Zi de zi suntem bombardati de problema incalzirii globale, de moda ECO, de rolul si atributiile administratiei in domeniu. In Romania se crede ca este suficient sa adopti reglementari si sa le executi, sa coordonezi, planifici si evaluezi problemele ecologice prin autorizatii si acorduri de mediu sau studii de impact .
Daca mergi pe strada sau la servici, observi ca nimeni nu se preocupa de problemele mediului. Cati angajati din Ministerul Mediului fumeaza? Cati oameni fumeaza pe strada si arunca chistoacele pe jos? Cate persoane se prefac ca „au scapat” gunoaiele pe jos? Acestea sunt doar lucrurile marunte de care te izbesti zilnic fara macar sa le bagi in seama.
Incerc sa imi imaginez cate tone de hartie se arunca zilnic in institutiile publice. Este un obicei vechi ca orice problema din interiorul unei institutii publice sa se rezolve prin „hartii scrise” intre departamente, adrese, reveniri la adrese si lista hartiilor plimbate continua la nesfarsit. Sute de acte „gresite” se toaca zilnic si se arunca. Unde? La gunoi…
Pe nimeni nu intereseaza problema acestei hartii aruncate, daca se recicleaza sau nu.
Oricate programe de reciclare a hartiei s-au derulat, nici o institutie publica nu a facut diligente (sau nu am auzit eu) ca sa participle la aceste programe. Am incercat si colegior de serviciu (de altfel intelectuali fini) sa le insuflu din avantul meu de a apara mediul si le-am propus sa recilam si noi hartia, dar au ras de mine. Li se pare absurd faptul ca nu vreau, de exemplu sa folosesc cuptorul cu microunde sau ca ii invit in week-end sa plantam flori si copaci. Parca as spune cea mai buna gluma.
Asta vara, pe faleza la mare, am atentionat un copil de sapte ani ca a aruncat un pahar de plastic la un metru de cosul de gunoi si am primit toate injuriile de la parintii acestuia. La sfarsit mi-au spus si ca sunt nebuna. Ciudat este ca si ceilalti trecatori se uitau cu repros la mine, cum de am indraznit sa ma leg de un biet copil. Culmea a fost cand am atentionat un „domn” de vreo 60 de ani ca a aruncat punga de gunoi pe plaja, pe langa faptul ca „scuipase” seminte vreo doua ore pe toti oamenii din jurul sau. Mi-a spus ca nu am cei sapte ani de acasa si sa nu-i fac lui educatie ca sunt o pustoaica ( cuvantul era altul dar ma jenez sa il scriu din prea mult respect pentru tine, cititorule).
Ieri, pe trotuar, prin Piata Unirii, un domn mai masliniu, cu numar de masina de corp diplomatic, a aruncat paharul de cafea pe trotuar, fara a se sinchisi ca sunt trecatori pe langa masina.
Degeaba dam sau nu autorizatii, degeaba implementam proiecte de mediu, daca nu avem educatia necesara pentru a respecta macar cateva reguli ale bunului simt. Se fac cercetari in domeniul mediului, finantari pentru protectia mediului, dar acestea nu sunt suficiente pentru a compensa indolenta oamenilor fata de efectele faptelor lor asupra mediului inconjurator.
Sa invatam sa ne purtam corect fata de natura deoarece putem face mai mult, chiar si fara bani!
