Deseurile aruncate de mai multe institutii guvernamentale sunt in grija unui barbat fara adapost care le selecteaza si le vinde la Remat .
Doarme alaturi de containerele de gunoi de la Ministerul Mediului si face colectarea selectiva a deseurilor adunate de la toate institutiile aflate in imprejurimi. Alexandru Saraliu are 37 de ani si, de la Revolutie incoace, isi duce viata comercializand gunoaiele reciclabile aruncate de mai multe ministere.
Le strange selectiv: hartia in sacul pentru hartie, plasticul in sacul pentru plastic. Resturile de mancare le lasa in containere pentru ca nu are unde sa le duca.
Pe Alexandru l-am gasit intr-unul dintre containerele din spatele Ministerului Mediului. Statea aplecat asupra deseurilor prospat aruncate. Asta face toata ziua, sta intre gunoaie. Aruncate de Ministerul Informatiilor Publice, Ministerul Mediului, SRI si Parchetul General, tone de deseuri trec zilnic prin mainile lui.
Casa lui e o curte mica din spatele ministerului mediului, unde sunt doua containere REBU. Au fost inchise de curand, cu gard si cu lacat, pentru ca gunoaiele sa nu mai fie furate. In aceasta curte, Alex are o saltea si doarme inconjurat de sacii de gunoaie.
In spatele containerelor, se afla „dormitorul” lui Alexandru
„Plasticul nu merita sa fie strans”
„Eu provin de la orfelinat. Cand vii de acolo, nu te angajeaza nimeni. Asa ca m-am apucat sa strang gunoaiele”, isi incepe el povestea. A venit in Capitala in urma cu multi ani. Asta dupa ce a trecut pe la mai multe orfelinate. Ultima data a fost la caminul din Slobozia Veche.
„Nu era bine deloc, iar din cauza batailor m-am imbolnavit. Am lesinat odata si medicii mi-au spus ca am epilepsie”, spune Alexandru.
Oamenii din imprejurimi il stiu de „Cristi”, omul gunoaielor. Acum el are grija de toate deseurile din imprejurimi. Au fost si cazuri in care mai veneau si altii sa le adune, dar treptat au renuntat si a ramas numai el. „Am fost si batut pentru gunoaiele astea. Au venit unii sa-mi zica ca n-am niciun drept aici. Am multi dusmani”, spune el ingrijorat ca, daca vom scrie, va fi gonit.
Containerele sunt vesnic pline. „Se arunca de toate aici. De la foi scrise pana la resturi de macare”, arata Alexandru. Dar din stransul gunoaielor nu se castiga cine stie ce. Rematul de la Trafic Greu ii da 23 de bani pe kilogramul de hartie.
„Am renuntat la cartoane. Nu merita sa le strangi pentru ca sunt foarte usoare si se strica repede. O sa renunt si la plastic. Trebuie sa ai zeci de saci de plastic ca sa faci un kilogram. Si iau doar 50 de bani pe el. Trebuie sa le turtesc, sa le aranjez, dar degeaba, ca nu merita! Trebuie sa strangi tone ca sa scoti o portie de mancare din vanzarea plasticului”, spune barbatul luand un sac de gunoi in spinare.
Are cheia de la administratori
Dupa ce le umple, el cara sacii la ghena din tarcul ministerului. Acolo e lacat, dar el are cheia de la administratorii cladirilor, iar acestia spun ca l-au lasat sa stea acolo de mila. Incuie gunoaiele, ca sa fie in siguranta pana ce vine masina de la Remat sa le ia.
Transportul il plateste el, dar macar nu le mai duce singur pana acolo. De mancat, mananca pe unde apuca si se spala la baile comunale de prin oras. De cateva luni si-a facut cativa prieteni, la care se mai duce sa doarma.
Cand il intrebi, spune ca vrea de mai mult timp sa-si cunoasca parintii. Stie cum ii cheama, unde stau, dar nu i-a vazut niciodata. Un politist i-a spus ca sunt din co-muna Ghim-pati din ju-detul Giurgiu, dar pana acum n-a ajuns acolo.
Sursa: Adevarul
