Ca o barca gigantica pusa pe East River, o cladire ce are curbe futuriste se ridica la 600 de metri altitudine in cerul din Manhattan. Fatadele sale translucide, fin reiate, reveleaza etaje de gradini si campuri de orez, livezi, preeri, gradini suspendate. Nu este New York, este Babylone.
Botezat Dragonfly (libelula) de creatorul ei, arhitectul franco-belgian Vicent Callebaut, acest proiect dezvaluit la inceputul lunii mai, este ultimul proiect cu forma verticala, concept experimental ce trebuie sa arate o aparare planetara: dubland productia alimentara de acum pana peste patruzeci de ani pentru a hrani 9 miliarde de oameni.
Ideea s-a nascut in 1999 in capul unui cercetator american, numit Despommier, cunoscator in microbiologia si sanatatea mediului inconjurator, la Universitatea Columbia, din New York. „In 2050, Terra va numara 3 miliarde de guri in plus de hranit. Cu agricultura traditionala, ar mai trebui un miliard de noi hectare de culturi, dar 80% din terenurile arabile sunt deja cultivate, ceea ce obliga la distrugerea padurilor pentru a castiga mai mult pamant, asta ducand la consecinte dramatice pentru mediul inconjurator”” adauga Dickson Despommier. Solutia : urcarea culturilor si crescatoriilor in ferme verticale puse in interiorul aceluiasi oras. O traducere radicala a agriculturii urbane care se dezvolta pe toata planeta, de la mahalalele din Nairobi prin periferiile marelui Paris, pe acoperisurile caselor din Tokyo.
„Putem planta toate felurile de fructe si legume in turnuri agricole si sa crestem pesti, creveti, pui de gaina, porci…Cu 50 de etaje, putem hrani 50 000 de persoane!”, adauga cercetatorul, care a identificat impreuna cu NASA plantele capabile sa prospere in conditii artificiale. Pentru a ramane pe Terra, aceste turnuri agricole trebuie sa fie, dupa parerea cercetatorului, mini-ecosisteme autosuficiente, autonome in energie datorita soarelui si vantului, capabile de reciclarea ploii si apei folosite, sa transforme deseurile in fertilizanti naturali, sa organizeze o rotatie de culturi pentru a permite pamantului sa se regenereze fara ingrasaminte chimice.
Pe ambele maluri ale Atlanticului, tinerii arhitecti nu au intarziat sa caute locul de „joaca”, imaginandu-si cele mai spectaculoase forme si ingeniozitati tehnice pentru a da credibilitate acestor zgarie-nori agricoli, de la iluminarea cu LED-uri pana la trecerea apei prin dispozitive de securitatea sanitara prin pereti vegetali. „Deocamdata, aceste turnuri high-tech raman o utopie”” spune Andre Torre, directorul de cercetare la Institutul National de Cercetare Agronomica. „A reusi in crearea unui ecosistem artificial este foarte dificil si nu vrem ca aceste ferme sa fie doar niste culturi de rosii in afara solului, fiind in contradictoriu cu discursurile ecologice. De asemenea, ne putem indoi ca un astfel de proiect poate fi rentabil, avand in vedere costul structurii si pretul terenului in oras.””
Fara a fi descurajati, arhitecti precum Vincent Callebaut, francezii Pierre Sartoux si Augustine Rosenstiehl, de la agentia SoA, au evoluat conceptul in 2005, amestecand in acelasi turn agricultura, locuintele si birourile. „Turnul viu”, un monolit de 112 metri inaltime, avand 7000 metri patrati de sere agricole in 130 de apartamente si 8000 metri patrati de birouri. „A construi un turn numai pentru agricultura ar fi prea scump, dar inserand agricultura in locuinte deja planificate ar fi interesant, chiar daca aceasta cere o alta viziune economica” , estimeaza Pierre Sartoux. „Trebuie luata in considerare economia globala creata pe circuite scurte, absenta masinilor agricole, mijloacelor de transport, de produse sanitare”. Pentru arhitect, fermele verticale pot fi un mijloc rentabil de a produce „ceea ce creste repede sau departe, precum bananele”
„Turnurile agricole ar fi fara indoiala utile pentru a ameliora alimentatia in tarile in curs de dezvoltare si pentru a rezolva problemele securitatii sanitare din agricultura urbana, in orasele din India sau Mexic”, admite Andre Torre. Dar cu o conditie : sa se inventeze sisteme simple si ieftine, nu doar bijuterii tehnologice.
Sursa : Le Monde
