Deșeuri „reciclabile” importate în Indonezia, abandonate din cauza calității improprii; Sursa foto: captură ecran

Echipa Frontline PBS a investigat timp de un an criza plasticului în Statele Unite ale Americii și a aflat că multe dintre problemele privind reciclarea, cu care ne confruntăm în prezent, au fost create cu decenii în urmă chiar de către companiile care au produs plasticul. Documentarul „Războaiele împotriva plasticului (Plastic Wars în original)” a avut premiera în 31 martie 2020.

În anul 2015, imaginile unei țestoase de mare sângerând din cauza bucății de plastic care i s-a blocat în căile respiratorii s-au viralizat pe internet și au fost preluate de mass-media din toată lumea. Au fost urmate de un aflux de imagini cu balene moarte, păsări înnecate cu bucăți de plastic, șuvoaie de apă reziduală pline de gunoi din plastic, toate alimentând o mișcare globală anti-plastic tot mai vizibilă. 

În ciuda valului de proteste și opoziției mai puternice ca niciodată, industria plasticului este în expansiune. Rezervele bogate de gaze naturale au redus costul de producție, iar în SUA se investesc zeci de miliarde de dolari în construcția de noi fabrici. Până în anul 2050, se estimează că producția globală de plastic se va tripla.

Timp de decenii, răspunsul SUA la problema în creștere a plasticului s-a concentrat asupra unei singure soluții: reciclarea. Unul dintre statele în care s-a urmat această cale cu o îndârjire aproape unică este statul Oregon. Există multe tipuri de ambalaje de plastic ce trebuie colectate separat. Unele dintre acestea, cum sunt flacoanele/sticlele de lapte și de suc, sunt mai ușor de sortat, deci se valorifică repede. Însă, vizitând o stație de reciclare unde ajunge ceea ce se colectează separat în pubelele dedicate, echipa PBS Frontline a descoperit că multe alte ambalaje sunt dificil din punct de vedere tehnic și costisitor de reciclat. Ceea ce înseamnă că nu se pot valorifica ușor, și se tot adună undeva.

La groapa de gunoi din Medford, Oregon, se descarcă zilnic 100 de platforme de gunoi, lungi de aproximativ 16 metri, din care cea mai mare parte este plastic – folie de plastic, pungi, ambalaje ale diferitelor tipuri de bunuri care se ambalează tot mai mult în plastic.

Însă nu asta ni se spune de câteva decenii încoace. Din contră, se afirmă contrariul. În magazinele, supermarket-urile din SUA și din multe alte țări, oriunde ai privi produsele sunt ambalate în plastic. „Este foarte ieftin, foarte ușor de ambalat în plastic și se comportă foarte bine, protejează mâncarea”, a declarat David Allaway, analist de politici la Departamentul pentru Calitatea Mediului Oregon, pentru echipa PBS. Cu toate că pot fi reciclate, din punct de vedere tehnic în laborator, ambalaje precum caserolele de salate, fructe, mâncare nu se colectează și nu se reciclează, deoarece nu este avantajos din punct de vedere economic, în condițiile actuale de producere a plasticului. „Nu există niciun program de colectare selectivă din ușă în ușă care să accepte anumite ambalaje”, a adăugat David Allaway. Nici măcar în Oregon, deși sunt inscripționate și vândute ca 100% reciclabile, iar acest fapt este confuzant pentru foarte mulți oameni.

Confuzia cu privire la ceea ce se poate și ce nu se poate recicla și cu privire la destinația finală a plasticului nu este un accident. Potrivit jurnaliștilor PBS Frontline, problemele cu care ne confruntăm azi au fost create și întreținute, de la început, de companiile care au produs plasticul.

Reciclare, refrenul producătorilor în războaiele împotriva plasticului

Studiind arhivele uneia dintre cele mai bogate colecții privind istoria industriei din America și intervievând personaje care au avut un rol de jucat în războaiele purtate în ultimii 40 de ani împotriva plasticului, jurnaliștii PBS Frontline au ajuns la concluzia că producătorii de plastic au fost în permanență conștienți de problemele pe care le ridică reciclarea.

În anii ’70, industria plasticului a trebui să se confrunte cu nașterea mișcării anti-plastic în America. Răspunsul pe care l-au găsit a fost derularea unei campanii, susținută de către industrie, dar și de către unele organizații de mediu, care inocula ideea că oamenii sunt responsabili pentru poluarea cu plastic și că oamenii trebuie să oprească fenomenul. 

Un nou episod din războiul împotriva plasticului s-a consumat în 1987 când o barjă încărcată de deșeuri a fost filmată plutind în ocean, imagine ce a făcut înconjurul lumii. 

„Eram cu toții naivi, foarte optimiști cu privire la potențialul reciclării. La nivel de societate în ansamblu, am cumpărat acest mit că reciclarea va rezolva problema și că nu trebuie să ne facem griji cu privire la cantitatea de plastic produsă” – Annie Leonard, Director Executiv Greenpeace USA.

Noul val de rezistență în fața crizei plasticului și intenția unor consilii locale (de exemplu St. Paul din statul Minnesota) de a interzice utilizarea anumite tipuri de plastic au dus la coagularea Consiliului pentru Soluționarea Problemei Deșeurilor Solide, o coaliție formată din reprezentanți ai industriei producătoare. Soluția pe care a propus-o Consiliul a fost finanțarea unui proiect pilot de reciclare – o altă modalitate de a promova plasticul.

Ca răspuns la presiunea venită din partea administrațiilor locale și a activiștilor de mediu, Consiliul a elaborat un cod pentru a diferenția tipurile de plastic: numere încadrate de un triunghi format din săgețile-simbol pentru reciclare. Problema cu acest cod, potrivit reciclatorilor, era că lăsa impresia că toate aceste tipuri de plastic sunt reciclabile. În paralel, prin această organizație, industria producătoare făcea lobby pentru promovarea unor legi care impuneau obligația inscripționării ambalajelor conform acestui cod. Companiile reciclatoare, care nu au fost implicate în elaborarea codului sau legislației, nu au reușit să se pună de acord în privința codului. Singura concesie făcută de către organizația de lobby a industriei a fost transformarea triunghiului din săgeți în triunghi simplu, nimic mai mult. Iar autoritățile de reglementare au luat partea producătorilor, considerând că nu e nicio problemă cu codificarea, cât timp simbolul e mic și pe fundul ambalajului.

Deteriorarea percepției publice asupra plasticului și perspectiva pierderii afacerilor au determinat industria să îmbrățișeze o soluție de 50 de milioane de dolari – publicitatea. Cu această investiție au reușit să inverseze tendința, revenind de la 30-35% opinie publică favorabilă la 65% în urma campaniei publicitare.

Munți de umerașe de plastic de unică folosință în depozitul unui broker de deșeuri din New Jersey; Sursa foto: captură ecran

Noi actori interesați pe piața plasticului

În deceniile care au urmat, plasticul a devenit materialul preferat de către consumatori, fără a avea un rival. Din anii ’90 până în 2010, vânzarea de plastic a explodat, producția a devenit mai mult decât dublă. Și tot acest plastic nou s-a transformat în munți de deșeuri, munți pe care brokerii de deșeuri au construit afaceri de sute de milioane de dolari.

Mai, și pentru industria petrolieră producția de plastic pare să fie colacul de salvare, în contextul în care schimbarea climatică pune presiune asupra reprezentanților acestei industrii. Interesele acestora, precum și cele ale producătorilor de plastic sunt acum apărate de o nouă structură care face lobby pentru reciclare – American Chemistry Council. Aceștia pedalează din nou pe subiectul reciclării, propunând investiții majore în infrastructura de reciclare, care să transforme complet procesul crescând capacitatea reciclatorilor, astfel încât tot plasticul de pe piață să fie reciclat.

În anul 1994 American Plastic Council a investit 1,5 miliarde de dolari într-un proiect pilot care consta în instalarea unui echipament „performant” de sortare la compania de reciclare Garten Services din Oregon. Pentru că nu a fost o soluție reală și nu a adus rezultatele prevăzute, echipamentul a fost vândut la „fier vechi”.

„Toată ideea că, dacă sortăm mai bine, va fi minunat, hai să producem mai mult plastic de unică folosință, nu este o idee bună nici pentru mediu, nici pentru planetă, nici pentru buzunarul nostru” – William Posegate, Chief Operations Officer Garten Services.

Cu toate că se estimează că niciodată nu s-a reciclar mai mult de 10% din plasticul produs, industria producătoare reciclează idei vechi. Ca în anii ’90, a investit în publicitate, încurjând consumatorii să recicleze.

Deșeurile importate pe piața din Asia au impact negativ asupra mediului și a sănătății oamenilor; Sursa foto: captură ecran

Noi victime ale pieței deșeurilor de plastic

Timp de 20 de ani, răspunsul brokerilor de deșeuri la problema plasticului a fost rezumată într-un singur cuvânt: China. Când piața de aici s-a închis în 2018, brokerii au căutat o altă „casă” pentru deșeurile de plastic. Țări precum Indonezia au văzut în asta o oportunitate de afaceri. Autoritățile încearcă să prevină repetarea scenariului din China, unde materialele care nu erau de calitate au fost eliminate necorespunzător. Potrivit lucrătorilor vamali din Indonezia, deșeurile de plastic contaminate reprezintă o problemă la fel de mare în activitatea lor ca traficul de narcotice. Aproape jumătate din containerele care trec prin vamă conțin deșeuri contaminate sau amestecate cu tipuri de plastic care nu pot fi reciclate. Deșeurile importate se adaugă celor care sunt generate local; potrivit studiilor, se estimează că 60% dintre deșeurile de plastic provin din Asia. Iar soarta deșeurilor de import care nu se pot recicla este, așa cum a relevat investigația Frontline PBS, de a fi eliminate în natură, în mijlocul comunităților, având un impact negativ asupra mediului și a sănătății populației indoneziene.

Jurnaliștii PBS Frontline au descoperit deșeurile importate din SUA abandonate la marginea drumului, în Indonezia; Sursa foto: captură ecran

PBS este o rețea de televiziune cu peste 330 de stații membre, a cărei misiune este de a oferi publicului american programe unice, diferite de ceea ce difuzează posturile comerciale, educând și tratând publicul ca cetățeni, nu simpli consumatori. Se autodefinesc „cea mai mare sală de clasă a Americii, cea mai mare scenă a națiunii și o fereastră/perspectivă de încredere către lume”. Timp de 17 ani consecutiv, un studiu naționale de audiență a calificat PBS ca instituția cu cel mai mare grad de încredere din partea populației din America.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here