In scop terapeutic, de la nuc se foloseste aproape totul: frunzele, fructele, cojile verzi care pica toamna indata ce fructele s-au copt. Se poate constata ca nucul este o adevarata farmacie verde, noi trebuind doar sa ne informam cum sa profitam de toata calitatile sale terapeutice.
Frunzele de nuc se culeg cat sunt tinere si de un verde intens. La tara, se spune ca frunzele de leac sunt cele care se culeg pana in sarbatoarea Sanzienelor, adica pana pe la jumatatea lunii iunie. Bune de leac dar si extreme de bogate in substantele care le recomanda ca medicament natural sunt frunzele dinspre capatul ramurilor. Frunzele se rup fara codita.
Odata culese, frunzele se taie sau se rup si se pun la uscat, in strat subtire, pe hartie alba, la loc umbros si bine aerisit. Frunzele sunt uscate si bune de depozitat pentru iarna cand se „sparg” in mana cu zgomot. Atunci pot fi puse la pastrat, in pungi de hartie sau saculeti de panza.
Frunzele de nuc pot fi folosite pentru diverse afectiuni, atat intern cat si extern, sub forma de infuzie sau decoct. Infuzia se obtine turnand o cana de apa clocotita peste o lingurita plina varf de planta uscata.
Se acopera vasul, se lasa cateva minute la infuzat si se poate bea in tulburari digestive si pentru curatarea sangelui. Frunzele de nuc uscate, in amestec, parti egale, cu frunze de agud si teci de fasole, au efect hipoglicemiant.
Extern, cu frunze de nuc se pot face bai partiale sau generale. Din frunzele verzi care sunt acum din abundenta, se poate face o fiertura mai concentrate impotriva transpiratiei picioarelor si a unghiilor infectate, de la maini ori picioare.
Aceeasi fiertura poate fi folosita de persoanele carora le pica parul. Dupa spalat, se unge bine radacina parului cu infuzie, e bine ca parul sa fie mai scurt, si se lasa sa se usuce liber, fara a-l forta cu uscatorul.
Pentru bai generale, se foloseste o infuzie din frunze uscate, o suta de grame la patru litri de apa clocotita care, dupa ce se infuzeaza, se toarna in apa din cada. Cat exista frunze verzi, infuzia poate fi facuta din trei, patru maini de frunze la patru litri de apa.
Baile generale cu frunze de nuc se fac pentru tratarea bolilor de piele, eczeme, urticarie, bube purulente, furuncule. Paralel, se bea zilnic, macar o cana de ceai de frunze uscate. Apa din cada nu trebuie sa treaca de mijloc, cand se sta sezut in cada si sa nu dureze mai mult de 15 minute.
Cu o infuzie mai concentrata, doua lingurite de planta la o cana de apa clocotita, se poate face gargara impotriva durerilor de gat sau clatiri ale gurii in caz de gingivita, parodontoza, rani ramase dupa extragerea maselelor. Infuzia de frunze de nuc se recomanda si impotriva tenurilor grase, acneice, iritate. Se pun pe fata comprese calde, la temperatura corpului, care au efect astringent.
Frunzele de nuc verzi puse la macerat in petrol lampant, constituie un unguent fara egal in tratarea durerilor reumatice.
La tara, si astazi, femeile pun frunze de nuc prin asternuturi impotriva puricilor sau in dulapul cu haine ca sa le fereasca de molii si alte insecte.
