Proiectul aurifer de la Rovina – Criscior, derulat fara scandal

Proiectul aurifer de la Rovina - Cri?cior, derulat f?r? scandal
Proiectul aurifer de la Rovina - Criscior, derulat fara scandal
Proiectul aurifer de la Rovina – Criscior, derulat fara scandal

La 20 de kilometri sud-vest de Rosia Montana, in Nordul judetului Hunedoara se deruleaza de mai bine de opt ani un alt proiect minier important. Lumea nu a prea auzit de el pana acum pentru ca in jurul sau nu s-au iscat (inca) niciun fel de conflicte majore.

Toti localnicii din Rovina stiu bine unde va fi cariera nordica a Proiectului (undeva dupa randul de dealuri ce strajuieste satul la Nord), in timp ce a doua cariera va fi pe valea pe care acum se intra in sat

Oamenii din zona spun ca abia asteapta sa inceapa exploatarea, iar angajatii companiei merg mai departe cu aceeasi meticulozitate ca pana acum. Acestia din urma s-au obisnuit cu gandul ca, de la faza actuala, cea de studiu de prefezabilitate, pana la autorizatia de mediu si cea de constructie, vor mai trece cel putin 4-5 ani. Localnicii spun ca s-au saturat sa astepte dupa aprobarile statului. Si mai au de asteptat, pentru ca, pana la inceperea primelor lucrari, mai e nevoie de aproape 90 de avize si aprobari.

Exploatare pana in 2040

Proiectul este derulat de Samax Romania, companie detinuta de grupul Carpathian Gold, companie listata la Bursa din Toronto – Canada, locul in care sunt prezente 70 la suta dintre companiile miniere din lume. El prevede o investitie totala de 1,2 miliarde de dolari pentru extragerea a aproximativ 150 de tone de aur si 400.000 de tone de cupru pe durata a 21 de ani de la data inceperii exploatarii in sine. Asa se face ca, daca aprobarile finale vor fi date in 2017, exploatarea in sine va fi demarata in 2019, intervalul de doi ani fiind necesar pentru lucrarile de pregatire a exploatarii.

Perimetrele miniere sunt trei: doua de suprafata, la Nord de satul Rovina si intre Rovina si Merisor, plus unul de subteran, la Gura Garzii – Ciresata. Cele doua cariere sunt pe raza comunei Bucuresci, iar mina se afla pe teritoriul comunei Criscior. O uzina de preparare va fi amplasata langa satul Rovina, doua halde de steril vor fi in vestul aceleiasi localitati, iar iazul de decantare va fi situat intre satele Bucuresci si Curechiu, pe Valea Saitorii. Toate aceste obiective se afla pe zone nelocuite. Dimensiunile haldelor si ale iazului nu au fost inca stabilite, pentru ca ele depind de o serie de solutii tehnice care vor fi alese in perioada urmatoare. Surse neoficiale spun ca iazul va avea minimum 50 de hectare si maximum 150.

Nu sunt cianuri, nu e nici scandal

Scandalul Rosia-Montana a depasit demult limitele continentului. Cel de la Certej, unde Ministerul Mediului intai a dat avizul de mediu, dupa care l-a retras anul trecut, este si el deja stiut in toata lumea. Proiectul Rovina a fost ferit, pana acum, de asemenea situatii. Asta desi angajatii companiei Carpathian Gold au inceput cercetarile preliminare in zona inca din 2000, iar verificarile amanuntite, urmate de foraje pentru explorare au fost demarate in 2005. Se pare ca cei de la Samax – Carpathian Gold au invatat repede din marea greseala a proiectului Rosia Montana, unde, intre 1995 si 1999, pana sa se apeleze la companii experimentate in PR si comunicare, mai ales in relatia cu localnicii s-a mers pe principiul piciorului pus in prag.

“Am concesionat, oricum incepe proiectul, vrei – nu vrei, tot va trebui sa pleci pana la urma!” – cam asa sunau mesajele initiale transmise catre localnici. Metoda le-a adus aminte motilor ca sunt unii dintre cei mai incapatanati romani, iar proiectul de la Rosia este si acum blocat. Pe langa abordarea diferita a relatiei cu comunitatile din zona, proiectul Rovina – Criscior beneficiaza de trei mari avantaje tehnice. “Nu se foloseste cianurarea, minereul concentrat urmand a fi produs prin flotatie, un procedeu clasic si lipsit de orice pericole. Nu avem vestigii arheologice in zona (s-a facut cercetare arheologica si am fost asigurati ca nu sunt vestigii in aria de interes a proiectului). Nu avem de mutat sate”, spune Sorin Halga, manager de explorare in cadrul Carpathian Gold.

Toti localnicii din Rovina stiu bine unde va fi cariera nordica a Proiectului (undeva dupa randul de dealuri ce strajuieste satul la Nord), in timp ce a doua cariera va fi pe valea pe care acum se intra in sat

In plus, concentratul cu cupru cu continut de aur nu va fi prelucrat in Romania, ci, probabil in Spania sau Suedia. Asta pentru simplul motiv ca cele doua combinate care ar fi putut face acest lucru, de la Zlatna si Baia Mare, sunt acum una cu pamantul.

“Localnicii au decis”

“Inainte de a face fiecare pas important, am organizat mai intai cate o consultare publica cu toti localnicii. Chiar si inainte de a incepe forajele am venit in fata lor si le-am spus ce avem de gand sa facem si ce s-ar putea intampla daca vom gasi ceva. Au fost cinci consultari publice pana acum si, de fiecare data, am venit in fata oamenilor prezentandu-le mai multe variante de rezolvare a fiecarei probleme. Localnicii sunt cei care au ales de fiecare data solutia care li s-a parut cea mai buna pentru ei.

De exemplu, oamenii de aici au decis unde va fi uzina de preparare, unde vor fi haldele de steril, unde va fi iazul si ce se va intampla cu carierele dupa terminarea exploatarii. De fapt, fiind primul proiect minier pornit de la zero in Romania de dupa 1989, noi incercam sa cream aici un model al bunelor practici in domeniu”, il spune Sorin Pop, inginer minier si topograf in cadrul proiectului. Acesta adauga ca, in momentul in care se va ajunge si la problema despagubirilor pentru proprietatile afectate de proiect, tot localnicii vor decide ce varianta va alege fiecare: despagubiri in bani, ori actiuni la firma. Carierele vor avea un diametru cuprins intre 500 si 600 de metri, si adancimi intre 300 si 400 de metri.

Localnicii au decis ca exploatarea de suprafata de la Nord de Rovina sa fie reumpluta total cu steril si pamant, iar cea de pe vale, numita Rovina – Merisor, sa devina un lac alimentat de paraul existent. Compania se angajeaza ca, la final, sa faca o serie de amenajari necesare pentru o zona de agrement. Cariera de aici va fi umpluta, totusi, cu pamant pana la 80 la suta din vechiul nivel, astfel incat lacul sa nu fie prea adanc. Cea de-a doua cariera va presupune si un drum nou de legatura intre Rovina, Merisor si Bucuresci, mai scurt cu aproximativ un kilometru, asfaltat si pe doua benzi, dupa cum spun cei de la Samax.

Cum a ratat statul ocazia

Zacamantul de aur si cupru de la Rovina – Criscior este unul virgin. Vechiul IPEG a facut cercetari in zona, la mijlocul anilor ‘80, ajutandu-se atat de foraje cat si de doua galerii de coasta. Fostii mineri din zona povestesc ca geologii de la acea vreme cautau doar cupru si nici nu se gandeau ca ar putea exista si aur in acest perimetru. In plus, la acea vreme, o concentratie mai mica de 1 gram de aur pe tona de minereu era considerata din start nerentabila. Un alt amanunt: geologii de la Samax au gasit urme ale unor foraje vechi la doar cativa metri de locul in care ei au identificat recent zacamantul de la Rovina – Merisor, semn clar ca in prospectiunile din urma cu aproape 30 de ani au ratat “la mustata” adevaratul amplasament al zacamantului.

In timp ce Carpathian Gold, prin intermediul sucursalei sale din Romania (Samax) incepea sa gaseasca aur si cupru la Rovina – Criscior, statul inchidea ultima mina de aur de la Gura-Barza, situata la doar kilometri distanta, spunand ca rezerva de aur este prea mica pentru tehnologiile sale. “9000 de lei subventie la 1000 de lei productie” devenise refrenul preferat al guvernantilor la negocierile cu sindicatele minerilor. Mina de la Gura Barza s-a inchis in 2006. Cu cativa ani mai devreme era inchisa si exploatarea de la Certej. Pe acelasi loc, o alta companie, European Goldfields, a demarat in ultimii ani un alt proiect, estimand ca aici mai sunt cel putin 80 de tone de aur si 500 de tone de argint.

Terenuri intabulate pe cheltuiala companiei

Concentratia medie de aur din zacamintele de la Rovina Nord, Rovina – Merisor si Gura Garzii – Ciresata este de 0,55 grame pe tona de minereu. Cea de cupru se calculeaza in procente si este estimata la 0,16 la suta pe tona. Totusi, investitia este rentabila, din moment ce Carpathian Gold a cheltuit pana acum 60 de milioane de dolari pentru cercetari si foraje, iar in perioada imediat urmatoare este dispusa sa sustina cu 1,5 milioane de dolari procedurile de intabulare a terenurilor afectate total sau partial de proiect. Ultimele inscrisuri funciare sunt de la inceputul veacului trecut. In zona nu a functionat niciodata vreun CAP, iar oamenii si-au mostenit din tata-n fiu terenurile, fara sa-si faca acte.

Structurile celor trei zacaminte sunt facute publice de Samax – Carpathian Gold, reprezentantii companiei spunand ca nu au nimic de ascuns

Acum se iau la harta pentru stabilirea limitelor, mai ales ca toate taxele de intabulare sunt suportate de companie. In total, este vorba despre 800 de hectare de terenuri care trebuie intabulate, insa cel mult 400 de hectare ar urma sa fie afectate total de proiect. “Daca faci un drum, care trece pe un colt al unei parcele, acea parcela trebuie intabulata in intregime pentru ca, mai apoi, noi sa putem stabili o relatie legala si corecta cu detinatorul”, explica inginerul Sorin Pop.

“Nu mai incep odata?”

“Cand incep astia cu mina? Nu mai incep odata, ca de cand asteptam?!”. Asa este intrebat primarul comunei Bucuresci, Mircea Ghilean, ori de cate ori trece prin Rovina si nu numai. Proiectul ar influenta economia intregii zone nordice a judetului, pentru ca prevede crearea directa a 400 de locuri de munca si aparitia indirecta a 1200 – 1500 de locuri de munca in firmele care vor presta diferite servicii pentru exploatarea miniera propriu-zisa. “Am lucrat la foraje un an si jumatate si mi-o fost bine. Am fost necalificat, da’ tat am primit salariu bun, de la 1.800 pana la 2.300 de lei. Acuma s-o gatat cu forajele si cine stie cand Dumnezeu mai incep, ca la 43 de ani ai mei unde credeti ca m-as mai putea eu angaja”, spune Sorin Mates, localnic din Rovina. Vecina lui, Maria Lucica Mates nu vrea un loc de munca pentru ea, pentru ca are deja 68 de ani, dar isi vrea ginerele mai aproape de casa, nevoit sa plece la foraje prin alte parti ale tarii.

Petru Oprut (58 de ani) explica si mai bine situatia din zona: “Batranii traiesc din pensii, iar tinerii din pensiile batranilor si din mila Primariei. Pana in 2006 toata lumea lucra la Gura-Barza. Mina de acolo s-a inchis. In loc de mine, au aparut fabrici de textile. Lucreaza femeile, iar barbatii someaza. Satele au cam inceput sa se depopuleze. Fiecare a plecat pe unde a putut. Altii au ramas ca n-au avut unde se duce. Acum ma uit la cei tineri de aici si constat ca sunt o gramada in zona asta care se apropie deja de 30 de ani si nu au o singura luna lucrata. Ce se va intampla cu ei cand vor ajunge la 50 – 60 de ani? Sa stiti ca aici lumea nu se teme ca o sa inceapa proiectul ci, din contra, deja incepe sa se teama ca nu mai incepe”. Petru Oprut adauga ca a fost si el la cateva dintre consultarile publice si, cat ii mai permite ultima picatura de optimism pe care o mai are, spera: “Cei de la companie ne-au zis ca ei ar incepe si maine, daca ar avea toate aprobarile, dar am inteles ca dureaza pana se obtin. De ce dureaza atatia ani, habar nu am, da’ nu-i bine”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *