Afacerea retrocedarii celei mai mari paduri din Romania, cu o suprafata de doua ori mare decat a Bucurestiului, s-a transformat intr-un urias caz de coruptie in care sunt amestecati politicieni influenti, judecatori si afaceristi controversati, scrie site-ul de investigatii RISE Project.
Acestia s-au aliat, conform procurorilor, pentru a pune mana pe padure prin decizii strambe in justitie dar si ca sa faca presiuni asupra celor cativa angajati ai Romsilva care s-au luptat sa impiedice retrocedarea abuziva. RISE Project va prezinta istoria acestei paduri si documentele care demonteaza pretentiile gruparii din care fac parte si parlamentarii Viorel Hrebenciuc, Ilie Sarbu sau Ioan Adam. Actele arata, intre altele, ca judecatorii care sunt acum anchetati de catre DNA au acordat chiar mai multa padure decat ceruse initial gruparea coordonata de politicieni.
Publicam si un interviu cu avocatul-deputat Ioan Adam, acum urmarit penal in dosarul retrocedarilor. Ioan Adam este avocatul lui Paltin Sturdza, mostenitorul care a obtinut in instanta suprafetele de padure desi documentele arata ca nu ar fi avut acest drept. Interviul a fost realizat in primavara, mult inainte de izbucnirea scandalului. Reporterul RISE il confrunta pe Adam cu o serie de inscrisuri care contrazic pretentiile acestuia. In acelasi timp, deputatul se plange de faptul ca angajati ai Romsilva ii pun bete in roate si il determina sa tot faca naveta pe la tribunale.
Istoria padurii din arhive
In istoria Romaniei marea familie Ghika Comanesti apartine unei importante case princiare provenite din comunitatea romanilor macedoni. Familia Ghika s-a dezvoltat pe mai multe ramuri, fiind una numeroasa. In ceea ce priveste ramura Ghika Comanesti, membrii familiei au detinut un important domeniu funciar in judetul Bacau.
Suprafata de cateva zeci de mii de hectare a fost detinuta in totalitate de Aga Nicolae Ghika, mare vornic si Ministru al Culturii. Impreuna cu sotia sa, Ecaterina Plagino, acesta a avut cinci copii, care, conform unui act de imparteala din anul 1872, au primit fiecare in parte cate o cincime din Mosia Comanesti-Trotus.
Lotul 1 a fost atribuit lui Dimitrie care a primit Comanesti si Palanca. Sora lui Maria a primit Lotul 2 format din Darmanesti si Brusturoasa. Trupurile Bratulesti si Agas, lotul 3, au ajuns la Eugen. Nicolae, cel de-al patrulea fiu al familiei Ghika, a primit Dofteana Beleghet, iar cel de-al 5-lea lot a ajuns in posesia lui Gheorghe, Ciobanus si Larga.
In total, in 1872, Mosia Comanesti insuma aproximativ 56 de mii de hectare de padure.
Parte din suprafetetele acestei mosii au fost expropriate de-a lungul istoriei prin decrete regale, legi de reforma, pentru care statul roman a acordat despagubiri proprietarilor de drept si care au fost solicitate in instanta de familia Sturdza, ca mostenitori ai familiei Ghika Comanesti. Exista insa doua mari loturi, Dofteana si Beleghet, care au fost retrocedate de instanta de la Covasna desi ele apartineau statului roman inaintea primului razboi mondial.
Documentele din Arhivele Nationala arata ca, Nicolae Ghika, proprietarul mosilor Dofteana Beleghet, a contractat un credit la Creditul Funciar Rural si a pus gaj cele aproximativ 11.600 de hectare primite mostenire de la parinti. Conform actelor oficiale, in anul 1902, pentru ca a intarziat sa-si plateasca ratele, Nicolae Ghika a fost executat silit de Creditul Funciar si i-au fost luate padurile, in contul banilor luati credit.
Ulterior acestei tranzactii, mai multe documente din Arhivele Nationale confirma exproprierea lui Nicolae si calitatea de proprietar a Creditului Funciar Rural.
Astfel in anul 1912, intre unitatea bancara si unul din membrii familiei Ghika apare un conflict de vecinatate a mosiilor. Iar Creditul Funciar Rural este mentionat ca proprietar al mosiei.
In anul 1920, Creditul Funciar Rural vinde Obstii Muncelul si locuitorilor din comunele Agas si Asau aproximativ 4000 de hectare din padurile Dofteana-Beleghet, iar aceasta tranzactie este autentificata la Tribunalul Ilfov, sectia Notariat.
In anul 1931, intr-un raport al censorilor creditului, mosia Dofteana Beleghet apare in proprietatea Creditului Funciar Rural, la capitolul – Bunurile societatii.
In anul 1946, in avizul comitetului de reforma agrara se mentioneaza ca padurile proprietatea Creditului Funciar Rural sunt exceptate de la expropriere.
In anul 1948, Creditul Funciar Rural a fost desfiintat de drept, iar toate proprietatile detinute la acel moment au trecut in proprietatea si administrarea statului roman.
Completul de judecata de la Covasna, din care au facut parte magistratii cercetati de procurorii DNA sub acuzatia de abuz in serviciu, nu a luat in calcul aceste inscrisuri. Prin decizia din vara lui 2012, judecatorii au decis retrocedarea celor 11.600 de hectare, cu toate ca solicitantul, Elie Vlad Sturdza, ceruse reconstituirea dreptului de proprietate pentru aproximativ 30.000 de hectare de padure. In cererea lui Sturdza nu apare deloc mosia Dofteana-Beleghet, aceasta a fost acordata ca bonus.
Intr-un comunicat oficial al DNA se mentioneaza ca o suprafata asemanatoare a fost promisa deputatului Viorel Hrebenciuc, si el acuzat de savarsirea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat si de trafic de influenta.
“Pentru atingerea scopului, inculpatul Bengescu Dan Costin l-a cointeresat pe inculpatul Hrebenciuc Viorel, deputat in Parlamentul Romaniei, care avea rolul de a-si folosi influenta politica la nivelul institutiilor si autoritatilor publice din judetul Bacau si a celor de la nivel central, pentru urgentarea atingerii obiectivelor stabilite in antecontract, in schimbul a 12.000 de hectare din suprafata reconstituita.”
Sursa articolului: RISE Project
