Una din putinele culturi de lavanda din Salaj a fost infiintata in toamna anului trecut intr-o mica localitate din apropiere de Zalau de o familie de tineri fermieri care, dupa ce au muncit 15 ani in Italia, s-au intors acasa pentru a-si investi toate economiile in agricultura ecologica – scrie corespondentul AGERPRES.
In urma cu 15 ani, Adi si Cristina Darjan luau drumul Italiei, cu speranta ca vor castiga mai bine ca in Romania, pentru a-si putea asigura astfel un viitor mai bun, pentru ei si pentru copilul ce era la vremea respectiva doar in gandurile si in sufletele lor. Asa a si fost. Banii au venit, totul parea perfect dar amandoi erau constienti de faptul ca lipsea ceva. Lipsea sentimentul de „acasa”. Anii treceau, intre timp a aparut si un baietel in familie, iar sentimentul dezradacinarii a devenit tot mai puternic.
Cei doi tineri au inceput sa cumpere, treptat, mici suprafete de teren in satul natal al Cristinei, Fetindia, in ideea de a investi banii castigati cu greu in Italia. Mai intai un hectar, apoi inca unul, pana ajuns la cinci hectare de teren. Daca tot aveau pamant, nu s-a indurat sa-l lase necultivat si asa a aparut prima idee de afaceri. In urma cu doi-trei ani, dupa ce au studiat putin piata, tinand cont si de faptul ca terenurile in panta nu se pretau la culturi de cereale, s-au gandit sa inceapa sa planteze nuci si mai apoi aluni.
In toamna anului trecut si-a luat inima in dinti, au pus punct aventurii italiene si s-au intors in tara, la Fetindia, la casa parintilor Cristinei.
„In timp am inceput sa cumparam teren. Am avut doar 20 de ari mostenire de la bunici, in rest l-am cumparat. Am cumparat un hectar, am mai cumparat unul si acum avem cinci hectare din care doua plantate cu nuci. Am mai pus 250 de aluni, mai punem 150 de nuci si 150 de ciresi din Italia. Ne-am gandit la ceva nu se gaseste pe piata, ceva ce se cere. N-am investit in casa sau masina, ci am vrut sa investim in ceva care sa ne asigure un trai decent si mai apoi vom vedea si de restul. In Italia am fost din 2000 pana anul trecut, in toamna. Ne-am intors ca sa fim acasa. Ne-am intors sa muncim pentru noi, nu pentru altii. Creste piticul, creste cu bunici, cu verisori, cu un unchi, cu matusi si nu e in regula. Face cinci ani in octombrie”, povesteste Adi Darjan.
Daca Adi s-a ocupat de nuci si aluni, Cristina si-a indreptat atentia spre lavanda, o planta mai putin cultivata, dar din ce in mai cautata la noi si in strainatate. N-a stiut prea multe la inceput, dar s-a indragostit pur si simplu de floarea frumos mirositoare si a stat nopti intregi pe internet, dupa ce si-a culcat copilul, pentru a gasi informatii despre lavanda.
„Lavanda am plantat-o in octombrie anul trecut si suntem in primul an. Avem 70 de ari cu lavanda, adica circa 13.500 de butasi. Acum am mai plantat doua soiuri noi, de culoare albastra si alba si in toamna am facut deja comanda pentru lavanda galbena si roz. Toate culturile noastre sunt ecologice. De cand m-am indragostit de lavanda, n-am facut altceva decat sa-mi culc copilul si sa stau noaptea pe net”, spune Cristina.
In aceasta vara au recoltat primele flori si, desi afacerea e la inceput, ideile de valorificare a lavandei nu lipsesc, pornind de la simple buchetele cu flori, pana la uleiul ce se vinde la preturi mari, mai ales in strainatate.
„Odata ce am terminat cu recoltatul, speram sa incepem sa valorificam lavanda. Ne-am gandit la inceput la un mic spatiu in Zalau, atat cat ne mai permite bugetul si, bineinteles, prin distribuitori. Facem sapunuri naturale 100%, un pic de sirop de lavanda, apa – si cea alimentara si cea industriala, anumite scrub-uri pentru fata si pentru corp, am in proiect si o crema naturala, clasicii saculeti si clasicele buchete cu lavanda, saruri de baie, aranjamente”, spune tanara intreprinzatoare.
Planurile de viitor sunt si mai indraznete si includ o hala la care deja se lucreaza, in care sa functioneze o linie de procesare a lavandei, pentru obtinerea uleiului, dar si o linie de procesare a nucilor si alunelor.
„Tinta noastra este exportul, pentru ca in tara nu vom obtine niciodata preturi bune. De exemplu, aici nuca se vinde cu circa 20 de lei kilogramul de miez, iar in Austria e 20 de euro. Si uleiul de alun se vine foarte bine, respectiv 100-120 de euro pentru un litru. Uleiul de lavanda se vinde si in tara cu 10 lei pentru 10 mililitri”, precizeaza Adi Darjan.
Investitiile de pana in prezent ale familiei Darjan in micul sat din apropierea Zalaului au depasit deja 50.000 de euro, dar ei spera ca va veni in curand si vremea profitului de pe urma acestor investitii, fiind convinsi ca productia este cea care va avea succes intotdeauna.
„Munca noastra de 15 ani in Italia e aici, intre nuci, aluni, lavanda. Tot ce am facut acolo e acum aici, prin betoane si prin livezi. Noi am vrut sa facem ceva. Acolo am fost. A fost bine din toate punctele de vedere, dar a fost altceva, alta lume. Aici e mult mai greu, te bati cu toti si cu toate sistemele. E greu sa pornesti, e multa hartogarie, multe piedici din toate punctele de vedere, dar am zic ca incercam”, conchide Adi Darjan.
