete negative in presa straina… arata ca: “echipa de reporteri francezi era insotita si de un raportor de la Uniunea Europeana, scandalul nu se va opri numai in mijloacele mass-media. Inca o data, Occidentul va avea prilejul sa ne arate cu degetul ca pe niste tigani nenorociti care, in nebunia lor, violeaza si distrug fara scrupule biodiversitatea din habitatele naturale ce ar trebui pastrate ca niste comori inestimabile. (…) “Potrivit expertilor citati de National Geographic Roumanie, cele 10 microcentrale atat de controversate ar putea sa le aduca proprietarilor aproape 10 milioane euro anual”. (…) Iar la vreme de criza, cu alegeri si alte nevoi greu de acoperit, cate nu mai trebuie la casa omului, a partidului, a guvernului si a… Dar mai bine sa ne oprim aici, ca la vreme de iarna nu mai da cineva cu batu’-n balta dupa pastrav, pentru ca se teme sa nu dea de rechini!”
Te poti intreba, care este o “solutie constructiva”… care sa impace si Capra si Buda? Niste “baieti destepti din energie” au facut de asa fel incat Natura a fost salbatic violata inca odata… Capra… apoi au terfelit si Buda. Au umblat si in buzunarul comun numit buget de stat… de unde sa sifoneze subventii masive, iar populatia a stat si ea… deja incepe sa ii placa. Capra apoi Buda.
Avem de a face cu o societate bolnava, in care structurile guvernamentale sunt vai de capul lor, iar societatea civila este aproape inexistenta. Cand auzi ca cei de la mediu sunt pe butuci, ca nu mai au nici posibilitatea sa iasa in teren decat pentru “cazuri de urgenta”… adica dupa explozie sau deversare nucleara. Societatea civila, „cainele de paza al democratiei”, a fost demult eutanasiata… ea nu exista ca forta reala in societate; mai exista uneori miscari anemice, lipsite de coerenta si capacitate de a proteja natura… dar de cele mai multe ori nici capacitate de reactie nu mai exista. In schimb infloritoare sunt variate structuri de tip mafiot, carora nu prea exista cine sa li se opuna… nici macar de forma. Aceste structuri isi pun oamenii in functiile-cheie ale structurilor care nominal se ocupa de protejarea mediului… asa ca intregul sistem de protejare a naturalului este anihilat. Din directia ONGurilor de mediu, in lupta aceasta a lui David cu Goliath, din cand in cand se mai trage cate o piatra orientata in directie buna… dar totusi diferenta de influenta politica, mediatica, financiara este extrem de mare. Se ajunge ca mafiile sa dicteze legile care sunt relevante pentru ele, sa influenteze opinia publica… sa controleze si gandirea a milioanelor de (b)oi care se uita la micile ecrane. Sunt semnate petitii pentru salvarea Amazonului care este departe, dar vaile din Carpati pe cine intereseaza? Poti vedea reportaje cu babe rar spalate care se bat cu ultimele lor puteri pentru “apa sfintita” in loc sa utilizeze apa de la robinet sa se spele… Nimeni nu le explica cum ca Apa Sfanta este cea care curge salbatic prin munti, nu cea trasa de pompieri in butoaie si vrajita de pastori escroci si retrograzi. La o societate de acest gen, ce te poti astepta in legatura cu protejarea valorilor naturale?
In mod natural, persoane din societatea civila se protejeaza pe sine si nu intra in asemenea batalii pierdute… Exista riscul ca microhidrocentralele sa fie ultimul subiect abordat… sa fie si naturalistul o mica pierdere colaterala, lipita de senilele buldozerului. Cine te poate proteja in fata structurilor de tip mafiot… adica esti constient ca poti sa ajungi dispersat in peisaj. Cum zicea un coleg la workshop, „un ONGist este pus in situatia de a deveni un haiduc care se lupta cu totii”; te intrebi, ce sanse are? Asa ca ramane la a mai face o serie de pliante… cu toate ca este constient ca aici este necesara o altfel de abordare.
A lipsit o abordare strategica, dezbatuta public, credibil si coerent… dar prin asta nu este nici o exceptie, ca asta este regula de pe la noi. Institutiile statale sunt lipsite de capacitate profesionala, capacitate de gandire strategica, si mai cu seama capacitate de a comunica ideile si a le dezbate cu societatea civila reprezentata de organizatiile neguvernamentale de mediu. Aceste probleme strategice trebuiau sa fie rezolvate preponderent de catre structurile guvernamentale specializate pe mediu, dar cand vezi care este atmosfera din acestea, cum oamenii se zbat pentru supravietuire si atat, cat de mare este disolutia puterii statale si preluarea puterii de catre structuri de tip mafiot care isi vad de propriile interese ascunse inclusiv sub camuflaj verde… Unde mai poate sa existe reala implicare pentru protejarea valorilor naturale, in context de acest gen?
Era nevoie de o abordare strategica in care sa se stabileasca de la inceput ca acesti colosi de beton nu pot sa fie realizati pe cursurile de ape din arii protejate, situri Natura 2000 samd… ca altfel aceste zone protejate isi pierd sensul. Trebuia realizata o analiza multicriteriala, apoi trebuia decis cat anume din apele de munte poate sa fie supus unei asemenea exploatari, eventual in zonele unde peisajul si natura oricum sunt deja degradate… unde exista drumuri de acces samd. Daca am zice ca sunt 400 de cursuri de ape/ rauri de munte in Carpati… trebuia sa fie creata macar o lista a celor pe care asemenea dezastre sa nu poata sa apara.
Exista o lupta intre gandirea ecologica, naturalistica, si abordarea tehnicista-agresiva, grosolana, detonatoare si betonatoare. Oare cine va castiga? Pariezi pe viata sau pe opusul ei? Tu pe care parte a baricadei esti? Sau tu nu esti niciunde…
Oricum, o sa aiba ce dinamita ecologistii ca autoritati ai viitorului – in incercarea de reconstructie ecologica a cursurilor de apa, iar daca ei nu vor avea eficienta necesara, va urma ca Natura sa repare distrugerile dupa ce omul va fi eliminat din sistem. Ceea ce cred ca ar fi o situatie trista… dar din pacate, predictibila deja de pe acum.
PS1. Acesta este un draft, in care anumite detalii numerice pot sa mai necesite corectie.
PS2. Ma gandeam ce titlu ar putea avea acest articol… “Microhidrocentralele si micro-hidro-cefalia”, “Microhidrocentrale contra biodiversitatii apelor din Carpati”, „Banditisme la raul mic”… “Hidrocentrale mici – dezastru mare”… din pacate se potrivea fiecare.
PS3. Multumiri Fundatiei pentru Parteneriat pentru suportul financiar alocat unor deplasari si intalniri ale celor din societatea civila interesata de conservarea diversitatii biologice inca existente prin peisajele noastre.
Autor: © dr. Peter Lengyel
NOTA: Pe blogul http://peterlengyel.wordpress.com/2012/10/07/hidrocentrale-mici-dezastru-mare/ gasiti zeci de poze foarte edificatoare pentru acest articol.
