Planurile de management al riscului de inundatii trebuie definitivate pana la 22 decembrie 2015

Batranul continent a fost maturat de suvoaie in ultimii ani, pagubele produse la nivelul economiei europene fiind de ordinul miliardelor de euro. Scopul Directivei Comisiei Europene (CE) privind managementul riscului de inundatii este de a stabili un cadru pentru evaluarea si managementul riscului aferent inundatiilor, tinta fiind reducerea consecintelor economice si sociale. Statele membre, prin intermediul autoritatilor competente, vor realiza studii complexe asupra bazinelor hidrografice, pe baza carora sa poata fi facute predictii care sa asigure un management eficient al riscului de inundatii.

Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor si Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile initiaza elaborarea, avizeaza in comitetele tehnice de specialitate si aproba ghidurile, metodologiile si studiile-pilot necesare elaborarii hartilor de risc natural la inundatii. Aceste institutii vor gestiona si fondurile alocate acestor actiuni. Harta de risc natural la inundatii constituie documentatia ce cuprinde (in forma scrisa si grafica) zonele inundabile la diverse probabilitati de producere a viiturilor, cu indicarea pagubelor materiale si umane potentiale, pentru unitati administrativ-teritoriale afectate de inundatii.

Harta de risc natural la inundatii constituie parte componenta a documentatiei de amenajare a teritoriului judetean si se detaliaza in planurile de urbanism generale, zonale si locale ale localitatilor fiecarui judet si municipiului Bucuresti, iar in baza acesteia consiliul judetean poate declara un areal ca zona de risc la inundatii. Pe baza hartilor de risc, administratiile publice locale, impreuna cu unitatile teritoriale ale Administratiei Nationale “Apele Romane” identifica, declara si monitorizeaza zonele de risc la inundatii, asigura managementul situatiilor de criza, stabilesc masurile de prevenire si atenuare a riscului natural la inundatii, precum si conditiile de autorizare a executarii constructiilor in arealele respective si detaliaza exigentele minime de continut ale documentatiilor de urbanism si de amenajare a teritoriului pentru zonele expuse riscului natural la inundatii.

Riscul de poluare accidentala. Hartile trebuie sa identifice si zonele care permit acumularea de apa, sistemele de protectie si sa reflecte pozitionarea comunitatilor in raport cu zonele inundabile. Raportarile trebuie sa tina cont si de dezvoltarea pe termen lung si impactul climatic al catastrofelor naturale. Totodata, identificarea pe harta a zonelor de risc trebuie sa poata fi facuta cu maxima usurinta. De aceea vor fi clar delimitate zonele in care probabilitatea producerii unor inundatii este ridicata de cele in care aceste evenimente pot avea loc la intervale de timp medii sau mari. Se vor face referiri si la adancimea apei sau viteza ei. Daca un areal care se afla sub incidenta acestei Directive se intinde pe teritoriul mai multor state membre, acestea au obligatia sa impartaseasca informatiile colectate cu vecinii.

De asemenea, se vor face referiri la numarul locuitorilor care ar putea fi afectati de viituri, domeniile in care activeaza operatorii economici din zona, precum si date tehnice detaliate despre instalatiile din zona, pentru a preintampina posibilele accidente ecologice cauzate de eventualele deversari de substante poluante. Statele membre pot oferi date si despre cantitatile de sedimente si deseuri transportate de suvoaie.

Bunastarea vecinilor, obligatorie. Dupa intocmirea acestor harti, statele membre trebuie sa realizeze planuri de management al riscului, care sa contina obiective corespunzatoare situatiei din teritoriu, respectiv reducerea impactului negativ al inundatiilor. Planurile se vor concentra pe preventie, protectie, pregatirea pentru interventie, care include darea in functiune a unor sisteme de avertizare performante si adaptarea la specificul fiecarui bazin hidrografic in parte. O parte importanta a managementului de risc o constituie informarea populatiei cu privire la masurile care trebuie luate pentru preventie, ce trebuie facut in cazul producerii unor inundatii, prin promovarea unor ghiduri de buna practica. Este interzis statelor membre sa demareze actiuni care, desi sunt benefice pentru locuitorii sai, cresc gradul de risc pentru tarile vecine. Asemenea actiuni sunt permise cu conditia ca ele sa faca obiectul unui acord transnational.

Membrii UE, deci inclusiv Romania, trebuie sa definitiveze aceste planuri pana la 22 decembrie 2015. Colaborare transfrontaliera Autoritatile competente se vor asigura ca la nivelul unui bazin hidrografic va fi alcatuit un singur plan de management al riscului. Daca acelasi areal cade sub incidenta mai multor asemenea instrumente de lucru, autoritatile se vor asigura ca actiunile vor fi intreprinse sub o coordonare atenta. In cazul in care mai multe state gestioneaza spatii dintr-un bazin hidrografic, fie vor intocmi planuri comune, fie vor conlucra la implementarea lor. Cand arealul unui bazin hidrografic depaseste granitele UE, statele membre vor colabora cu tarile vecine pentru elaborarea unui plan international unitar de actiune. Daca situatia impune realizarea unor planuri si pentru sub-unitatile hidrografice, autoritatile competente vor duce la indeplinire si aceasta sarcina, urmand indicatiile mentionate anterior. In cazul in care apar disensiuni la nivelul statelor membre, se va apela la Comisia Europeana pentru solutionare, termenul de raspuns la solicitarile de acest tip, adresate forului de la Bruxelles, precum si cel de transmitere a recomandarilor formulate de CE fiind de sase luni.

Populatia trebuie informata cu privire la aceste planuri si harti, iar partenerii sociali trebuie incurajati sa se implice activ in actiunile intreprinse de autoritati. Pentru a usura accesul la informatie si diseminarea acesteia, raportarile se vor face in format standard.

Termene limita. Comisia lasa statelor membre libertatea de a nu pune la punct aceste planuri daca deja au realizat studii, inainte de termenul limita de 22 decembrie 2010, din care sa reiasa ca nu exista riscul producerii unor inundatii, sau daca au decis sa intocmeasca harti concludente si planuri concludente in acord cu prevederile acestei Directive. Evaluarile preliminare privind posibila producere a unor inundatii vor fi definitivate pana la 22 decembrie 2018, urmand a fi actualizate la fiecare sase ani. Hartile de risc vor fi revazute pana la 22 decembrie 2019. Comisia va raporta Parlamentului European datele comunicate de statele membre pe 22 decembrie 2018, urmand ca la fiecare sase ani sa se supuna atentiei forului legislativ si Consiliului un raport detaliat cu privire la implementarea prevederilor cuprinse in aceasta Directiva.

Sursa: Curentul

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,176FaniÎmi place
108CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente