Neglijata, natura se poate intoarce impotriva umanitatii

0
385

fire1.JPGNu mai este pentru nimeni un secret faptul ca emisiile de dioxid de carbon au condus la incalzirea generala a climei, iar efectele in lant ale acestei realitati incep sa se vada. Astfel, nivelul ridicat al temperaturii face ca, in anumte zone, padurile sa ia foc iar fumul emis din cantitatile uriase de arbori arsi „otraveste” la randul sau atmosfera. Cercetatorii au demonstrat legatura creata intre seceta neasteptata si masiva din anul 2003 si circulatia carbonului in natura. Continentul european, care de obicei are rolul unui absorbant al emisiilor, s-a transformat intr-o sursa a acestora din cauza cvasi intreruperilor culturilor de vegetatie si a numeroaselor incendii de padure.

In fiecare an oamenii „arunca” in atmosfera peste 27 de miliarde de tone de dioxid de carbon, rezultat in principal in urma consumului de combustibil fosil. Dar aceasta cifra este mica in raport cu procesele naturale: respiratia fiintelor vii totalizeaza un volum de dioxid de carbon de zece ori mai mare, cantitate care este din fericire resorbita prin fotosinteza. La randul sau oceanul dizolva o cantitate asemanatoare de CO2, in principal in zonele reci. Alte rezervoare naturale de CO2 sunt atmosfera, care primeste 750 de miliarde de tone si vegetatia, care absoarbe de trei ori mai mult. Oceanul poate sa cuprinda o cantitate de 40.000 de miliarde de tone de CO2.
Dioxidul de carbon pe care il emitem circula intre aceste rezervoare. Se ridica in atmosfera, este apoi absorbit de oceane, de plante, de sol, de rauri, apoi este din nou eliberat in atmosfera…

Rolul unor locuri „uitate” in ecuatia climatica
Pentru a cunoaste viitorul climatic al planetei, cercetatorii si-au propus sa afle raspunsul la intrebari de tipul: cat CO2 este in aer? Ce proportie din acesta va fi absorbit? Ce cantitate va fi respinsa? Prin ce rezervoare? In ce ritm? Circuitul carbonului in natura este de cativa ani in centrul preocuparilor climatologilor. In context, ei au inceput sa se intereseze de situatia climatica a continentului african, care este cel mai slab urmarit din punct de vedere meteorologic fata de restul zonelor geografice de pe glob.

Desi este uitata din punctul de vedere al dezvoltarii sale economice, Africa joaca un rol important in procesul climatic planetar. Contributia sa la emisiile fosile de CO2 este derizorie, de ordinea a 3% din totalul emisiilor la nivel mondial, deoarece doar 14% din populatia globului traieste pe acest continent. Cu toate acestea, emisiile produse in urma despaduririlor nu sunt deloc neglijabile. Utilizarea focului este foarte raspandita in Africa, atat pentru defrisari, cat si pentru arderea parcelelor cu ierburi uscate pentru a folosirea lor in agricultura.
Padurile tropicale retin cantitati enorme de carbon, atat in masa lemnoasa pe care o contin, cat si in sol. Cand sunt defrisate, in general prin foc, dioxidul de carbon rezultat este absorbit imediat in atmosfera, iar solul arat si cultivat, elibereaza la randul sau o parte din carbonul pe care il captase anterior. In medie, 30% din defrisarile de paduri tropicale se produc in Africa.

O cheie privind viitorul climatic al omenirii s-ar putea gasi in Africa
Cercetatorii isi propun sa afle in ce masura Africa este o sursa sau un rezervor de carbon. „Ideea de la care au pornit aceste cercetari este de a vedea modelul dupa care circula carbonul in diferite ecosisteme, pornind de la temperatura, umiditate, starea solului si a vegetatiei. Cu ajutorul acestor modele si cunoscand repartizarea ecosistemelor pe continent am putea descoperi un model global al circuitului carbonului in Africa” explica cercetatorul suedez Jonas Ardo. Zonele sahariene de exemplu sunt foarte putin active 8-9 luni pe an, pe durata anotimpului secetos. Dar o data cu sosirea ploilor, un intens proces de fotosinteza se pune in miscare. Pe de alta parte, ciclul carbonului in zonele impadurite este foarte activ si relativ stabil tot anul. Diferentele circulatiei carbonului de la an la an au atras atentia cercetatorilor, intrucat Africa este un continent cu salturi de umiditate impresionante, in special in regiunile sahariene. Destul de des se succed ani secetosi urmati de unul sau mai multi ani foarte ploiosi.

Sursa: Revista Spatiului European de Cercetare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.