Norma euro de poluare a devenit un cosmar, nu doar pentru clientii care vor sa-si cumpere o masina, ci si pentru unii producatori. Dar cat este de benefica cursa antipoluare pentru plamanii celor care respira aerul de oras si cat serveste ea de fapt interesului marilor producatori de masini si ale statului care impune taxe din ce in ce mai mari, fara ca banii luati sa se intoarca sub forma unei insanatosiri a populatiei.
Taxelor contra poluarii au fost inventate chipurile pentru protectia mediului. Cu timpul, afacerea a devenit atat de mare incat a ajuns sa domine prin strictetea legilor si volumul banilor care se invart in piata. Mai mult, exista si un paradox, taxele de poluare sunt din ce in ce mai mari, legile din ce in ce mai stricte, iar poluarea din ce in ce mai evidenta. Efectul politicii este mult mai mic decat efortul care se face pentru aplicarea ei. Sa luam de pilda cazul Romaniei. Taxa de prima inmatriculare, devenita timbru de mediu, n-a facut decat sa aduca bani la bugetul statului de care acesta s-a folosit dupa interesele politice. A mai platit ce a luat cu japca ilegal mai demult. Dar in protectia efectiva a mediului, banii luati, in continuare cu japca, ajung la fel de putini. Exceptiile de la lege – masinile statului, transportul in comun – fac ca poluare sa ramana la un nivel ridicat la nivelul oraselor acolo unde parcul auto invechit sau neingrijit produce grave prejudicii mediului.
Negocieri cu armele pe masa
Cu toate acestea, normele de poluare euro continua sa scumpeasca din ce in ce mai mult achizitia de masini, pentru ca vor presupune tehnologii din ce in ce mai sofisticate. Reprezentantii UE au ajuns la o integere preliminara care face ca, pana in 2020, norma euro sa scada de la 132 g/km, la 95 g/km de CO2. Insa, majoritatea masinilor au emisii de peste 140 g/km. Masinile sport puternice ajung la 200-250 g CO2/km, iar supercarurile trec de 300 g CO2/km. Este vorba tocmai de acele masini care vand cu profit mare. Germania face presiuni puternice pentru ca norma de poluare sa nu fie atat de stricta.
Marile concernuri – BMW, Mercedes, VW – sunt primele lovite in segmentul masinilor scumpe pe care le produc. Un alt efect este disparitia de pe piata europeana a unor producatori non-europeni consacrati care prefera sa se retraga decat sa-si schimbe automobilele in pom de craciun al caror scop nu devine decat respectarea unor norme de poluare. Un exemplu este decizia producatorului japonez Subaru de a se retrage din Europa la sfarsitul acestui an pentru a nu fi nevoit sa-si modifice radical masinile. Conform intentiilor lobbyului european, in curand, vom merge cu masinute de la Fiat, Reanult si Peugeot, pentru ca hibridele sau cele electrice inca sunt la mare pret.
Dar ce ne garanteaza ca japca cu taxe sub acoperirea politicilor de mediu se va opri aici? Istoria ne spune ca nimic, japca statala va inventa alte forme care, culmea, nu ne vor proteja decat cu numele. Pentru ca cei care platesc ii impun propriile interse. Germania a obtinut conceptul de „multiplicator” de mediu care ii va permite ca fiecare vehicul electric vandut sa se puna dublu la valoare finala de calcul a poluarii, ceea ce-i va permite sa produca si sa vanda, in continuare, motoare puternice si poluante. Deci, unde e protectia mediului? Evident, totul se reduce la inca o forma suplimentara de taxare si o falsa protectie a sanatatii contribuabililor.
