Suprafata Oceanului Arctic s-ar putea afla la originea emisiilor de metan, un important gaz cu efect de sera, potrivit unui studiu realizat de expertii in clima, publicat duminica in Nature Geoscience, informeaza AFP. Cu ocazia mai multor misiuni, cercetatorii au masurat concentratiile atmosferice de metan din teritoriile arctice de pana la 82 de grade latitudine nordica. Oamenii de stiinta au constatat concentratii importante de metan in apropiere de suprafata oceanului, in special in zonele in care apar bucati de gheata.
Astfel, printr-un mecanism pana acum necunoscut, apele de la suprafata Oceanului Arctic ar putea reprezenta o sursa importanta de metan, „potential sensibil la schimbarile inregistrate la nivelul suprafetei inghetate a marii”, au explicat autorii studiului, coordonat de Eric Kort de la Institutul de tehnologie din California (Caltech).
Savantii au constatat deja ca metanul, captiv vreme de milioane de ani in permafrostul din Siberia si din America de Nord, „evadeaza” din sol atunci cand temperaturile cresc. El contribuie astfel la incalzirea globala, care genereaza la randul ei, ca intr-un cerc vicios, o eliberare suplimentara de metan in atmosfera. Potrivit noului studiu, concentratiile de metan de la suprafata apei oceanice din zonele nordice sunt asemanatoare celor de pe coastele Siberiei Orientale, in urma unei eroziuni a permafrostului.
Aceasta este pentru prima data cand s-a stabilit o contributie directa a metanului provenind din oceane, nu de pe continent, la latitudinile arctice, la incalzirea globala. Mecanismul nu a fost deocamdata clarificat. Potrivit oamenilor de stiinta, este improbabil ca acest gaz sa fi fost emis de sedimentele de pe platoul continental. In schimb, este posibil ca el sa provina din anumiti microbi (metanogeni) de la suprafata oceanului.
Metanul este cel mai important gaz cu efect de sera dupa dioxidul de carbon (CO2). Concentratiile sale din atmosfera sunt relativ scazute, insa metanul este de 20 de ori mai eficient decat gazul carbonic in ceea ce priveste captarea caldurii solare. Concentratiile de metan au crescut rapid odata cu industrializarea care a urmat dupa Al Doilea Razboi Mondial, dupa care a urmat o perioada de relativa stabilitate in anii ’90, urmata recent de o noua crestere.