Poluarea industriala in zonele urbane

M-am reintors de curand in Galati dupa ce am petrecut ceva timp pe alte meleaguri. Nu ma socheazapoluare atmosferica relativa inapoiere a Romaniei fata de tarile occidentale in ceea ce priveste educatia ecologica. Iau acest lucru ca atare si incerc sa aduc o contributie cat de mica, in bine, influentandu-i si informandu-i pe cei din jurul meu.

Ceea ce insa ma socheaza este faptul ca nici la nivel industrial normele de poluare nu sunt controlate si respectate. Iar eu nu sunt unica socata. Pe 6 iulie a.c. conduceam de la Bucuresti la Galati si, trecand prin judetul Slobozia, am ramas fara cuvinte cand am observat un fum maroniu deschis iesind din cosurile unei uzine. Din nefericire, nu am retinut numele localitatii. Langa mine in masina se afla o prietena din Chicago, careia nu i-a venit sa creada ca in mileniul trei in Romania se intalneste un grad de poluare similar cu cel din timpul revolutiei industriale.

Si intrucat sunt din Galati, am dus-o pe acea prietena sa vada si combinatul siderurgic, care planeaza la orizontul orasului ca o bomba ecologica. Inspre seara, furnalele combinatului emiteau un fum de culoare rosiatica. S-ar parea ca nici dupa privatizarea institutiei si preluarea ei de catre un actionar indian, lucrurile nu s-au schimbat in bine.

Nu am stiut cum sa ii explic prietenei mele de ce poluarea industriala este permisa in asa masura in Romania. De altfel, nu imi pot explica acest lucru nici mie insami. Sub pretextul lipsei de fonduri, abuzam de mediul inconjurator intr-o maniera cruda si iresponsabila.

Voi depune o plangere la autoritatile din Galati in legatura cu combinatul siderurgic, desi ma indoiesc ca aceasta plangere va fi citita de cineva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *